Toamnă cu arome de nostalgie !

E toamnă iar, e soare în jur, e parfum de struguri și arome de nostalgie. A venit , a venit toamna, fredonez în gând, în timp ce aștept mașina în fața Bibliotecii, privind frumusețea pădurii de pe Dealul Capela. Anotimpul melancoliei, toamna este cel mai frumos pictor. Razele soarelui aurii se oglindesc în frunzele copacilor făcându-le să strălucească în mii de culori. La inițiativa domnului scriitor Dumitru Zamfira, miercuri, 25 septembrie, 2024, ne-am reunit în curtea casei sale părintești de la Nenciulești, comuna Tetoiu, pentru a-l evoca pe prietenul și scriitorul Ilorian Păunoiu și spre aducerea aminte a scriitorului Bogdan Amaru, născut în localitatea Budele. Cu o mare experiență în organizarea unor evenimente culturale, domnul Dumitru Zamfira a invitat oameni de cultură din Vâlcea, Drăgășani și din localitate. Programul acțiunii a fost complex, după slujba de pomenire de la mormântul scriitorului Bogdan Amaru, a urmat vizita la obiective cultural- istorice importante din comuna Tetoiu: Casa Memorială a scriitorului Bogdan Amaru, Casa Părintească a scriitorului - actor Atanasie Pop Marțian, Casa Părintească a părintelui Ilie Lăcătușu (propus spre canonizare, anul viitor), Situl arheologic Grăunceanu (Bugiulești-Tetoiu), Vâlcea - cel mai mare sit fosilifer din Europa de Est și unul dintre cele mai mari din Europa. Elevii Școlii Gimnaziale din Țepești coordonați de domnul director Victor Boboc au oferit un mic spectacol de muzică și poezie. A urmat un moment dedicat poetului și prietenului vâlcean Ilorian Păunoiu.Prietenia, acest dar divin, un far luminos, ce ne călăuzește prin furtunile vieții, reprezintă una dintre cele mai prețioase comori ale umanității. ,, Prietenia este un lucru atât de sfânt, încât chiar dacă va dura o singură zi ea nu trebuie uitată niciodată ’’ , spune un proverb. Într-o notă biografică, Ilorian Păunoiu se mărturisea...<<M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei.

Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară.
Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965.
Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febră musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată. Mi-am „căutat leacul”, cum se spune, prin spitale, policlinici, cabinete medicale, între speranță și dezamăgire, iar în vara anului 1974, la 9 ani, Spitalul de boli neuromusculare Vâlcele Covasna, mi-a dat diagnosticul bolii: Distrofie musculară progresivă de tip Duchenne, boală nevindecabilă, care progresiv, duce la atrofierea gravă a segmentelor neuromusculare....După terminarea liceului, boala s-a agravat și mergeam din ce în ce mai greu, așa că n-am mai putut să-mi continui studiile și am rămas acasă, în satul meu drag. Mă simțeam izolat și m-am refugiat în literatură. Am citit timp de doi ani cât nu citisem într-o viață și am scris poezie cât pentru trei volume.
Am debutat la 20 de ani în „Vâlcea literara", foaie a Societății Literare „Anton Pann", cu o prezentare a scriitorului Ion Soare. Au urmat poezii publicate sporadic, începând cu anul debutului, 1986, în „Tribuna” de la Cluj-Napoca, apoi în „Luceafărul" și în „Suplimentul literar" al „Scânteii Tineretului”-1987, 1988,1989. Am trimis în 1987 un volum editurii Dacia din Cluj-Napoca, care mi-a răspuns inițial că mi-1 publică, apoi am primit o notiță din partea directorului editurii care-mi scria că nu intru în planurile lor editoriale. Apoi n-am mai primit nici un răspuns.
După 1989, mai precis în mai 1990, mi-a fost difuzat pe Radio România Tineret un grupaj de poezii. Am trimis frecvent poezii, până când, în mai 1995, mi-au acordat premiul al doilea pe țară la emisiunea „Sub zodia metaforei”. Am luat alte două premii la concursurile organizate de Radio-Craiova.
Câte un prieten îmi cumpăra o „România literară’’ sau o „Tribuna’’, la care trimiteam, dar nu mai urmăream dacă-mi răspundeau sau nu. În schimb am citit mult, cărțile nu mi-au lipsit niciodată. Am desfășurat o activitate publicistică în ziarele din Râmnicu-Vâlcea, în special la „Reporter , „Curierul de Vâlcea , „Monitorul de Vâlcea”....Am tipărit prima mea carte, „Strigare numelui, în ianuarie 1998. Visul meu de-o viață s-a împlinit în acel an cristic, la vârsta de 33 de ani.
Lansarea primului meu volum a avut loc pe 11 ianuarie 1998 la Biblioteca Județeană "Antim Ivireanul" din Râmnicu-Vâlcea. Atunci am dat primele interviuri posturilor locale de televiziune „Vâlcea 1" și „Etalon" . Am fost și pe postul TVR 1 la emisiunea „Info-Art”, înainte de jurnal. De atunci sunt invitat cu o anume regularitate la emisiunile culturale ale posturilor de televiziune locală.
Am înființat în decembrie 2001 „Cenaclul Lumina” din Comuna Popești. In data de 9 aprilie 2002 postul național de televiziune, filiala Cluj, a realizatemisiunea „Garantat sută la sută” la Popești, subiectul fiind „Cenaclul Lumina”, emisiune realizata de Cătălin Ștefanescu.
Din 1998 am publicat aproape în fiecare an câte o carte, patru volume de versuri și unul de eseuri: „Strigarea numelui — 1998, „Jocul secundei - 1999, „Scrisori către aproapele - 2000, „Banchetul reginelor - 2002, „Arheologie sensibila - 2002, prefațate, două dintre ele,de Constantin Zărnescu și Valentin Tașcu din Cluj-Napoca. Am deja scrise încă trei volume de versuri și lucrez la un volum de eseuri „Agapologia” și la unul de aforisme și cugetări’’>>. Prietenia mea cu Ilorian Păunoiu mi-a adus multe bucurii și tristeți deopotrivă. Îl vedeam că are dureri și nu aveam cum să-l ajut însă nu se plângea niciodată. Mergeam împreună în centrele sociale pentru a duce o rază de speranță tinerilor care fuseseră abandonați de propria familie, ne deplasam la diferite evenimente culturale în județ și în zonele limitrofe. În ciuda problemelor sale de sănătate era înconjurat de oameni veseli și optimiști, accepta cu mult curaj orice invitație și orice provocare a vieții. Și -a lansat o parte dintre cărți la Slatina, Craiova, Drăgășani, Câmpulung Muscel. Clipele petrecute alături de Ilorian au devenit astăzi amintiri prețioase. Slavă Bunului Dumnezeu pentru marea oportunitate de a fi în preajma poetului iubirii eterne, Ilorian Păunoiu. Un moment la fel special pentru mine a fost vizita laCasa Părintească a părintelui Ilie Lăcătușu. Născut la data de 6 decembrie 1909, în satul Crăpăturile, astăzi Țepești, județul Vâlcea, a trăit 74 de ani, adormind în Domnul la data de 22 iulie 1983. Părintele Ilie Lăcătușu a slujit în marea perioadă de prigoană creștină, în vremea comuniștilor, fiind acuzat de regim și închis ca deținut politic. Din Mărturia Părintelui Iustin Pârvu aflăm că ...<<Alături de Părintele Ilie Lăcătușu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternicăși prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, și atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugam atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasăîn evidență cu ceva, făcea pe neîsemnatul. Îmi amintesc de o întamplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important.

În data de 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la Canal, la tăiat de stuf. Vă dați seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toți înspăimântați, mai ales căîi văzusem și pe caralii noștri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil așteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apa, de vreo patruzeci de hectare și stuful era tocmai în adâncime.Toți am început să murmurăm și nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm și să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, și cum să intri în apă? Calci te duci într-o stioalna, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început.Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm și ne-a îmbărbătat pe toți: „Măi, intrăm pentru căăștia îs puși pe gând rău; ăștia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămați.”Măi, și am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Și ne miram cu toții că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii în sfârșit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Și am scos. Am mers vreo trei ore în apă, și am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai așa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curățat, măsurat, pus la dimensiune și era un ger de -30° afară, gheața groasă de 20-25 cm, încât vedea nufărul galben înflorit sub gheață. Sus ne însoțeau niște păsări, care ne-au urmărit în tot acest timp și dedesubt florile de sub gheață.Ei bine, eram cu toții nevătămați și uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineața, când am intrat noi era ceață, nori și rece, așa te prindea la oase. Și dintr-odată a apărut soarele, măi băieți, s-a luminat de ziua. Era o căldură, de se minunau și caraliii. Ne-am dezbrăcat și s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, așa aburi ieșeau din toate. Ne-am încălțat, ne-am îmbrăcat și hai la colonie. Și așa Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi au fost cu noi și ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Și vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav, nici un internat, n-o fost nimic. Și aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toții morți.Sursa: CrestinOrtodox.ro>>Ideea domnului Dumitru Zamfira de a ne petrece o zi de toamnă în localitatea sa natală a fost un bun prilej de a ne bucura de muzică, poezie, de prietenie, de a cunoaște, Oameni, Locuri , Istorii.

 

Zenovia Zamfir