Democrația cu epoleți

Textul citit, luni seara, de generalul civil Nicolae Ciucă, detașat de Comandantul Suprem al Armatei la PNL, arată o atitudine disperat-deplorabilă a PNL de a duce candidatul lor în turul al doilea.

Domnul Ciucă este un om cu care am lucrat și pe care l-am respectat, chiar și pentru unele neadecvări ale dumnealui la viața politică, dar acum depășește măsura decenței politice și a unei minime etici care ar trebui, totuși, să ne guverneze acțiunile, indiferent de orientarea noastră politică.

În primul rând, decizia discutabilă a CCR de blocare a candidaturii Dianei Șoșoacă îl avantajează, în primul rând, pe candidatul Ciucă, cel care se află, în sondaje, „ℎ ℎ” cu distinsa sancționată. Dar a sări la gâtul PSD-lui care l-a ținut în viață, în această primăvară, întrece măsura decenței minime.

Dincolo de această observație de bun simț, nu pot să nu observ niște ciudate similitudini cu alte momente în care au apărut inginerii politice care, cică, luptau pentru democrație sau, cum auzim acum, împotriva „ADN-ului PSD”.

Peste noapte, cineva scoate o „lebădă neagră” din tolbă și democrația reapare vie și neviolată după ce oamenii se îmbulzesc la vot conduși de frici și angoase pentru biata fecioară siluită de barbarii cu ADN de abuz de putere.

„Soluția imorală” din 2004 a fost un bun început pentru că s-a format atunci un guvern din pierzătorii de alegeri. Mircea Geoană a mers la Sorin Ovidiu Vântu și apoi s-a votat masiv; în unele consulate a fost un vot la câteva secunde.

Ponta a siluit democrația pentru că planificatorii lui nu au gândit bine numărul de secții de votare și nu au intuit apetitul democratic al diasporei. Dacă asta nu a fost de-ajuns, el a fost împins afară de la guvern de manifestații (neautorizate) la care a participat însuși Președintele României.

Apoi a venit vremea plăcuțelor suedeze și toți au salutat această expresie curată a atitudinii politice, cum ne-a tradus-o Președintele și filosoful dreptei.

S-a găsit apoi un sparring pentru Președintele Iohannis: o viorea pesedistă, pentru că pesediștii sunt buni ori ca sperietoare, ori ca ornament la tabloul de onoare, pentru ca democrația să nu aibă vreo emoție la alegeri. Pesediștii au fost buni, din nou, să umple golurile din guvernul de dreapta, dat jos la un semnal, când tinerii useriști, mai neobișnuiți cu „stabilitatea” democratică, au îndrăznit să conteste căpitănia statului.

Pentru liniștea democrației s-a fabricat un premier liberal, generalul visat de Orban, pe o scenă din trecut, tocmai pensionat din armată, poate pentru ca oamenii să stea liniștiți în țarcul democrației.

Democrația cu epoleți era necesară, probabil, pentru că avem un război pe aproape și biata democrație nu trebuia să se simtă neajutorată sub rămășițele dronelor care cad noaptea din cer. Faptul că românii sunt cuminți și nu fac scandal fusese dovedit atunci când guvernarea de dreapta a scos mașinile militare pe străzi, în pandemie, și când nu i-a lăsat pe români să meargă la biserică, la slujba de Înviere, în timp ce reprezentanții ei se ocupau cu furăciunile din bani publici. A apărut, astfel, nevoia unui ostaș în slujba patriei amenințate, dar oamenii nu au apreciat prea mult nici scriitorul și nici ostașul.

Era, deci, momentul unei noi inginerii politice și propagarea unei noi spaime colective: pericolul intern pentru democrație. Și pentru că acum vin alegerile, haideți să ne uităm cu microscopul în ADN-ul pesedist să descoperim gena abuzului de putere, iar Marcel Ciolacu este, în mod sigur, un dictator care abia așteaptă să ne fure libertățile! Chiar așa, dacă Ciolacu e dictator, atunci generalul devenit, peste noapte, scriitor, este porumbelul păcii?

De două decenii, dreapta pedisto-liberală a dominat viața politică prin diferite inginerii politice, legitimate ulterior prin vot. Dar, din câte îmi mai amintesc eu, tehnologiile politice ale ultimelor două decenii pe care dreapta noastră le-a folosi pentru a rămâne la putere, chiar și atunci când a pierdut toate alegerile, erau mai subtile.

Acum este greu de crezut că Marcel Ciolacu sau PSD sunt distrugătorii democrației. Nu va crede nimeni că, în ultimii douăzeci de ani, pesediștii au fost vreodată, cu adevărat, la putere. Da, au fost lăsați de câteva ori să intre în executiv, dar puterea politică a avut manetele și butoanele în cabinetele de dreapta. Acolo, prin metode politice ingenioase s-au fabricat personaje politice, guverne, președinți.

Acolo se încearcă, acum, o nouă inginerie politică de culpabilizare a stângii și de ridicare unui nou val de emoție împotriva PSD.

Schema acestei inginerii politice s-a banalizat, ca și simularea ieșirii de la guvernare. Măcar o dată poate face dreapta un gest veritabil și nu o simulare: plecarea de la măcelărie și un mic post negru pentru că, oricum, a mai rămas puțin până la alegerile care deschid noi oportunități.

Dar sperietoarea nu îi mai impresionează decât pe cei creduli. Nu mai merge! Nu mai apărați democrația cu ajutorul oamenilor în uniforme și cu epoleți, Domnule Președinte, lăsați democrația să respire și aveți încredere că românii pot alege în liniște, fără frici și spaime induse prin inginerii politice.

 

Autor: Vasile Dîncu

Sursa: Redactia 9