Omul sau ursul?

 

Omul sau ursul? Această întrebare este pusă, într-un articol de ziar. Se scrie în continuare că, în sfârșit, ministrul de resort a hotărât că, în cazul ursului agresiv, vânătorul are permisiunea, fără nicio aprobare, să-l împuște. Aici se pune întrebarea dacă, practic, în cazurile când ursul agresiv atacă, oare este un vânător în apropiere să-l execute? Ca atare, după mine, hotărârea ministerială rezolvă numai parțial problema tot mai frecvent apărută în mai multe zone din țară.

Oare nu este și omul de vină, că s-a ajuns la această situație? Când mai mulți oameni cu bani, între care și politicieni, au pus mâna pe teritorii uriașe de păduri și în loc să le protejeze au trecut urgent la defrișări masive, cu scopul îmbogățirii? Din această cauză, habitatul cu un cuvânt frumos. „Locul de trai” s-a redus simțitor, motiv pentru care ursoaica cu puii este nevoită să coboare în sate și orașe să-și caute posibilitatea supraviețuirii. Sau să atace turmele de oi și vite, unde din păcate, au căzut victime și oameni.

Consider că omul, respectiv autoritățile, ar trebui să se gândească și la alte posibilități, să încerce și alte metode de apărare. Ar trebui pe anumite zone, unde se perindă în general ursul, să fie așezate niște containere mai mari, în care muncitori angajați pentru acest scop să ducă zilnic alimente necesare animalului, care încet se va obișnui cu locul amenajat și nu ar fi nevoit să facă pagube în animalele gospodarilor – mai cu seamă în vieți omenești. Resturi și rămășițe de alimente pentru ei sunt suficiente în marile magazine – cele cu termen expirat, fructe și legume semialterate din piețe mari, resturi de la marile abatoare etc. În Italia, de exemplu, am constatat cum se adună în gospodăriile proprii rămășițele de alimente în containere destinate exclusiv acestui scop, nefiind permisă amestecarea cu alte gunoaie menajere. Aceste containere de 2-3 ori sunt golite, colectate și transportate pentru prelucrare tot pentru animale.

Consider că nu trebuie să ne gândim exclusiv la împușcarea ursului agresiv. Pentru limitarea numărului de animale, împușcarea lor să fie efectuată cu adormire și nu cu gloanțe dureroase, mai cu seamă dacă ursoaica are pui mici.

 

Autor: Varga Emeric

Sursa: Graiul Maramureşului

 

Încotro merge Europa creștină?

 

În ultima vreme luăm cunoștință de tot mai multe lucruri aberante, la care cu câteva decenii în urmă europeanul nici nu a visat. Nu s-a auzit de căsătoria legalizată între persoane de același sex, sau de legalizarea de către Uniunea Europeană a posibilității ca bărbații să nască urmași, iar în unele părți din Europa să nu mai fie numiți părinții, tată și mamă, ci părinte unu și părinte doi, iar nou născuții să fie botezați la o vârstă mai mare, când vor hotărî ei ce sex și nume vor să-și aleagă. Nu am auzit nici de cei care doresc, prin intervenție chirurgicală, să-și poată schimba identitatea sexuală.

Parcă s-a întors lumea pe dos, spun unii din lumea creștină.

Pe lângă aceste lucruri aberante se forțează, de unele cercuri, introducerea în grădinițe și școli elementare a educației sexuale.

În demonstrațiile pe străzile Europei, copiii noștri pot vedea cum se sărută doi bărbați între ei și neștiutori fiind cred că asta este ceva normal.

Doresc cu aceste gânduri ca cei patru nepoți și trei strănepoți ai mei să aibă în continuare o viață liniștită, cu o ideologie curată, în cultura și religia moștenită de sute de ani.

Dar mai există un alt pericol pentru Europa creștină, cea a intrării necontrolate a migranților cu cultura și religia lor, care în mod sigur vor aduce schimbări radicale pe continent.

Susțin și sunt de acord (nu o neg) cu hotărârea guvernului Orban, din Ungaria, prin care se interzice anumitor cercuri să facă educație sexuală în școli și grădinițe. La fel îl susțin când spune că ajutorul europenilor trebuie dus acasă la migranți și nu să ne invadeze continentul nostru.

Emeric VARGA, pensionar