Preocupați doar să le facem pe plac americanilor și să-i ținem în puf pe ucraineni, am ignorat ce conta cu adevărat pentru România – aderarea la Spațiul Schengen și intrarea fără vize în SUA. Alte obiective majore n-am avut, la nivel de țară, dar individual s-a găsit câte un Iohannis să încerce marea cu degetul, crezând că Occidentul se sperie de un amărât șantaj politic venit de la București. Acum, pe final de 2024, când se trage linie, vedem ce s-a câștigat: multe datorii și promisiuni fără acoperire.
În plină campanie electorală pentru „parlamentare”
și „prezidențiale”, social-democrații și liberalii se bat cu cărămida-n piept
care să anunțe cucerirea Spațiului Schengen. Pe cine mai interesează, însă,
când din Vest se succed știrile legate de închiderea frontierelor?! Ultima țară
care a decis să impună controale la granițele sale este Olanda. Înaintea
batavilor au fost nemții, iar înaintea lor…
A ajuns și România la porțile Schengen când se
închide spațiul comunitar. După ce ani de zile am aspirat să devenim membri cu
drepturi depline în zona europeană de liberă circulație, iar în 2023, de milă,
de silă ni s-a împlinit visul doar parțial (aderare doar cu granițele aeriene
și cele maritime), acum suntem mai aproape ca niciodoată. Vedem finish-ul, ca
la atletism, însă pare că-i un vis fără sfârșit, căci linia se tot depărtează
de noi.
Germania a reimpus controale la toate granițele sale
terestre; adică, și dacă vii dinspre Olanda, Belgia, Luxemburg, Polonia, Cehia,
Austria, Elveția, Franța sau Danemarca, tot stai la vamă și aștepți să fii
verificat. Opt state membre ale Spațiului Schengen au reintrodus complet sau
parțial controalele la frontiere, cu Olanda ultimul membru intrat în acest
club, din care mai fac parte Austria, Germania, Franța, Italia, Slovenia,
Danemarca, Norvegia și Suedia. Nemții au decis ca nimeni să nu intre în țară la
ei neverificat până la 15 martie 2025, dar perspectiva este negativă fiindcă
vin alegerile și sunt șanse ca viitoarea conducere de la Berlin să prelungească
termenul.
Conform punctelor stipulate în tratatul de aderare,
un stat membru al zonei Schengen poate reintroduce controale la granițele sale
în situația în care consideră că sunt amenințări serioase la securitatea
internă și alte riscuri provocate de evenimente excepționale. Vorbim despre
evenimente excepționale invocate, cum ar atentate teroriste, criza migranților,
riscuri legate de traficul de droguri etc.
În 2022, România n-a făcut niciun progres spre
aderarea la Schengen, deși existau toate premisele să obțină voturile
favorabile. Occidentul avea nevoie de ajutorul nostru pentru a impune sancțiuni
Federației Ruse, dar și în vederea contribuției la sprijinirea Ucrainei, iar
Olanda și Austria, ca să ne referim la cele două țări care s-au opus vehement
aderării României, derulează câteva afaceri profitabile la București și care
puteau fi folosite ca pârghii în negocierile diplomatice directe.
Nici acum doi ani, nici anul trecut liderii români
n-au putut convinge Occidentul că merităm să intrăm în Schengen. Avem șanse mari
acum, ni se transmite pe tot felul de canale oficiale – „Am intrat în linie
dreaptă”. Om fi intrat noi, dar ceilalți se pregătesc să iasă, că la cum arată
jocurile acum pare că zarurile s-au aruncat. Mai are Schengen vreun viitor în
condițiile în care tot mai multe țări par a nu mai crede în acest principiu, al
frontierelor deschise?!
Visa Waiver, sub Trump, doar o amintire?
Același lucru l-am putea spune și despre Programul
„Visa Waiver”, de intrare în Statele Unite.
Ce valoare mai are după ce Donald Trump va
implementa noua politică referitoare la imigranți? Stephen Miller, un adept al
liniei dure în ceea ce privește securitatea la granițele SUA, a fost cooptat în
echipa președintelui ales. Iar șeful lui direct va fi Tom Homan, supranumit
„Țarul frontierelor”, fost director al Serviciului Imigrație și Control Vamal.
La 62 de ani, Homan se remarcă având un discurs centrat în jurul intransigenței
când vine vorba de asigurarea securității naționale a Americii, dar și a
străinilor care reprezintă o amenințare pentru locurile de muncă din țară,
atenție!
Concluzia
este una singură: încă o dată, politicienii români au ajuns prea târziu să dea
noroc cu șansa. Au avut-o și în 2022, și în 2023, dar
n-au știut cum să profite. Lingușeala
gratuită și obediența sunt semne de boală, n-au nicio legătură cu arta
diplomației și felul în care se face politica externă, băieți!
Rămânem cu ale noastre, cum ar fi confirmarea a ceea
ce se știa, deja, despre Mircea Geoană. Totuși, SRI ne liniștește – cică nu
sunt interferențe externe. Așadar, Mircea lucrează pe cont propriu.
Autor:
Nicholas Cezar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu