De-a lungul timpului, am scris la ziar, ca și în alte publicații, am scris și pe pagina mea de Facebook despre nevoia uriașă de a se amenaja, de a se construi pe pâraie, pe râuri mici și mari, de a se construi pe cursurile acestor ape, de la izvoare și până la vărsare, din loc în loc, cât mai multe baraje, mici și mari, pentru a ne face multe, multe rezerve de apă, deoarece toate semnele ne arată că natura ne va pune cât de curând la o încercare pe viață și pe moarte cu lipsa ploilor, a apei. Iată că această vară secetoasă 2026 ne arată albii uscate ale văilor și pâraielor. Și Dunărea parcă nu vrea să se mai numească fluviu, ci râu, pârâiaș! Toată lumea se plânge de lipsa apei! Culturile se usucă, pământul, în lipsa apei, formează cratere, devine deșert, gospodarii cară apă cu butoaiele de la mari depărtări pentru a-și adăpa animalele. Localități întregi nu mai au nici apă de băut! Se întâmplă această nenorocire în țara noastră cea foarte bogată în lacuri, pâraie și râuri. Apele lor curg fără a fi folosite, curg a pagubă...
Și seceta din această vară, ca atâtea altele, ne arată că avem în fruntea
țării oameni plătiți regește care nu văd dincolo de bombeul pantofilor.
Facebook îmi amintește un text la temă, pe care l-am publicat în urmă cu doi
ani. Îl vedeți mai jos.
*****
Absurd: murind de sete pe malul apei...
Aceste rânduri mi-au fost sugerate, involuntar, de Romică Breban din
Chiuzbaia, așezare la câțiva kilometri de Baia Mare. Omul a făcut o postare în
care arată cum a fost nevoit să omoare toți păstrăvii din heleșteul familiei
sale, deoarece nu mai are apă. Scrie că face din toți păstrăvii conserve...
Lipsă de apă în Chiuzbaia, la poale de munte... Este timpul ca guvernanții
să se gândească la amenajări și construcții pe râuri pentru a se obține
depozite de apă. Ochiurile de apă, cât de multe, numai bine vor face. În jurul
lor va înflori tot ce este viu. Plante și insecte, păsări și pești. Și aerul ar
fi mai curat, mai răcoros. Și turismul ar înflori în jurul ochiurilor de apă.
Oamenii nu vor mai adormi cu frica în sân, la gândul că vor rămâne fără apă.
Dacă tot se spune că apa înseamnă viață, haideți s-o gospodărim, să n-o lăsăm
să curgă la vale într-o mare cât Pacificul de risipă. S-o adunăm în salbe de
baraje mici și mari. Cât despre fluviul Dunărea, ce să mai spunem? Pe malul ei,
în lipsa apei, apar dune de nisip ca în deșert. Câmpia Română, adică grânarul
Europei, va deveni deșert? Mor plantele de sete pe malul apei! Mor grâul și
porumbul pe malul apei și nu scoate nimeni apă din fluviu pentru a uda plantele
însetate. Destul cu incompetența și indiferența guvernanților, ne-a ajuns
cuțitul la os! De nu vom avea grijă de apă, foamea ne va decima! Nu-i zguduie
nimeni pe guvernanți? Nu am primit semnale suficiente de la natură din care să
înțelegem că în țara noastră bogată în râuri și lacuri ne paște pericolul de-a
rămâne fără apă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu