,,Nicolae Toma transmite un mesaj de iubire pentru aproapele nostru și pentru Dumnezeu, iubire ce trebuie să supraviețuiească oricăror încercări, dincolo de timp și spațiu", (din prefața volumului ,,Zece pași spre înțelepciune").
Daniel Luca
Și mulți sunt cu nevoie de leac și zâmbet.
Nu la omul cel sănătos
Gândul de pocăință vine
Și nici regretul pe buze"
Nicolae Toma, poemul ,, Primul pas".
Azi,
mă voi ruga pentru înțelepciune
ascultând refrenul glasului de clopot
culegând sărutul lacrimii din
întâiul verde-miracol țesut cu colind.
PRIMUL PAS
l-am făcut cu gând înflorit
în anotimpul iubirii
doar aici cresc cuvintele
în liniștea dinaintea înălțării...
AL DOILEA PAS
l-am făcut în umbra
ecoului trimis în căutarea cuvântului
am împreunat mâinile
m-am așezat în fața crucii
ÎN GENUNCHI L-AM RUGAT
pe cel care aduna clipe
să-mi lase gândul în
ziua eternității...
,,ÎNAINTEA MEA PĂȘEȘTE TATA!"
îmi spunea urma tăcerii albastre
și-am mai făcut un pas
AL TREILEA PAS -
înspre inimile chemate
din visarea soarelui.
În fața mea
PE DRUM UN OM CU MÂNA USCATĂ
aștepta șoaptele netriste
să îi fie iertare pentru gândul
vindecării în trup...
Peste AL PATRULEA PAS sărisem
în veacul viitor să îmi privesc
sămânța de argint
dintr-o amintire plecată
să adune rădăcini
IZVORUL SÂNGELUI A SECAT
iar foșnetul de vânt și-a trimis
căutările trădate să cheme
răsăritul gândului
turma își împlinește menirea
și... s-a făcut ziuă!
am făcut AL CINCILEA PAS!
,,Numai acasă la mine
Primesc zâmbete și flori
Până și iubirea se-nclină
Când trec cu ochii cântând".
II.
Motto:
,,Mergeam desculț prin aspra lume
Aruncam pământ și apă și pește și pâine
Nu era zi și nici noapte de necuprins
Să nu primesc o palmă sau un ghiont
De la cel apoi sătul și odihnit",
Nicolae Toma, din poezia ,,Al cincilea pas. 3".
Mă privea cărarea apusului
care își culege aroma
din clipele de visare
pictate cu iubire albastră.
Priveam netulburat înspre
AL ȘASELEA PAS - aici
aveam să aflu cine scutură
asfințitul și cine îmbrățișează țărmul?
Șoapta tăcerii albastre!
Acesta este răspunsul muntelui chemat
să fie mângâiere pietrei
călcate doar de umbra visului
întinsă pe covorul ecoului
dintre două rugăciuni.
Chipul sărutului își aștepta
privirea în timpul dansului -
numele unui zâmbet început
stătea de veghe unor lacrimi
compusă în
AL ȘAPTELEA PAS...
,,Am privit cu spaimă
Cum fiecare om e sărat cu foc
Și fiecare jertfă acoperită apoi cu sare"
îmi spunea urma gândului necălcat.
Stejarul din mine
își plimba rădăcinile prin venele
încărcate cu speranțe și iubire,
Visul din fiecare clipă născută în
dimineața șoaptelor
se întoarce înspre inimile
zidului de rugăciune
Și... Am făcut și
AL OPTULEA PAS...
Înspre libertate!
VASILE BELE, ASCIOR BAIA MARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu