Cuvintele părăsite

Am fost mulţi, suntem azi şi mai mulţi cei care ne ruşinăm de hidoşenia spectacolului alunecat pe calea netrebniciei… Avem, spus la propriu, su­fi­cienţi actori de mare talent la datorie, în faţa veseliei, a dramelor, intrigilor, a nevoilor sufletului. Nu se poate ca atâtora dovediţi în confuzie totală să le spuneţi că Pământul e plat şi că Soarele se învârte în jurul Pământului, singura dovadă de măreţie a universului pentru el, nou creat, Cuvintele voastre, oameni ce purtaţi o responsabilitate, sunt vinovate odată cu voi, dacă îndeamnă, trezesc aşteptări peste măsura putinţei ,,după noi potopul”. Nu onoraţi brambureala… Luciditatea e chemată să micească rătăcirile.

Imperioasă chemare, au prins curaj mai tineri, mai bătrânei să facă declaraţii de iubire, bolborosesc, unii închid ochii şi-şi mişcă limba, alţii doar îşi rotesc ochii, buzele, capul, mâinile, toate spre a cuceri în toate direcţiile, apropiindu-se de urechile, obrajii unor tinere, presupuse a aştepta suspine, da e în regulă…

De aici încercările trec în faţa oglinzii, imediat în agora noastră. Şi ce dacă urechile se simt nenorocite, fiindcă el, de orice vârstă ar fi, nu are, nu avea chemare pentru funcţia denotativă a limbajului. Închipuirea dă o şansă funcţiei emotive. Se poate continua cu gângureala, poate să vină din tufiş saltul iepurelui, plictisit de aşteptare. Oricum nenorocirea nu poate fi dată, dovedită de prima încercare, iar cuvintele atât de confuze n-au cum să roşească, cum nu-şi arată culoarea iepurele care nu mai apare.

Bezna nu lăsă cerul senin, nenorocirea vă este scrisă în orizontul simţirii, în festinul programat de interesele, vai, a prostirii. Năucitorii vorbesc despre lucrul pe care nu-l înţeleg, nu l-au înţeles nici cei de la care l-au auzit, dar speră că vor epata.

Acum cu libertăţile noi, oratorii de ocazie îşi adaptează profilul de vajnici luptători naţionali, cetăţeni ce-i poartă în suflete pe Burebista, Decebal şi Traian, trecând apoi prin toţi ceilalţi domnitori măreţi. Metalul nobil din care s-a născut neamul spune; iată-ne, bună dimineaţa, început de mandat, cuvintele sunt date pentru umerele noastre tari la înaintare şi asta am dovedit-o în ultimii ani.

Un mare păcat, atâtea construcţii lingvistice ce izbesc, se dovedesc a fi sofisme, nu slujesc adevărul, sunt oferite pentru a satisface o relaţie, o obligaţie, o altă imposibilă aşteptare în van. Soarta le va spune simplu, sunteţi însetate, sunteţi părăsite doar că nu se înţeleg soarele cu apa, , nu are cum să se ridice curcubeul.

Interesantă simbolistica, ex: a ochiului, a soarelui, săgeaţii, trandafirului ş.a.m.d, dă reprezentări a ceea ce, la un anumit grad de cultură, se presupunea că poate fi esenţial în purtarea unui mesaj şi e bine venită dacă îşi simte, rotungeşte prin metaforă rolul, dar de atâtea ori îşi arată neclaritatea. Neclaritatea, excedând cu mult pretinsele funcţii metaforice, fiindcă marea parte a receptorilor nu rezonează, nu-şi poate forţa imaginaţia după dispoziţiile formatorului de opinie.

O critică a toţi şi a toate, defavorizează mult adevărul şi dreptatea, diferenţele. Vorbitorul, condeierul face implicit favoruri nedreptăţilor şi ce-ar putea spune în alăturările, remarcile sale: nimic nu-i perfect pe lume.

Cuvintele voastre sunt vinovate odată cu voi, dacă îndeamnă, trezesc aşteptări peste măsura putinţei ,,după noi potopul”.

Neplăcută e azi, la noi, libertatea grosolăniei, infirmităţii, a premiselor lipsite de dovezi, fidelii lor cu limbă, ochi , urechi, rar riscă penalităţi, în plus destui poartă carnetul de imunităţi.

Criticul crede că şi-a adus obolul şi atunci când nu nimereşte esenţa, chiar inversează obiectul ce-i era încredinţat spiritului său aplicat. Îi va fi la îndemână să spună că voia să fie neimplicat, să nu apară că l-ar fi captivat vreo tendinţă din afară.

Mai vin cuvintele să-şi acopere, întrerupă în disperare preopinenţii, adversarii de platou, contextual, scopul fiind ca auditoriul să nu priceapă nimic din replicile celor de o altă părere, după angajamentele perfectate cu mult înainte, după pariul de a închide gura, la nevoie de a asurzi, a stopa înaintarea adversă, auditoriul să nu priceapă nimic din replicile ce susţin un alt punct de vedere, e în joc şi cunoscuta latinitate.

,,Să fie ascultată şi cealaltă parte” Seneca

Atât de necesară şi de promiţătoare cugetarea marelui înţelept Seneca, în a găsi dreptatea şi adevărul, imboldul de a le urma cursul, iată că disputele de azi ale celor care ar trebui să dialogheze se remarcă adesea prin grosolănia, dizgraţia servită de competitori, dispreţul însoţit de o mare doză de enervare.

Daniel MUREŞAN

Minutul de poezie - Daniel Mureşan

Oglinda sufletului

Privim depărtările, numărăm azi dorințele,

mâine s-au trezit mărunțișuri,

o lume rotundă de arătări necunoscute.

Așteptările visează potrivirile,

câte peregrinări veghează, mocnesc,

câte se deschid, închid

și merg cu propria dreptate mai departe,

speranțe sunt că vor fi prinse-n cataloage

întocmite de comisii mai știutoare

Oglinda sufletului se plimbă

și cântărește mereu, vrea să povestească

ușorul și greul de sine înțeles,

moștenirea bunătății, îndurării,

mărturii proprii și atât de felurit

gâtuite de neobositele silnicii.

Când ochii își trag pleoapele,

când nu se pot privi, iată rușinea!

Viciile pun în lanțuri oglinda sufletului,

ea, lumina noastră, minunea noastră,

de câte ori nu vrea

să adăpostească orice, oricum,

rămâne mândră de rostu-i dovedit.

Alte priviri, obârșii cu păcate,

pot însoți urâtul cu seninătate.

Stăpânii le înspăimântă,

lăsând căderile să curgă în voie.

De ce, le zice vremelnicul

domn al răului din lume

să arătăm atâta bunătate,

vom închide ochii,

sufletul poate din umbră

să ne privească cu tristețe.

Minutul de poezie – Daniel MUREŞAN

FRUMUSEŢEA, HIDOŞENIA ŞI GEOMETRIA

Totul şi nimicul bun cuiva

sînt parte a firii schimbătoare,

peste tot crăiască şi diavolească zestre

Răsare Soarele, norocul a venit

cu paharul plin,

nenorocirea, la amiază , sigur seara cu

uscata moarte

Datul ne apare după ce i-a trecut vremea

Istovitoarele opinteli ne sînt măsura,

de-i înceată, de se aprinde vrerea,

sfîrşitu-i lăudat peste făptură,

e noaptea firii fericite de apoi .

Ne îndreptăm spre suflete,

alegem şi nu ştim ce-am ales,

se întind mîinile,

privirile se întorc cu speranţă,

am ajuns să ne măsurăm firea

cu o vorbă zisă destin.

Mulţi visează,

cîţiva preschimbă visele cu bucurie,

urmează cei ce arată viitor de roade,

arte, ştiinţe, suflete ce răspund

la secţiunea de aur, cumpănă izbitoare.

Tîrziu am înţeles elipsa;

uimitoare încropire, avea nevoie de ea mersul

de dincolo şi dincoace de Soare

şi cît o imităm, cîte nu imită, e roua dimineţii,

aleasa-ne înfăţişare

Jinduim pătrunderea întregului ascuns,

dorim marele necuprins, neînvins,

ce vrea să-şi încerce şi azi norocul,

să ocupe tot locul…

Vrem cercul pentru utilităţi,

ne arată că atîtea avem de imitat,

prinse în măreţia-i rotundă,

ce graţios, cîtă frumuseţe, se prinde şi el la joc,

noapte de noapte ne arată steluţe,

noapte de noapte amintire mănoasă

MINUTUL DE ÎNŢELEPCIUNE cu DANIEL MUREŞAN

E greu pământul, după ce s-a constatat, spus ce-i răul,..
Planeta noastră e greu apăsată, 
cântăreşte mai mult cu fiecare coş, grăunte de răutate,
cruzime, duşmănie, noaptea-i grea, 
respiră greu, s-a stricas de la început cântarul.
Tot nu ne învaţă destule morţii.
Credem că noi vom fi trecuţi cu vederea,
Până-n ultima clipă de coasa nemiloasă.
TEAMA îşi are explicaţii. Facem parte dint-o speţă conştientă de viaţa ei, de sfârşitul implacabil.. fiinţe fragile, nevoite să se acomodeze ameninţărilor, să-şi ,, trăiască frica,, . Gravă, nedreaptă, de atâtea ori bestială, ce păcat, este spaima indusă de purtătorii unor interese materiale, o parte din categoria ce luptă pentru premii absurd de nemeritate, pentru sinecuri, atâţia ,, formatori de opinie vânduţi,, ce-şi joacă rolul de a adduce groaza, în cazuri mai uşoare doar cu tulburări.

Minutul de poezie - Daniel Mureşan

De felul împlinirii

.

 Câte invenţii: iată cântarul, simetria,

 repetiţia şi alternanţa…

 Mânuim formele spaţiale cu simţirea, judecata şi înnoirea

 Am găsit, la ivirea noastră, jucării în formă de flori,

 Baloane, înşiruiri de mărgele,

 Maşini şi pistoale – ciudăţenii imense –

 Şi cărări printre aştri

 Dascălii ne-au învăţat să ne ducem la izvoare;

 Toate o să pară uşoare şi grele

 Învoiala cu vise ne tulbură.

 Îngenuncheri şi extaze

 Cugetul – lanţ de inele

 Şi că nu ştim să ne cumpănim iubirea,

 Lăsată pradă privirii;

 Ea – temelia şi freamătul fericirii,

 Că prea o dăruim pe neguri.

 Puţin lăudate intenţiile, vrerea, răbdarea –

 Totul atât de mic la modul împlinirii.

 Ca întrecerea să fie pe măsură,

 Divinul a creat cele văzute şi nevăzute,

 A cioplit concavităţi nesfârşite

 Şi-a zis : « descifraţi tabloul, că se vor da premii »

 Omul le-a acoperit cu spirite, nuanţe

 şi plinuri.

Minutul de poezie - Daniel Mureşan

GEORGE COŞBUC

E senin, priviţi tot mai sus,

în Câmpia noastră şi oriunde

trăiesc români,

e vrerea scrisă de neam,

Zamfira şi toate miresele cu el sunt mai

frumoase.

Ce-ar fi tot ce-i minunat,

splendoarea?

E dragostea curată!

harul lui George cântat,

plăcut grăunte cu grăunte

în graiul tău,

podoabă pusă în gura mulţimii,

născută să fie altarul poeziei.

Veghează scânteia stelară nopţile

de vară,

se înalţă doinele, tinerii plătesc

cu viaţa-n războaie

să-şi mai audă slobod glasul,

oglinzile arată tinerele

cu flori la ureche,

numai buchete, lasă învăţătura

ţesută-n privaţiuni,

priviţi buchetele de fete !

Pentru sanctuar se scula

noapte de noapte,

îşi ţinea sufletul în loc

să se verse în noroc,

dorul pâinii era purtat

pe toate ogoarele.

Nu lăsaţi zestrea noastră,

a copiilor noştri

vitregiilor sorţii !

BÂRFITORUL, MINCINOSUL

Dacă nu accepţi ca introducere o mică bârfă, nici nu poţi începe discuţia. Trebuie să ştii să te acomodezi cu clevetirea . Se bârfesc, calomniază, când timpul este prielnic, cei care nu împărtăşesc aceleaşi principii, politici, concurenţii actuali şi cei posibili. Valorile în care nu-şi găsec locul, sensul, sunt degradate, considerate ostile. Trebuie înjosiţi foştii şefi, se vorbesc de rău şi cei ce împărtăşesc aceleaşi valori, e un alt moment, locul trebuind să rămână disponibil pentru cel care are cuvântul. Se bârfeşte înfăţişarea, rasa, religia, strămoşii, în caz de mare nevoie ţi se spune că pata a fost pusă de altcineva, de un erudit.

                                                                         Daniel Mureşan

ABILITĂŢI LA ATENTATE

Atentatul , poate cel mai grav la normalitate, prin sfidarea raporturilor dintre obligaţii şi libertăţi este surprins de închipuirea jalnică că ai putea înlocui reglementările consfiinţite prin legi ( nu-i aşa, doar sunt lumeşti, schimbătoare !), prin pomenile ocazionale, evidenţiind că eşti un om de bine, atât de bun încât eşti dinainte achitat, că ţi-ai putea hoţi, nenoroci aproapele fiindcă, în interesul tău, primit, meritat, concetăţenii, Dumnezeu, te iartă . Mai gândiţi-vă jongleori ai multiplelor raporturi dintre obligaţii şi drepturi ai cui sunteţi, până unde vi se pot întinde libertăţile, sunt ele totuna cu abilităţile, apoi cui, mai puţin de voi înşivă, faceţi bine ?!

                                                                  

                                             Daniel Mureşan

                                                            

Daniel Mureşan 75

Profesorul Daniel Mureşan a publicat în acest an a opta sa carte de poezie, antologia „Firea lumii”, apărută la Editura "Caiete Silvane" din Zalău. Cititorii o pot cumpăra de la librăriile „Nicolae Steinhardt” şi „Cartea Românească” din Baia Mare, unde pentru cinstirea activităţii sale culturale a fost amenajată o vitrină, în care sunt expuse cele 8 cărţi de autor.

 În 25 mai 2017, Daniel Mureşan împlineşte 75 de ani, prilej pentru noi, foştii săi elevi de la Liceul real-umanist „Gheorghe Şincai” (unde o perioadă a predat filosofia), să îl felicităm. 

La mulţi ani!

Autor: Nicolae GOJA

Sursa: Graiul Maramureşului

LECTURAREA DOGMELOR ŞI ADEVĂRURILE ŞTIINŢIFICE

Ni se întâmplă, nu prea des, să ascultăm cu plăcere, interes persoane iniţiate, oameni ce poartă misiunea de a susţine dogme. Motivele sunt uşor de desles: fantezia discursului, talentul prezentării, cultura, promisiunile cu binele ce ne aşteaptă, toate împreună făcând povestea agreabilă. Într-o măsură, numai Dumnezeu îi ştie procentul, aceste spectacole oratorice se apropie , fac joncţiunea, ori chiar se ataşează cunoaşterii artistice( depinde de frumuseţea prezentării, spectacol, reprezentările create, intensitatea trăirilor…). Alt fel se prezină situaţia în cazul novicilor, a nechemaţilor…Ştiinţa vine cu alte standade, cu pretenţia comunicării bazate pe adevărurile ce pornesc de la exactitate, de la afirmaţiile dovedite, acceptându-se şi nivelul ipotetic, probabilitatea în cunoaştere, datorită impedimentelor ce stau în faţa principiilor ştiinţei … ( marile adevăruri sunt învăţate în şcoli, la acestea se adaugă mereu alte perle…) Cunoaşterea stiinţifică ( cea adevărată), prin logică, metodele, procedurile ei, limbajul specific, nu acceptă premisele neverificate, manevrele privind datele istoriei, omisiunule,- suficiente, motive de a fi privită cu rezervă şi surclasată de atâtea ori de interesaţi, şi nu mai puţin de ignoranţi, în ciuda rolului ei decisiv, alături de tehnică în creşterea gradului de civilizaţie, a nivelului de trai. Cunoaşterea ştiinţifică şi cun. artisctică sunt necesare vieţii, progresului , creşterii sensibilităţii, sunt complementare.
                                                                     Daniel MUREŞAN

OARE AU SAU NU CONAŢIONALII DREPTATE ?

 Domnilor responsabili ai partidelor politice, toate ar fi bune şi frumoase, după cum şi câte ştiţi, la modul teoretic, mai ales când sunteţi în opoziţie, când spuneţi poveşti,.. care sunt interesele societăţii, ale categoriilor de cetăţeni, marele conflicte, dezechilibre, rămâneri în urmă,.. le spuneţi pe puncte, cu aliniate. Dar ajunşi la putere, nu daţi soluţii, nu vă vin în minte problemele pe care le-aţi repetat la epuizare, ba recunoaşteţi că pe rând aţi exercitat conducerea şi aţi mai fost şi împreună la administrarea ţării. Ar fi cazul să daţi conaţionalilor ce vă reproşează prestaţia un răspuns, să-i lăsaţi pe pricepuţi, să faceţi un pas în spate, ca un act de patriotism şi de dreptate.

                                                                             Daniel MUREŞAN

DANIEL MUREŞAN - TIMPUL, ŢELUL NE SUNT ARĂTATE ŞI RETRASE

Să fie mintea o frumoasă recompensă

primită pentru caznă, scopuri şi potolirea
întunericului ce ne înconjoară ?

Şi cei care nu cred în forţa cugetului, ci doar
într-un destin nemilos sunt scăldaţi
toată viaţa în spiritele ce-i înconjoară.
Toate se nasc din încercări şi vise,
din pătrunderea, amabilitatea şi datoria celorlalţi,
sunt o formă zeiască de voluptate.
Tâmplele sunt rezemate de palatele cunoaşterii
şi culturii, de închipuirile bisericilor cunoscute,
chipurile copiilor sunt însetate de risipirea îndoielilor.
Desprinderea binelui este pusă în legătură
cu obrazul prunciei,
purtarea frumoasă, urmează cititul cărţilor
şi nesfârşite potriviri şi demonstraţii
în jurul enigmelor.
Mintea clocoteşte în faţa putinţei de a crea avantaje,
se dau noi examene.
ca şi în faţa dezlănţuirilor pământului şi cerului.
Adâncimea ne este un dat al forului interior.
Omul este, cu măsura ce-l însoţeşte,
un spiritual, un acomodat la diversitate,
vai şi un neştiutor
chemat să răspundă faţa dezlănţuirilor
pământului şi cerului.
El ştie să-şi însumeze câştigurile şi mai ştie
să vorbească cât trebuie despre eternitatea
neînţelesurilor.
De ce atunci timpul, ţelul ne sunt retrase ?

ARGUMENTELE POETICE ALE PRIETENILOR

Atâţia prieteni, preponderent prietene, de pe facebook, caută argumente poetice pentru posibili doritori, noi cei din vecinătatea lor,( nu înseamnă că eu, un altul nu s-ar înclina acestei necesităţi ) Vin metaforele pentru a ne oferi momente de bucurie în limba română, în alte câteva limbi. Prietenii adesea nici nu ne preîntâmpină decât prin stihuri…Ce le putem dori?, să le fie încercările de bun augur. Insistenţele demonstrează dulcea, arzătoarea dorinţă de a-i socoti părţi ale inspiraţiei, ale clubului poeziei. Examenul este de o exigenţă mare, în plus îşi revendică mereu pretenţii noi. Chiar şi la manifestările naţionale ale marilor noştri poeţi se citesc creaţii de valori cel puţin îndoielnice, nemai vorbind de lecturile pe care le fac scriitorii în oraşele de provincie, probabil că la aceste ocazii vin cu poemele, lecturile la care, uite le-a sosit rândul...

                                                                 Daniel MUREŞAN

DUMNEZEU ŞI ADEVĂRURILE PALPABILE

Avem tot atâtea conjuncturi, imposibilităţi câte feluri de a motiva existenţa ATOTPUTERNICULUI, de a-l concepe sufleteşte, mintal. Un Dumnezeu care face parte din legile existenţei, se suprapune peste acestea 

( panteist), este unul pe care-l vedem,.. că în sfera legilor naturii îsi indeplineşte cu exactitate misiunea, rolul îi este demostrat, şi acceptat de practică. Dumnezeul care este gândit să îndreptăţească, să închidă ochii la răul din lume, la nedreptate, boli, la durerea nesfârşită , ticăloşii, răutate, imoralitate a fost desfiinţat, reprobat încă din antichitate, prin argumentele morale. (Satana, după logica monoteistă, n-a putut fi acceptată coautor a lumii, deoarece unul este atotputernicul) În religiile monoteiste FIINŢA SUPREMĂ este revendicată, simtită necesară de o foarte mare parte a populatiei în faţa suferinţei şi a nevoii de a da o replică morţii ineluctabile. Cunoaşterea, ştiinţa cu mijloacele pe care le au la îndemana ni-l lasă pe Dumnezeu în minte cu o anumită certitudine- incertitudine. Il vom însoţi, mulţi cred ca ne va însoţi cu reproşuri, îndoieli, zâmbete, durere, cu focul mistuitor....

                                                                      DANIEL MUREŞAN

MUNCA

"Despre muncă am învăţat, ştim că este o necesitate a existenţei umane, a bunăstării, afirmării, progresului, fericirii şi că poate fi socotită o virtute a virtuţilor…Pentru hoţi, îmbuibaţii fără trudă nimic nu contează, ei cred în experienţa proprie. Înţelesurile în jurul activităţilor umane le sunt diferite, fiind pătrunşi de acele eforturi, lucrări ( ,,feluri de a munci,,), iubiri care au predispoziţia, calitatea de a frauda, a trăi pe seama celorlalţi, sărbătoresc aceste reuşite. Când legea îi pedepseşte, nu le recunoaşte ,,nobila pasiune, talentul,, sunt gata să declare că munca-i lipsită de caracter, că nu are viziune, nu poate schimba lumea şi-i mai bun somnul, că şi-a pierdut orice haz".

                                                                       Daniel Mureşan

Drumuri alese

Oamenii aleg drumurile pe care merg, iuţesc paşii ca să ajungă la demnităţi sau sunt duşi de val. Când se opresc îi ia valul ( în dictaturi, mai mult sunt duşi de val)… Sigur, cu puţine exceptii, întâi se gândesc la binele personal. Judecăţile istoriei privind calea bună, rea sunt atât de interpretabile. Marele nostru Iuliu Maniu spunea:,,Pe mine nu reuşesc să mă intimideze, eu de la calea mea nu mă abat, eu hotărârile mele nu mi le schimb, eu ce cred că este bine pentru ţară şi pentru neam, asta fac’.

                                                                           

                                                                                    Daniel Mureşan

LIBERTATEA ŞI OCROTIREA VIEŢII

Dacă în numele unor idealuri ce promit fericirea ( ideologiile cu acest conţinut sunt prezente) îţi asumi libertatea, dreptul de a lua viaţa oponenţilor politici, a-i pedepsi cu moartea, că doar calea este spre bine, te supui logic aceleiaşi impuneri, la rându-ţi poţi fi asasinat din prea multe motive ce te pot prezenta ca pe o ameninţare criminală, persoană opusă progresului. Iată, nu te-ai gândit că nu ai voie să te atingi de acest unic dar… E foarte greu de spus în ce condiţii libertatea poate accepta sacrificiul vieţii, consecinţele dezlănţuite, fără posibilitatea de a mai face dreptate!

                                                                                             Daniel MUREŞAN

NE ÎNSOŢESC ATÂTEA !

Ne-am născut şi format cu nevoia de consum, de a munci pentru a vieţui, cu capacitatea de a ne adapta între anumite limite, curioşi, interesaţi peste măsură, lacomi, inteligenţi, mai cu seamă în beneficiu propriu, ne-am maturizat greu şi cu destule sincope şi mereu dăm exemple că n-am reuşit. Am profitat de transmiterea experienţei şi adesea nu recunoaştem, unii pretind originalitatea absolută. Sunt câştigate cu strădanie predispoziţiile speciale pentru creaţie, puţini le primesc în dar. Ne însoţesc gânduri şi sentimente ce susţin în grade diferite o constiinţă morală, care întotdeauna mai arată nesiguranţă . Ne marchează existenţa anii creşterii şi ai erodării, degenerării, ai măreţiei şi micimii. Omului , dincolo de cunoaşterea acestor date, i-au rămas necunoscute şi aşa îi vor rămâne: nevoia naşterii şi a morţii sale, a unui proiect despre care n-a fost întrebat. Sensul vieţii, fericirea vrem să le identificăm în propria casă. Viaţa scurtă , plină de privaţiuni, suferinţe o numim când măreaţă , când o dovadă a micimii, absurdităţii.

                                                                Daniel MUREŞAN

Poesis - Daniel Mureşan

Înclinarea florilor

Din copilărie se îndreaptă spre Soare
să-i vină puterea, creşterea, 
îşi ia rotunjimea de la astru,
se cheamă a soarelui floare,
ştie de unde şi când să se încline,
alte flori se întorc să-şi arate coroana

Viaţa-i încercată şi aplaudă linii drepte, 
curbe, în colţuri, închise ori deschise – 
desenate de Dumnezeu,
cu direcţii, Preaînaltul se încântă în fiecare zi

Măreţia-i recunoscută liniei verticale, 
e inventată să zugrăvească mersul bun, 
puterea scumpirii pe care puţini
o pot plăti. 
Sufletul înalt îşi împrumută
enigme şi iubiri ancestrale,
sunt săgeţi ce-şi caută perfecţiunea, cercul,
of, idealuri toată viaţa în schimbare.
Vine şi mâlul ce acoperă aşteptaţii să răsară
Preţul e îndurat de flori.

                                        Daniel MUREŞAN

Poesis. Daniel Mureşan

 NOI ŞI SUFLAREA DIN STELE

Trudind zilnic cu visul amânat,

marele-i de neînchipuit, de neatins,

prezent şi micul opus,

Soarele-i alături de recele absolut,

odihnitorul verde şi roşul închis.

Rânduri, rânduri pesimiştii, huliţii, meschinii,

Îndrazneţii, servitorii şi optimiştii tartori virili .

În faţă demonii asurzesc pe îngeri

cu minciuni în ale lor cântări,

iar mângâieri,

zidire de snoave de la şcolari la senili.

Noi ce-am primit suflarea din stele

cerem binele speţei,

primim raţii frugale, şi ezitări,

Doamne atâtea tragedii,

dovezi că obosim gratuit,

persiflări, drame, povestiri hilare,

exaltări în cheia nemuririi,

dorinţe, legende banale.