Domnule Andrei Caramitru, ați reușit performanța să jigniți o țară întreagă. Ați șters pe jos cu o generație care a tras o viață, dovedind că sunteți repetent la capitolul bun-simț. E greu de crezut că ați prins aerele astea de acasă, având în vedere cine v-a fost tată, dar cel mai grav este că și la economie stați lamentabil.
Ne vorbiți de sus, de la înălțimea tastaturii, de parcă ați reinventat roata, dar nu stăpâniți nici măcar ABC-ul banilor.
Oamenii aceștia nu vă cer nicio pomană și nu trăiesc pe cârca nimănui. Ei își primesc înapoi banii pe care i-au cotizat o viață întreagă. Au muncit în condiții pe care probabil le-ați vedea doar în filme de groază - în fabrici, pe șantiere, în frig și în ture de noapte. Au lăsat în urmă o țară funcțională, cu școli, spitale și poduri din care beneficiați direct și dumneavoastră astăzi.
Iar dacă tot vă dați mare economist, haideți să facem puțină matematică de școală primară: banii pensionarilor nu dispar în neant. Ei nu-și trimit pensiile în conturi din Elveția. Fiecare leu primit se întoarce fix în două ore în economie - la chioșcul din colț, la farmacie, pe factura de curent sau pe pâine. Ei țin în viață micii comercianți și firmele private pe care pretindeți că le plângeți pe Facebook.
Ca să nu mai vorbim de „subvenția” invizibilă pe care o dau zilnic statului: dacă bunicii nu ar crește gratuit milioane de copii în țara asta, jumătate din corporații ar intra în colaps pentru că părinții n-ar mai avea cu cine să-și lase copiii 10 ore pe zi.
Să-i numiți „paraziți” pe cei care au construit drumul pe care mergeți azi nu vă face vreun vizionar neînțeles. Vă face doar un om fără memorie, fără respect și fără vocabular.
Așa că rămâne o singură dilemă, domnule Caramitru: dumneavoastră, când veți ajunge la bătrânețe, ce veți face? Veți fi primul viteaz din istorie care va refuza pensia ca să nu devină „cost enorm”, sau vă veți trece singur pe lista de „paraziți”?
Căci, la cum stau lucrurile, un om care produce doar fițe, ură și postări veninoase pe internet este, încă de pe acum, o cheltuială mult prea mare pentru răbdarea noastră.
(Dinu Mary - Tinerii generației 50, 60, 70)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu