miercuri, 3 februarie 2021

Un roman de excepție ”Ubi Bene?...Ubi Patria?...”semnat de Valeria Bilț

 

Am avut privilegiul să particip la Biblioteca județeană ”Petre Dulfu” Baia Mare la prezentarea unei cărți tulburătoare prin subiectul abordat și tragismul poveștii personajului principal. Este vorba despre un roman al emigrării, o carte-document, un roman autentic, original, convingător:  ”Ubi Bene?...Ubi Patria?...( Unde este bine? Unde este patria?), Editura ”Grinta” Cluj Napoca, autor  prof. dr. Valeria Bilț din Țara Lăpușului.

Profesoara dr. Daniela Sitar-Tăut, prezentă în prezidiu, a spus: ”N-o ştiam în ipostaza de prozatoare pe Valeria Bilţ. Titlul e o parafrază a celebrului dicton latin care e reluat pe parcursul romanului. În prima parte se remarcă virtuţile narative ale autoarei. În plan secund, avem o diagramă îngrijorătoare a pătrunderii  islamismului în Europa şi apoi cartea devine una documentară. E un roman foarte curajos, incomod”.

La rândul ei, buna prietenă a autoarei, profesoara  dr. Terezia Filip remarcă faptul că: “Abordează o tematică atât de sensibilă, de gravă. Autenticitatea dă clasă romanului. E un roman feminin. Are curajul să coboare undeva în subteran ca Dostoievski. De aceea, e un roman convingător şi autentic. Ubi bene? Ubi patria? Valeria Bilţ schimbă afirmaţia latinilor în interogaţie şi creează o anumită problematică. Unde este patria? Unde este bine?”

Alt lăpușan, profesorul născut a fi un lider înăscut prin aforismele zise  Augustin Griguţa, a punctat faptul că această carte este: “Despre degradare, dar în acelaşi timp despre nobleţe.E o carte mărturie, o carte document, o carte avertisment, o carte despre emigrare cu multele ei consecinţe, o carte cu un demers narativ ferm, bine controlat, o carte de citit cu mare plăcere. E o lectură incitantă, tulburătoare”.

Scriitorul Iacob Oniga din Lăpușul Românesc a accentuat faptul  că: “Romanul te zguduie prin dramatism. Autoarea suferă deodată cu personajele. Suferă, compătimeşte, dar ia atitudine”.

Evenimentul  moderat de directorul general al Editurii ”Grinta” Cluj Napoca, scriitorul Gabriel Cojocaru a zis: “Pentru Editura Grinta orice carte e o provocare. În ultima vreme, multă lume crede că m-am axat pe poezie. Cele mai multe premii ale Editurii Grinta sunt pentru proză. Editura Grinta a publicat peste 90 de autori din Maramureş. Prin această carte, Valeria Bilţ trage un semnal de alarmă şi pune în discuţie aceste teme: există pericolul ca Europa să-şi piardă identitatea. Va trebui să acţionăm”.

Profesoara Gabriela Medan a spus: ” E un roman despre timpul crunt în care ne-a fost dat să trăim, despre pierderea rădăcinilor și o dureroasă interiorizare. Cu rafinament și spirit viu de observație, se vorbește despre limita dintre dezastru și șansă. E o soluție să plecăm dincolo? E mai bine să învățăm să trăim fericiți cu ce avem? Ca să vă răspundeți, vă îndemn să citiți romanul. E o carte cu miez, scrisă de o autoare sensibilă, dar extrem de lucidă, cu o experiență de viață fantastică și cu studii literare solide care se regăsesc și în tehnicile de construcție textuală. E o carte despre noi cei de azi, despre dilemele și frământările noastre. Felicitări autoarei și lectură bogată, vouă, cititorilor!”

La finalul manifestării a venit rândul autoarei să vorbească cum s-a născut această carte. Cu permisiunea dânsei am să citez dedicația de pe prima pagină a romanului, care spune totul despre demersul său literar:  „Fiului meu, Horia-Valentin, emigrat prea curând în tărâmurile fără frontiere, rase, religii și politici...Părintelui Leonello Birettoni, protectorul creștinilor, în ilegalitate, în numele Domnului…Româncei Păcălite, a cărei poveste de viață conferă  senzațional acestui roman născut dintr-o realitate ce nu mai trebuie măsluită…Prietenei mele, Genoneva, care a crezut în abilitățile mele scriitoricești…”

Și ca să vă faceți o părere cât mai obiectivă despre prof. Valeria Bilț și cartea Domniei sale, am să apelez la două voci puternice ale literaturii actuale, prof. univ. dr. Elena-Ana Iancu: ”Romanul se caracterizează printr-o dinamică a lecturii care, deși este complicată prin alternarea poveștilor și a planurilor temporale răsturnate, oferă o poveste captivantă și un segment interesant, grav și extrem de provocator al lumii postmoderne” iar scriitorul Virgil Rațiu, directorul Editurii ” Aletheia”  Bistriţa, concluzionează: ”Valeria Bilț deschide un dosar al crimei organizate, având teren de desfășurare Italia, cu orașele sale Bologna, Perugia, Milano și altele, legate prin rețele de emigrare care traversează Croația, Slovenia, Ungaria, România până în Bulgaria. Capetele de la Est și de la Vest ale grupurilor terorii umane sunt necunoscute. Necunoscutul și insolentul vicios sunt ecranele pe care rulează toate victimile”.

Sunt și eu în asentimentul celor de mai sus, consider  că romanul ”Ubi Bene?...Ubi Patria?...” supune reflecției cititorilor viața grea pe care unii români o duc în diasporă,unde  banii se câștigă cu sudoare multă iar uneori plătesc cu viața îndepărtarea de casă, de cei dragi! Sper ca această carte să se impună în literatura română contemporană iar prof. Valeria Bilț să recidiveze!

                                                                                          Gelu Dragoș

Poesis - Gelu DRAGOȘ

 

AJUTOR

înainte de a ne împresura

noaptea

i-am cerut iubitei mâna

iar ea mi-a întins o aripă

obosită de zbor

convinsă fiind poate

că vom putea străbate

ajutându-ne de ea

distanța până acasă

zburând – zburând

pe ea ținând-o subsuoară

să nu o pierd

prin țara aceea unde

se umblă doar desculț…

După ce criterii au fost desemnaţi prefecţii?

 


Cu siguranţă, unii români din judeţul Satu Mare este posibil să se simtă frustraţi, nedreptăţiţi, lăsaţi în voia soartei, în urma atribuirii funcţiei de prefect unui reprezentant UDMR în condiţiile în care UDMR are şi preşedinte de consiliu judeţean şi primar al reşedinţei de judeţ. Practic, toate funcţiile reprezentative din judeţul Satu Mare sunt ocupate de maghiari. Este o mare reuşită a UDMR, dar este şi o povară, o responsabilitate cu care nu s-a mai întâlnit până acum un partid al minorităţilor.

Înainte de toate să încercăm să decriptăm după ce criterii s-au desemnat reprezentanţii guvernului în teritoriu. Până acum se mergea pe repartizare care să ţină un echilibru politic între partidele aflate la guvernare. Prefectul este mai mult simbolic reprezentantul guvernului în teritoriu. Principala armă a unui prefect este atacarea în contencios a unor hotărâri luate de consiliile locale şi judeţene. Este cam singurul cenzor al puterii locale.

Pentru a preîntâmpina conflictele la nivel local, partidele din arcul guvernamental au decis ca prefecţii să aibă pe cât posibil culoarea politică a preşedinţilor de consilii judeţene şi a primarului reşedinţei de judeţ.

Aşadar, s-a renunţat la principiul echilibrului politic în favoarea armoniei politice.

Nu doar datorită acestui noi concept, Satu Mare s-a ales cu un prefect UDMR. Pe surse s-a aflat încă înainte de desemnarea prefecţilor că PNL la nivel central nu ar fi inclus judeţul Satu Mare.

Pe de altă parte, UDMR a insistat să aibă prefect în judeţul Bihor unde se află în conflict deschis cu noul preşedinte al consiliului judeţean, Ilie Bolojan. Fostul primar nu a acceptat şi având o poziţie puternică în PNL a reuşit să impună un prefect PNL.

Dacă la Satu Mare toate cele trei funcţii de reprezentare sunt ocupate de reprezentanţi UDMR, deci de maghiari, în judeţul Bihor este exact invers: toate cele trei funcţii de reprezentare, preşedinte CJ, primar al municipiului Oradea, prefect sunt ocupate de români. Şi toţi sunt din PNL.

Populaţia maghiară din Bihor se ridică la 26-27% în timp ce în judeţul Satu Mare este cu aproximativ 10% mai mare.

Cum trebuie înţeleasă situaţia din cele două judeţe? În judeţul Bihor sunt nemulţumiţi maghiarii, iar în judeţul Satu Mare se simt frustraţi românii. Deci nu-i bine nici aşa, nici aşa.

Care pot fi consecinţele negative ale celor două situaţii, diametral opuse? Se poate ajunge la un conflict inter-etnic de proporţii, comparativ cu cel de la Târgu Mureş de la începutul anilor 1990?

A ajuns nivelul de democratizare a vieţii politice, nivelul de conştiinţă civică a cetăţenilor, la un nivel care exclude orice conflict de ordin etnic? Greu de spus. În condiţii normale, cu o viaţă socială şi economică înfloritoare, aceste aspecte ar fi fost trecute cu vederea.

În condiţii speciale, sub presiunea crizei de pandemie, într-o perioadă în care nimeni nu este sigur de ziua de mâine, fie că lucrează în sistemul public, fie în economia privată, oamenii devin suspicioşi, neîncrezători, uşor iritabili.

Prin absurd, (naţionalismul în sine este absurd) se poate ajunge atât de departe încât populaţia să nu aibă încredere în modul în care se fac vaccinările anti-Covid.

Dacă, în judeţul Bihor, procentual, după ponderea populaţiei, vor fi vaccinaţi mai mulţi români decât maghiari? Dacă în judeţul Satu Mare, evident, tot după ponderea etnică a populaţiei, vor fi programaţi pentru vaccinare mai mulţi maghiari decât români, deşi procentul românilor trece de 66%? Sunt exemple ipotetice, dar în condiţii de stres, de emoţie etnică, oamenii nu mai gândesc raţional.

Aşa că ne aşteaptă vremuri grele, cu probleme dificil de gestionat atât din punct de vedere social, economic, cultural şi, Doamne fereşte, şi inter-etnic. Ce se poate întâmpla din punct de vedere politic? Este foarte posibil să crească puterea şi influenţa unui partid de factura AUR. Asta ne mai lipseşte, vor zice unii.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Satu Mare

Vlad Emanuel Duruş va fi noul prefect de Maramureş

 


După mai multe negocieri dure timp de o lună, partidele de la guvernare (PNL, USR-PLUS şi UDMR) au ajuns la un consens în ceea ce priveşte numirea prefecţilor în ţară. Astfel, judeţul Maramureş are prefect de la USR-PLUS. Este vorba de Vlad Emanuel Duruş, fost deputat în mandatul trecut.

PNL a reuşit să aleagă numeroase judeţe puternice ca: Alba, Sibiu, Bihor, Braşov sau Constanţa, PNL reuşind să ia şi Ilfovul, unul din cele mai prospere judeţe. Capitala şi Timiş vor avea prefect de la USR-PLUS, în timp ce UDMR a primit judeţul Cluj.

Liberalii vor mai pune prefect în: Bistriţa Năsăud, Botoşani, Braşov, Călăraşi, Caraş-Severin, Dâmboviţa, Dolj, Giurgiu, Hunedoara, Iaşi, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Prahova, Teleorman, Vâlcea şi Vrancea.

USR-PLUS vor mai avea prefect în: Argeş, Bacău, Brăila, Buzău, Galaţi, Gorj, Harghita, Ialomiţa, Maramureş, Suceava, Tulcea şi Vaslui.

UDMR va mai avea prefecţi în: Arad, Covasna, Sălaj şi Satu Mare.

Din acest mandat, prefecţii pot fi membri de partid şi nu mai trebuie să se ascund atunci când sprijină partidul care la nominalizat pentru această funcţie de reprezentant a Guvernului în teritoriu.

V. G.

Forumul de la Davos

 

                                                                                            de Gheorghe Pârja

 Din când în când, îmi rotesc privirea și dincolo de curtea noastră, unde au loc întâmplări care se răsfrâng și asupra destinului țării în care m-am născut. Întâmplări despre care se vorbește foarte puțin. De aceea mai răsfoiesc presa, mă consult cu propriul meu gând, dar și cu ideile altora, și dau de știre cititorilor despre întâmplări care au marcat începutul de an. Cum a fost recentul Forum Economic Mondial de la Davos, unde bogații lumii se întâlnesc cu puternici lideri politici, și se consultă asupra provocărilor globale. În acest an, aristocrații lumii au evitat să stea față în față, de teama coronavirusului și au compensat acest neajuns cu o întâlnire virtuală. Așa că străzile celebrei stațiuni elvețiene, Davos, obișnuite cu forfota participanților la Forum, au fost pustii.

Anul acesta, deși nu au ciocnit paharul cu șampanie, liderii au convenit să discute despre pandemie, ecologie și potențiale amenințări la adresa unor state. Cum să nu fim interesați de asemenea subiecte? Când scriam aceste rânduri, ministrul nostru de externe vorbea despre strategia Rusiei în regiunea Mării Negre. Eram vizați. Cum era firesc, pandemia a ocupat locul central. S-a subliniat nevoia unei distribuții echilibrate a vaccinurilor, astfel ca imunizarea să fie cât mai extinsă. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost o voce răspicată pentru producătorii de vaccinuri, după ce aceștia și-au diminuat, brusc și surprinzător, producția. Europa a decis să investească miliarde de euro pentru a ajuta la obținerea primelor vaccinuri.

Se vede că acest bun este și o mare afacere. Cancelarul Angela Merkel s-a referit la o echipă de specialiști ai OMS, care se află în China, și va redacta un raport în legătură cu reședința virusului. Joe Biden, președintele Statelor Unite, a anunțat că țara sa va reveni în OMS, după ce a fost scoasă de predecesorul său. A fost Anul Asiei. Au fost prezenți, virtual, președinții chinez și sud-coorean, premierii Japoniei și Indiei. China este singura mare economie a lumii care, anul trecut, a înregistrat o creștere economică. Un alt subiect important, dezbătut, a fost creșterea și riscul de a se dilua serios coeziunea societății. Nu știu la alții cum se manifestă acest fenomen, dar la noi este sesizabil. La care se adaugă ura și reproșul omenesc. Observ o derută a spiritului fără precedent.

Evident, o sfidare a culturii. Liderii de la Davos au constatat că sărăcia amenință cel mai mult stabilitatea societăților. Alături de catastrofele meteo. Nu-i de mirare că nopțile trecute, și la Baia Mare, a tunat și a fulgerat ca în vreme de vară. Cine s-a apucat să-i plângă pe săraci? Miliardarii, care-i învață pe milionari cum trăiesc săracii. Un cinism de rang înalt. De altfel, urmărind, de câțiva ani, ce se petrece la Davos am constatat că nu se iau decizii cu efecte în realitate. Doar se aude cum bat clopotele lumii. Și în acest an s-au tatonat propuneri, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat. Îmi aduc aminte că anul trecut, la apariția virusului în China, la Davos fenomenul ucigaș nu a fost declarat pandemie. Ca un umor al situației, fostul președinte american Trump o urechea pe tânăra Grete Thunberg pe teme ecologice.

Surpriza acestei ediții a fost prezența, evident virtuală, a președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin. Care, inițial, nu era pe lista participanților. Președintele Forumului de la Davos l-a motivat pe liderul rus, argumentând că Rusia este un participant vechi, și este important ca dialogul să aibă loc în vremuri de dispute și diferențe. Rusia nu a mai fost la Davos din 2009. Putin constată ravagiile crizei actuale care au sporit stratificarea socială, populismul, radicalismul de dreapta și de stânga. Protestele politice interne devin tot mai violente. Toate acestea nu pot decât să afecteze relațiile internaționale, făcându-le mai puțin stabile și previzibile, a spus liderul rus.

Vedem că în Rusia au loc tulburări, din ce în ce mai mari, după arestarea liderului opoziției ruse, Aleksei Navalnîi. Duminică, în zeci de orașe rusești, au fost ample manifestații, operându-se sute de arestări. Putin a criticat puterea giganților media, și impactul lor asupra societăților, care concurează cu guvernele alese. Să auzi și să nu crezi! Partenerii Forumului au pus în discuție chiar supraviețuirea umanității, având în vedere armele de distrugere în masă. Care ar putea duce la prăbușirea unor state. Virusul ar putea reduce mulți ani de progres. Dar la cine este puterea?

Forumul, cu o vechime de 50 de ani, s-a desfășurat în contextul unei dramatice crize economice, cu serioase relații crispate între mari puteri. Alte probleme se vor discuta, în luna mai, la Singapore.

Fascismul civic și succesul SRI în Piața Victoriei – cauze și efecte!

 


Aşa cum bine spunea domnul Constantin Gheorghe, „SRI a devenit principala ameninţare la adresa securităţii naţionale! Este ieşit de sub orice fel de control, deţine sume uriaşe de bani, controlează toate instituţiile statului, până la cea mai măruntă, este supradimensionat şi creşte permanent în dimensiuni şi putere. Nu mai are nevoie de intermediari pentru a conduce ţara, de fapt, pentru a o oferi pe tavă celor care o ocupă şi o jefuiesc. SRI a distrus democraţia, a distrus partidele politice, sindicatele, societatea civilă. Distruge orice formă de solidaritate socială şi naţională“. Total de acord!

Fără a mă referi aici la legitimitatea şi corectitudinea a ceea ce s-a întâmplat în Piața Victoriei şi în ţară, o să pornesc de la premisa clară că cei care au organizat totul sunt oameni ai unui SRI disperat şi presat. Acest lucru este la fel de vizibil ca Arcul de Triumf când stai lângă el… În primul rând, vorbim despre scopurile mitingurilor, iar faptul că aceste manifestaţii au fost excepţional organizate din toate punctele de vedere elimină din start caracterul spontan. Sunt de apreciat organizarea impecabilă şi coordonarea din mers, care au permis ca – şi în urma unor sincope pe parcurs (eşecul incendierii clubului Bamboo) – planul să fie dus mai departe fără fisuri. Disperarea este ilustrată de uriaşul efort logistic, la nivel naţional (niciodată folosit până acum în oraşe de provincie), cu activarea maximală a resursei interne de „acoperiţi“, dar şi din toate instituţiile publice (DNA, CSM, Parchet General etc.), pe lângă cunoscuţii din aşa-zisa societate civilă, ONG-uri, inclusiv cei din extern, plata unor interviuri în publicaţii mai mult sau mai puţin importante, atragerea imediată, pe diverse canale, a zeci de corespondenţi la Bucureşti şi Cluj, organizarea militară din Piaţa Victoriei (unde se strigau numai anumite sloganuri şi se acceptau numai un anume tip de bannere), copierea unor idei din manifestaţiile de la Kiev şi din Polonia etc. Vorbim totuşi despre un serviciu cu 32.000 de mii de angajaţi (cei oficiali) – comparativ, de exemplu, cu FBI, care are 35.000 (la o populaţie de 15 ori mai mare) – şi care are un buget de 1,9 miliarde de lei (0,25% din PIB!). La câte resurse s-au aruncat în luptă, bătălia e „care pe care“, altfel nu s-ar fi permis utilizarea atâtor mijloace şi cheltuirea atâtor fonduri.

Scopuri directe:

1. Refacerea popularităţii preşedintelui Iohannis, care s-a aflat, în tot cursul anului 2016, pe o pantă abrupt descendentă, cu măreaţa contribuţie a guvernului Zero-Cioloş, onestul, modestul şi cinstitul.

2. Lichidarea economică a A3 și RTV (care au creat mari deservicii sistemului) prin cooptarea marilor multinaţionale şi influenţarea lor să îşi retragă publicitatea.

3. Creşterea popularităţii Codruţei Kövesi, grav afectată de scandalul Ghiţă şi de achitările ruşinoase pe care le încasează DNA pe bandă rulantă în cauze de răsunet.

4. Determinarea scăderii în popularitate a PSD şi ALDE, care, şi după alegeri, îşi păstraseră o tendinţă de creştere în sondaje (dacă acest punct s-a realizat sau nu, e dificil de spus, pentru că, odată cu prăbuşirea PNL, asta însemnând, probabil, între o treime şi jumătate din intenţia de vot, o parte din electorat s-a transferat spre ALDE, o parte spre PSD şi o parte spre USR – din acest motiv, preşedintele, când a vorbit în Parlament, a spus răspicat că „alegerile anticipate sunt prea mult“).

5. Trimiterea în uitare a scandalului Ghiţă şi a trecerii în rezervă (?) a lui Coldea, concomitent cu faptul că, din punct de vedere penal, nici Florian Coldea, nici Elena Istode (şefa întregii structuri de acoperiţi, adică exact cei care au fost folosiţi din plin la aceste manifestaţii) nu sunt cercetaţi în niciun fel (!)

6. Abaterea atenţiei de la problemele cu adevărat importante ale societăţii – precaritatea dotărilor sistemului sanitar, tăierile masive de păduri, lipsa autostrăzilor, dictatura ANAF etc.

7. Abaterea atenţiei de la faptul că Guvernul face exact ce s-a promis în campanie.

8. Abaterea atenţiei de la dosare penale aflate în lucru sau în judecată.

9. Crearea unei falii profunde între români prin aplicarea în practică a dictonului „dezbină şi cucereşte“ şi consacrarea unor tendințe fascistoide pentru folosirea lor ulterioară în viitoarele alegeri.

10. Creşterea substanţială a USR în dauna PNL, cu scopul clar de a prăbuşi PNL.

11. Eliminarea unui ministru al Justiţiei extrem de incomod.

12. Slăbirea autorităţii lui Liviu Dragnea pentru că atinsese un nivel îngrijorător.

13. Spargerea PSD.

14. Blocarea programului economic de investiţii al Guvernului, care – atenţie! – fără modificarea abuzului în serviciu nu se poate face, deoarece tot ce înseamnă structură decizională este paralizată de frică să semneze orice, ca urmare a miilor de dosare care au fost instrumentate sau sunt pe rol privitoare la această „infracţiune“.

15. Exercitarea unei uriaşe presiuni în scopul clar ca Guvernul să renunţe la adoptarea unor măsuri protecţioniste prin supraimpozitarea multinaţionalelor, mărirea redevenţelor etc.

16. (Şi nu în cele din urmă) o demonstraţie de forţă pentru a se vedea cine este de fapt stăpânul (apropo de zicerea preşedintelui Iohannis despre „cei care-şi închipuie că acum ei conduc…“).

Scopuri secundare (…) cu efecte pe termen mediu şi lung:

1. Slăbirea în general a statului prin crearea impresiei că acesta este, de fapt, neguvernat, poate chiar neguvernabil, cu consecinţa directă a reducerii fluxurilor externe de finanţare şi creşterea costului eventualelor împrumuturi pe care am avea nevoie să le facem.

2. Împiedicarea prin orice mijloace ca PSD să îşi pună în aplicare programul de guvernare.

3. Prelungirea artificială a unei crize politice (de fapt, inexistente!) prin solicitarea demisiei unui guvern legitim ales.

4. Împingerea cu orice preţ a ţării în criză pentru a se putea justifica încheierea unor noi acorduri cu FMI şi ceilalți, care să garanteze monitorizarea mult mai strictă a întregii politici interne.

5. Renunţarea la politicile care să încerce încetinirea ieşirii capitalului din România.

Cheile organizării impecabile a acestor tulburări „spontane“:

a. mesajele „în clar” transmise prin intermediul Realitatea TV, în special din emisiunea „Jocuri de putere”, majoritatea fiind lansate de Rareș Bogdan (vezi echivalenţa cu alegerile prezidenţiale din 2014);

b. utilizarea maximală a reţelelor de Facebook prin implicarea câtorva zeci de firme care, la rândul lor, au câteva zeci de trolli fiecare, plătiţi „la bucată“ („la postare“), un singur troll putând deservi circa 300 de conturi; eu însumi am blocat, în săptămâna care a trecut, peste 1.000 (!) de conturi cu sub 150 de prieteni în listă şi care mă asaltau cu înjurături sau propagandă, asfixiindu-mi postările;

c. simplificarea extremă a mesajului (pentru că un mesaj este cu atât mai penetrant cu cât este mai simplu): „penalii“, „noaptea, ca hoţii!“;

d. orientarea ţintei mesajului exact în zona USR şi a bazinului votanţilor lor, adică cei care lucrează în multinaţionale: „Jos corupţii!“, „Susţinem statul de drept!“;

e. radicalizarea mesajului „La puşcărie!“;

f. translatarea mesajului împotriva PSD: „ciuma roșie” (similar campaniei împotriva lui Ponta din 2014).

Implicarea serviciilor germane

Pe lângă bani, logistică, oameni, fără un plan foarte bun, foarte bine executat şi corectat din mers, totul ar fi fost degeaba. Asta sugerează o conducere unitară a manifestaţiilor. Este evident că o singură persoană nu putea fizic să execute tot acest plan şi, mai ales, să-l ajusteze din mers, ceea ce duce la ideea compartimentării sarcinilor în cadrul unui comandament disponibil 24 din 24. Se putea face aşa ceva fără ştirea şefului SRI? Absolut exclus! Putea SRI să o facă singur? Având în vedere impresionanta dezvoltare externă, probabil că nu. Aşadar, ajutorul nu putea proveni decât de la cei direct interesaţi în scopurile asumate pe termen lung: de la serviciile germane. De ce serviciile germane se implică în răsturnarea Guvernului legitim ales? Pentru că Germania este cel mai mare investitor străin în România, iar firmele străine au în România rate de profitabilitate cel puţin de două ori mai mari ca în orice altă parte a Europei. E o chestiune de bani! Măsurile economice ale Guvernului le fac pur şi simplu să piardă bani, mulţi bani. Iar serviciile germane îşi ajută ţara (cum e şi normal!), nu lucrează împotriva ei, ca ale noastre! Până îşi va rezolva taica Trump problemele interne şi îşi va îndrepta atenţia şi asupra noastră, cam asta e situaţia…

Interesul Rusiei

Mai rămâne o ultimă întrebare: care este interesul Rusiei? Păi, acelaşi ca în ultima sută de ani: să destabilizeze, prin orice mijloace, orice din Europa sau din vecinătatea/anturajul SUA. Aici apare contradicţia clară cu propaganda care şi-a schimbat mesajul şi acum clamează că „PSD vrea să ne vândă ruşilor“, când tocmai cei care fac eforturi şi cedează (nepermis pentru niște câştigători detaşaţi ai unor alegeri), tocmai pentru a asigura stabilitate, sunt exact cei de la PSD. Băsescu, aşa nemernic cum este, a spus clar că suntem ţinta unui război hidrid în faţa căruia nu avem cum să ne apărăm. Nu PSD este în faţa unui asemenea război, ci toată ţara! Interesele de destabilizare ale vecinilor converg şi, în jurul nostru, Rusia strânge încet şi tacticos laţul: Moldova e roşie, Bulgaria, care, în principiu, contează mai puţin, bate şi ea spre roşu, Ucraina e dezmembrată, Ungaria e roşie cu accente naţionaliste, Serbia e roşie şi ea, practic nu mai avem niciun vecin de încredere.

La întrebarea „De ce protestele nu se sting?“, există trei explicaţii posibile:

I. Deşi organizatorii s-au retras, demonstraţiile continuă de la sine.

II. Rolul de organizator a fost preluat de alte structuri, interne sau externe.

III. Organizatorii nu s-au retras deloc, continuă alimentarea demonstraţiilor pentru îndeplinirea scopurilor pe termen mediu şi lung.

În condiţiile în care se preconizează (şi se „anunţă“ pe toate canalele) din nou 100.000 de oameni duminică seară pentru a cere demisia Guvernului, înseamnă că organizatorii, aceiaşi, nu s-au retras nicio secundă.

Încă nu s-a terminat

Până în 2012, apoi şi după, SRI a împiedicat prin orice mijloace orice manifestaţii, mitinguri (nu s-a ieşit în stradă nici la tăierea salariilor, nici la închiderea spitalelor, nici la erata CCR de la referendum), tocmai pentru că ştia că e nevoie de stabilitate, iar lipsa stabilităţii şi predictibilităţii ne-ar pune la pământ din punct de vedere economic. Acum, populaţia este îndemnată să iasă în stradă, schimbarea de orientare e radicală. De ce? Sacrifici o ţară doar pentru nişte interese politice efemere? Sau noi aveam un drum bine stabilit cu ani în urmă şi deodată vine un ţăran din Teleorman care acumulează brusc multă putere şi are tupeul să spună că nu e de acord? Şi toţi cei care s-au opus s-au dus la puşcărie, au fugit sau, pur şi simplu, au renunţat? Aşa cum arată lucrurile acum, vedem un grup mic de oameni care luptă împotriva tuturor, împotriva unor forţe uriaşe. Să vă pară rău de ei! Vor lupta şi vor muri pe câmpul de luptă. Pentru cretinii care nu înţeleg nimic, dar strigă „Huo!“. Sau, precum cei dinaintea lor, vor fi laşi şi vor încerca o pace ruşinoasă. Dar faptul va fi consemnat, cândva, în istorie: în acest moment, corespondenţii străini, cronicarii, sunt tot aici. Nu pleacă. Au fost probabil înştiinţaţi, prin canale diverse (surse), că mai urmează. Articolele în presa străină continuă. Luările de poziţie din partea unor influenţi oficiali europeni şi din partea UE continuă. Protestele continuă. Deci nu s-a terminat. E doar un intermezzo. Până revenim pe drumul stabilit.

Sursa: cotidianul.ro

„Ce greu a fost în noaptea asta!”, de Al.Florin Țene – poetul Traian Dorz între realitatea acerbã

Cu o carierã de amploare în arta scrisului, talentatul și neobositul scriitor Al.Florin Țene (prozator, poet, eseist, critic literar și de artã, publicist) existã în astã viațã cu misiunea sacrã de a produce opere literare de calitate, acestea fiind recunoscute ca valori autentice în cultura naționalã românã. Distinsul scriitor de-a lungul anilor a reușit sã punã în luminã lucrãri de mare calibru, abordând diverse genuri literare (poezie, prozã, eseu, roman, analizã literarã), astfel acumulând în palmares pânã la ziua de azi un numãr de 85 de cãrți editate.

Pe lângã activitatea de scriitor, Domnia sa este un admirabil activist și manager cultural, în timp afirmându-se cu mult succes în calitate de fondator al diverselor cenacluri și reviste literare. Iar pentru a încuraja și mai intens activitatea scriitoriceascã din țarã și Diasporã, Al.Florin Țene înființeazã în anul 2006 asociația profesionalã Liga Scriitorilor Români, fiind în același timp și președinte al acesteia. Așa fiind, Al.Florin Țene este un veritabil susținãtor al valorilor culturale românești, un promotor insistent în fructificarea vieții spirituale.

De aceastã datã Al.Florin Țene vine în fața publicului cititor cu o lucrare impresionantã sau, mai bine zis, cu un roman reprezentativ, tulburãtor și lãmuritor despre viața poetului Traian Dorz, întitulat „Ce greu a fost în noaptea asta! Viața poetului Traian Dorz - Între realitate și poveste” (Editura Casa Cãrții de Științã, Cluj-Napoca, 2021, pagini 360). Prefața acestui manuscris este realizatã de scriitorul și publicistul Ionuț Țene, cu titlu „Traian Dorz sau poezia noastrã cea de toate zilele!”; iar postfața de Anton Ilica (dr., prof.univ., scriitor), cu titlu „Poetul creștin Traian Dorz ,,Nu-mi acoperiți mormântul cu cununi, ci cu iubire”.

Însumând treisprezece capitole, lucrarea de fațã reprezintã o adevãratã istorie despre destinul unui Om, al unui scriitor-poet care a trãit în mrejele comunismului – un regim social-politic ce încãtușa pe deplin libertatea și independența individului, acesta fiind persecutat pentru promovarea adevãrului, pentru a fi un adept al religiei, etc., în rezultat totul reprezentând o teroare în a exista ca ființã umanã într-o societate cu asemenea orânduire.

În cazul dat este vorba despre poetul, jurnalistul și misionarul Traian Dorz (nãscut 25 decembrie 1914 – decedat 20 iunie 1989, România), fost deținut politic pentru marea credințã în puterea divinã, din perioada comunistã. Astfel, Al.Florin Țene în lucrarea prezentã reabiliteazã viața acestui mare Om - Traian Dorz, totodatã valorificând-i pânã la limite complete opera literarã, constând din versul liric-poezia – curent literar prin care se exprimã și se degajã emoția, sentimentul, ideile unui scriitor; dar, în același timp implicând și alte genuri literare precum eseistica religioasã, meditațiile creștine, povestiri pentru copii.

Precum înregistreazã autorul, prin genul liric al poeziei Traian Dorz s-a afirmat ca o personalitate foarte talentatã în domeniul literaturii române, astfel dând viațã la vreo 5000 de titluri, însã cu mare regret și-au vãzut lumina tiparului doar câteva volume editate în 1947. Versurile acestui mare poet nu se confundã cu nimic, deoarece ele sunt specifice personalitãții sale și acelui adevãr plin de tristețe și durere ce exprimã o viațã trãitã în detențiune, în condiții inumane de proporții monstruoase - poemele fiind arhipline cu aspecte de dragoste fațã de oameni și fațã de suferințele lor; despre viața realã plinã de tristeți și chinuri; în mod aparte, despre morala spiritualã a poporului român și despre sentimentul de afecțiune totalã pentru slava lui Dumnezeu, considerându-l cu bunã credințã creatorul lumii și puterea divinã care mânuiește soarta omenirii.

Așa fiind, Al.Florin Țene, relevând ideea fundamentalã din poezia lui Traian Dorz, la secțiunea Motto înregistreazã: ,,Ce greu a fost în noaptea asta,/ ce lupte crâcene-am trãit,/ ce-nverºunat a fost vrãșmașul/ și ce sãlbatic a lovit…// Acum când se ridicã fumul/ și când putem privi-napoi,/ acum vedem ce pierderi:/ câți sunt cãzuți și morți din noi…” (din poemul „Ce greu a fost în noaptea asta”, de Traian Dorz) – versurile poetului exprimând realitatea extrem de durã în condiții de detenție, exteriorizând simțirea individualã prin care se profileazã vibrațiile interioare ale spiritului, formulându-se astfel o frumoasã formã de scriere, aceasta reprezentând creația literarã autenticã a lui Traian Dorz.
Despre importanța și valoarea poeziei lui Traian Dorz, prefațatorul cãrții Ionuț Țene semnaleazã: „La sfârºitul anilor 70, poetul Nichita Stãnescu, care era considerat de critica literarã ºi de cãtre marele public deja un clasic în viaþã, spunea prietenilor ºi celor care-l vizitau cã apreciazã poezia unui „oarecare” Traian Dorz și cã este prieten cu acesta”...; în continuare Ionuț Țene relatând: „Traian Dorz s-a identificat cu viaþa primilor creºtini la propriu, nu la figurat, ºi a scris poezii de o naturaleþe creatoare și de un sublim liric, șlefuit cu lacrimile durerilor ºi încercãrilor aspre ca piatra Sinaiului, care îl apropie de generaþia epocii sale, de suferinzii regimului totalitar: Vasile Voiculescu, Vasile Militaru, Radu Gyr sau Nichifor Crainic.

Cei 17 ani de temniþe nu l-au rãspus pe Traian Dorz, ci l-au înãlþat spre cerul unei poezii mai bune, mai frumoase, aº spune chiar geniale. A memorat peste 200 de poezii în închisorile comuniste pe scoarþa memoriei, pe care le-a recitat comilitonilor în nopþile grele ºi polare ale recluziunii... Poetul e plãmãdit dintr-o compoziþie teluricã originarã și originalã peste care a suflat talentul divin al unui popor ales de poeþi moºteniþi din cele mai îndepãrtate adâncuri ale cerului”.

Romanul „Ce greu a fost în noaptea asta! Viața poetului Traian Dorz - Între realitate și poveste”, de Al.Florin Țene, determinã o sensibilitate absolutã despre procesele vitale ale omului, simultan întruchipând în mod concret fenomenele esențiale ale vieții umane ce sunt într-o legãturã indispensabilã cu existența cotidianã, având în relief aspectul suferinței morale și fizice. Sub raportul acestor înfãțișãri se distinge sentimentul uman în relațiile dintre oameni în cadrul unei comunitãți, procesul existențial fiind exprimat prin atitudinea omului fațã de realitate, fațã de cele înconjurãtoare, fațã de a cunoaște și a simți credința în valorile spirituale. Cu aceastã atitudine fațã de o anumitã persoanã, bazatã pe exemple reale ale coabitãrii sociale, se zidește conținutul integral al acestui roman, un roman care sensibilizeazã prin subiectele abordate, un roman care produce o impresie puternicã despre viața unui scriitor foarte talentat. Ca urmare, Al.Florin Țene redã verbul prin ironia sorții, aceasta fiind și filozofia existenței umane - un joc neașteptat al întâmplãrilor vitale, un joc care dicteazã și coreleazã condițiile de viațã și de trai cu reușite și nereușite, cu cãderi și urcușuri, cu plãceri și neplãceri, cu dureri și tristeți, cu tot ceea ce unește și formeazã destinul omului în existența pãmânteascã.

Pentru a înțelege complexitatea acestui fenomen epic, descris în aceastã operã literarã, este nevoie de o lecturare minuțioasã a întregului conținut, numai în așa mod se vor cunoaște toate circumstanțele din care se compun evenimentele și trãirile ce au avut loc în viața unui om, a unui om care pentru a supraviețui s-a luptat din plin cu sine însuși și cu un regim comunist existent.

Construcția literarã a romanului se bazeazã pe fapte și acțiuni reale, subiectele reprezentând o cugetare adâncã pe tema suferinței umane. Conform celor relatate de Al.Florin Țene, putem evoca cã este pus în circulație un limbaj expresiv și clar despre sentimentul uman raportat la idealurile supreme ale acestuia. Desprinzându-se dintr-un complex de idei prin care se identificã conceptul cunoașterii, conceptul despre lume și existența ei, din primele pagini ale lucrãrii ne întâlnim cu imagini literare destul de interesante prin care verbul prezent se caracterizeazã pe sine însuși prin flexiune proprie. Prin imaginea acestui model de creație literarã avem ocazia sã relevãm reflecțiile cunoașterii de sine în funcție de procesele ce au loc în conștiința omului sau, mai bine zis, ce au loc în conștiința scriitorului. Descrierile realizate prin cuvântul literar, regãsite în paginile acestei lucrãri, se asociazã perfect cu spiritul intelectual al omului ce este menit sã creeze lucruri capabile de sentimente înalte. Prin armonia acestor argumente se regãsește spiritul intelectual al scriitorului român, al omului ce este menit sã fie un slujitor al cultului religios/ al cultului creștin ortodox.

Printre respectivele ipostaze este prezent înaltul om de culturã spiritualã Traian Dorz, care de-a lungul vieții sale a realizat creații literare de o necesitate și profunzime aparte pentru semenii sãi, pentru neamul românesc - tematica fiind destinatã problemelor ce þin de religie, de Dumnezeu, de Bisericã-Biserica Ortodoxã, de cultura unui popor ce trebuie sã respecte morala religioasã. În cele din urmã, este plãcut sã cunoaºtem afirmaþiile despre esenþa divinã în viaþa pãmânteascã, despre legea naturii în contextul divinitãþii, despre lãcaºul de cult al poporului român - acestea fiind conþinuturi esențiale care completeazã cunoºtinþele omului despre viaþã și legile ei, despre istoria religiei și efectele ei. Dupã cum menționeazã autorul, în momentele de cugetare Traian Dorz scria: Pãrinte-Atotputernic,/ din cerul Tãu Preasfânt,/ îndurã-Te, privește cu milã spre pãmânt,/ vezi câtã suferințã și câte chinuri iar/ frãmântã bieþii oameni și-i zbuciumã amar!” (Pãrinte-Atotputernic). În aceastã stare de lucruri, Anton Ilica în postfațã stipuleazã: „Romanul lui Al. Florin Țene ne propune imaginea „unui psalmist bihorean”, „izvor al nețãrmuritei și veșnicei iubiri”, „poet al luminii, al iubirii, al credinței și smereniei”, înșiruindu-l în rândul scriitorilor de poezie cu caracter religios.

Cele 10 volume, apãrute publice între 1994 și 2008, îmbogãțesc literatura religioasã naționalã, iar demersul lui Al. Florin Țene poartã însemnele generozitãții”; în continuare Anton Ilica spunând: „Al. Florin Țene elaboreazã o carte ademenitoare, al cãrei mesaj rãsunã ca un ecou despre agresiunea omului împotriva omului, cã acesta în nenorocire dispune de puteri infinite pentru a ierta nefericirile. Același om pribegește în cãutarea unei iluzii, a unei adorații desãvârșite, gãsind doar o flacãrã care-i topește avântul și-i ostoiește puterile”.
„Ce greu a fost în noaptea asta! Viața poetului Traian Dorz - Între realitate și poveste” este un roman în care Al.Florin Țene descrie biografia adevãratã a poetului Traian Dorz, derulând acțiunile prin spectrul evenimentelor istorice din perioada comunismului, unde discursul despre religie-bisericã era foarte aspru executat, iar slujitorii acestui regim totalitar aveau un comportament inuman fațã de acele persoane care nu acceptau condițiile sociale impuse – unul dintre aceștea fiind omul scriitor Traian Dorz, omul care a existat de-a lungul vieții sale într-o realitate infernalã. În contextul dat, Anton Ilica scrie: „Viața lui Traian Dorz a fost reprezentatã asemenea unei „harfe spânzuratã de-o streașinã de închisoare”. Lucrarea în cauzã exprimã efecte speciale din evoluþia umanã și anume: despre existența nenorocitã a unui popor, a unor oameni în vremuri de grea cumpãnã – acea perioadã de timp prin care se perinda regimul socialist-comunist, mișcare politicã ce desconsidera personalitatea cetãțeanului, cu atât mai mult fiind ignorate necesitãțile și interesele spiritual-religioase ale acestuia. Contribuþia dlui Al.Florin Țene cu acest roman este impresionantã, deoarece prin aportul sãu intelectual este valorificatã istoria poporului român în anii comunismului, în mod aparte despre identitatea unor scriitori care negau neadevãrul, în cele din urmã nu acceptau absolut deloc minciuna și ideologia comunistã. Aceasta este o lucrare scrisã cu multã pasiune și imbold lãuntric, care te cucerește prin multitudinea aspectelor vitale abordate, prin crezul autorului fațã de principiile fundamentale ale omului în existențã – temelia fiind centratã pe credința divinã în valorile spirituale. Romanul oferã publicului cititor o istorie trãitã, o istorie a unui om care în timpul vieții sale a cunoscut ce este durerea și suferința în limite reale și ireale, ce este lipsa de exprimare, ce este libertatea încãtușatã și limitatã. Și dupã cum afimã Anton Ilica: „Romanul lui Al Florin Țene urmeazã biografia realã a scriitorului Traian Dorz, - întreaga sa viațã a fost asemenea unui martiraj, o viața chinuitã timp de 75 de ani, - având frumoase bucle explicative despre derularea unor evenimente istorice, despre întemeierea unor biserici, despre comportamentele inumane ale torționarilor”. În prelungire Anton Ilica afirmând: „Chiar Al. Florin Țene pune în ecuația literarã o viațã, scriind sub temperatura și tensiunea impresiei, mirat el însuși cã limbajul nu se revoltã descriind atâta suferințã”.

Semnalez, creația literarã a scriitorului Al.Florin Țene reprezintã gradul de perfecțiune obținut în acest domeniu distinct al vieții umane și anume: arta literarã prin intermediul cãreia este redat mesajul artistic prin imagini expresive și clare. Hipersensibil la tot ceea ce se petrece în juru-i, talentatul și neobositul scriitor Al.Florin Țene reușeste sã cucereascã cu multã ușurințã inimile publicului cititor, deoarece scrie și pune în luminã lucrãri de valoare, pline de sens și calitate – totul fiind o chemare și o provocare pentru ființa umanã în a cunoaște mai îndeaproape frumusețea naturii divine, în a aprecia cu mai multã atenție relațiile dintre oameni cu toate complexitãțile ei, pentru a înțelege mai profund conținutul existenței umane din acest univers.


Galina Martea

Vă invităm la Concursul Internațional Discovery- ediția a XXIII-a!

 

Dascăli dragi!

🧾Vă invităm să participați în perioada 8 - 12 martie la Concursul Internațional Discovery, ediția a XXIII-a!
✏️Înscrierile au loc până pe data de 📌16 februarie și se pot face telefonic la numerele 📞0765 036 056 sau 📞0722 228 529 sau online pe site-ul 💻www.discovery-educational.com, în secțiunea "Înscriere online".
📌Perioada de prelungiri: 17 - 21 februarie.
🎁 Coletele comandate se primesc în perioada 4 - 5 martie cu plata ramburs la curier.
Concursul se adresează preșcolarilor și elevilor din clasele 0-VIII.

Precizăm că Proiectul internațional Discovery este inclus în CAER 2020, dar a primit și aviz individual pentru anul 2021, sub numărul 18302/10.12.2020.
Descărcați pliantul de mai jos cu oferta completă și consultați-l împreună cu colegii, pentru a angrena un lot cât mai mare de participanți și a beneficia de cât mai multe avantaje din acest parteneriat.

Vă dorim vacanță frumoasă și să ne „revedem” cu bine de luni în bănci!

Cu prietenie, 
Ramona Vasile (Mitruți) 
0722228529
Descărcați pliantul! Trimiteți-l și colegilor!

Pentru poetul popular Nelu Danci ”veșnicia” s-a născut la Plopiș!

 

Am primit cea mai recentă carte a ”fârtatului” Nelu Danci din Plopiș, ”Pas de femeie prin rouă și lacrimi” (poezie populară), Editura ”Armonii culturale” Adjud, editor și montaj copertă Gheorghe A. Stroia.

Recunosc de la bun început că îmi plac versurile scrise de autor. Nelu Danci vine cu un bagaj poetic de la Trestia, acolo unde a văzut pentru prima dată lumina zilei, ( erau câțiva poeți/versificatori, de o valoare inestimabilă) dar și din bogatul sat Plopiș, unde s-a căsătorit.  Prietenul Vasile Bele ”l-a citit” pe Nelu Danci, știa că este o comoară în ceea ce privește versul popular, adică nimic forțat, nimic fals și a început să-l promoveze, să-i dea avânt în ale scrisului. Facebook-ul, atât de hulit în ultima vreme, poate fi uneori de ajutor! Dovadă este și această carte despre care o să fac vorbire.

De altfel, Nelu Danci, discutând la o agapă, mi-a mărturisit: ”Am scris despre marile iubiri din viața satului, împărtășite sau neîmpărtășite, împlinite sau neîmplinite, știind cum e viața, traiul și lumea mai de demult! Deja sunt legende căsătoriile din interes, sau zicerea dacă ți-o plăcut, amu taci și rabdă, așa cum tot legendă au ajuns și soacrele, cele acre și amare, care își persecutau nurorile tinere, neștiute, neînvățate. Am scris despre cum aș vrea să fim ca oameni, unii în fața altora: săritori, omenoși, niciodată urâcioși. Am scris despre pădurea tinereții mele care îmi dă o stare de bine acum la bătrânețe, despre apele cristaline ale izvoarelor din zonă, unde te opreai, gustai și-ți potoleai setea din suflet, și apoi plecai mai departe, gândindu-te, amintindu-ți, ba de o îmbrățișare a mândruței, ba de un sărut…Domnule Gelu, erau și eram oameni simpli și trăiam tot așa, adică simplu și modest și eram cu frică de Dumnezeu, azi vedeți cum este. Doamne, să mă ierți pentru îndrăzneală dar, oare ce-i cu lumea asta?!”

Volumul începe cu poezia ”Pentru cititorii mei”, un elogiu adus celor care îl apreciază (și nu sunt puțini, dacă vă uitați pe rețelele de socializare): ”Pentru cititorii mei,/Astăzi fac o poezie,/Că îmi este dor de ei/Și-i invit pe omenie.//Să le zic cât îi iubesc,/Pentru aprecierile făcute,/Abia aștept să-i întâlnesc/Și-atunci le-oi spune mai multe.”

Universul liric al poetului Nelu Danci cuprinde natura (vezi poeziile: ”Izvoraș cu apă rece”, ”Nori de ploaie”, ”Prin pădurea de salcâm”, ”Sub cireșul înflorit”, ”Frumos ne mai cântă cucu”, ”Luna și Luceafăru”, ”Cărărușa”, ”Trandafirii înfloresc”, ”Ninge iarăși peste sat”, ”Flori frumoase în fereastră”, ”Pe izvor în sus și-n jos”, Ghiocei o să răsară”, ”Prin pădure,eu, mă plimbam”, ”Pe deluț”, ”Prin livada cea de meri”, ”Răsărit de soare”, A venit frumoasă toamnă”, ”Rază de soare”, ”Șade bufnița-n pădure”, Toamna frunza îngălbenește”, ”Frunza este ruginie”, ”Lasă, toamnă, pomii verzi”, ”Cer albastru plin de stele”, ”Iarna”, ”Cum e frunza pomului”, Afară ninge liniștit”, ”Frunza e în vârf de deal”, ”Rândunelele-au sosit”); dorul de mândruță, de glie, de  copilărie, de părinți și frați, acest sentiment complex care exprimă dragoste, iubire,durere,jale, speranță (vezi poeziile: ”Copil, tânăr,eu,fiind”, ”Țuc-o,bade, pe Ileana”, ”Fie Lena sau Lenuța”, Tinerețea nu mai vine”, ”Ană, nume mândru” (In memoriam poeta Ana Podaru), ”Am o prietenă”, Nevasta, bătu-o-ar vina!”, ”Pentru mândra de la moară”, ”Femeia ce-i iubăreață”, ”Pentru prietena Ionica”, ”De ce fugi, iubito?”, ”Pentru mireasă”, ”Nevasta e supărată”, ”Iubita mea în legănuț”, ”La plimbare”, ”Romeo”, ”Te-aș ține numai în brață”, ”Tinerel când mai eram”, ”Pentru mândruțele mele”, Vis frumos”); obiceiuri creștine ori laice (vezi poeziile: ”De 1 Mai muncitoresc”, „Pe 1 aprilie”, ”De udător”, ”De mărțișor”, ”Dragobete”, ”8 Martie”, ”40 de mucenici”, ”Azi e seara de Ajun”, ”De Bobotează”).

Vorbind despre un volum de poezia populară observăm că Nelu Danci  respectă caracterul tradițional al acesteia, adică a unui sistem prestabilit de mijloace de expresie artistică, caracterul sincretic prin folosirea mai multor modalități artistice, de pildă poezia-doină, poezia-baladă. Cum am scris mai sus, temele și motivele poeziilor lui sunt generoase, specifice acestui gen literar: comuniunea om-natură, jertfa pentru creație, tema iubirii cu motivul erotic, adorației, jăluirii, revoltei, ireversibilitatea timpului, miturile populare care ilustrează specificul spiritualității naționale. Toate acestea se regăsesc între coperțile celei mai recente cărți semnată de Nelu Danci, motiv pentru care îl felicit sincer.

O surpriză plăcută pentru mine a fost să găsesc la pagina 146 poezia ”La MOARA LUI GELU” din care am să citez câteva versuri: ”La moară dacă te duci/Și în Lucăcești ajungi,/Dai de Moara lui Gelu,/Care macină și-amu.//Numai proză, poezie/Și la frumos te îmbie,/Cu drag tu să le citești,/La altceva, nu te gândești!”.

Despre Nelu Danci au scris laudativ prof.  dr. Carmen Dărăbuș, prof. dr. Terezia Filip, prof. dr. Delia Muntean, prof. dr. Valeria Bilț, prof. Olimpia Muresan, ”fârtatul” Vasile Bele.

 În loc de postfață la volumul ”Pas de femeie prin rouă și lacrimi” a lui Nelu Danci, scriitorul Vasile Bele concluzionează: ”Poemele lui Nelu Danci le poți încadra, în acest context, în regula modestiei, a simplității și a descărcărilor sufletești, fiind răsărite din viața și trăinicia care ți-o poate oferi satul tradițional, pe care îl iubește, îl răsfață cu aceste minunate versuri”.

 

                                                                                                Gelu Dragoș

 

 

O poveste cu litera "P"

 

– Cum te numești, domnule?
– Petre.
– Și ce lucrezi?
– Prepar pește prăjit pentru pescari.
– Bine, și ce anume faci?
– Pun peștele pe plăci, pisez piper, presar piper peste pești, potrivesc plăcile pe plită; pentru peștele prăjit pregătesc piure; pun peștele pe platouri; pentru placul pescarilor pun pahare pentru palincă.
– Dar de ce vorbești numai cu „P”?
– Poftim?
– De ce vorbești numai cu „P”?
– Pot pronunța pe P perfect perceptibil.
– Ei, asta e acum! Pun rămășag că la întrebările mele vei greși.
– Primesc provocarea.
– Pe cât?
– Pun pariu pe patru poli!
– S-a făcut!
– Spune-mi, ce-ți place să mănânci?
– Pastramă, papricaș, pârjoale, pui pane, porumbei, piftie piperată, pește, plachie, prefer păstrăvi, potârnichi, papanaș, papară.
– Și ce îți place să bei?
– Palincă, pinot, pelin, porto.
– Și la desert?
– Plăcinte, prăjituri, pișcoturi, pepene, prune, pere, portocale, piersici, papanași.
– Dar înghețată obișnuiești?
– Puțin; profiterol, parfait.
– Spune-mi, cum îți petreci timpul liber?
– Primăvara prefer plimbări prin parcuri, pe poteci, prin pădure, prin poienițe.
– Dar vara?
– Plajă, pescuiesc.
– Și iarna?
– Prefer patinajul.
– Te pomenești că poți să-mi spui și o poezie numai cu litera „P”?
– Pot.
– Asta nu o mai cred. Spune-o!
-Poezia poetului Petru Popescu :
„Prin păduri, peste poiene,
Prin pustiuri, peste pietre
Păsări, pâlcuri pribegesc
Părăsindu-și puii proprii
Pe pământul părintesc
Prima pasăre, pilotul,
Plescăind puternic pliscul,
Plutea privind pământul
Pajiștea, pădurea, piscul.”
– Off... Văd că am pierdut...Pa!
– Pardon, pentru pariul pierdut plătești patru poli!
– OK.. Plătesc.
– Pune paralele pe portofel...
D.V.

marți, 2 februarie 2021

Comunicat de presă. Invitație la Colocviile revistei ”Teleormanul Cultural”, Ediția a IV-a, 4 februarie 2021


 Joi, 4 februarie a.c. de la ora 10,oo la Casa Municipală de Cultură, în cadrul Colocviilor revistei ”Teleormanul Cultural”, Ediția a IV-a, va avea loc acordarea premiilor revistei ”Teleormanul Cultural”, pentru anul literar 2020.

În program:

  • Lansarea numărului 15/2021 al revistei ”Teleormanul Cultural”;
  • Sesiunea de comunicări literare susținute de: prof. dr. Iulian Bitoleanu, criticul literar Ioan Romeo Roșiianu, prof. Cristian Gabriel Moraru;
Moderatorul evenimentului este Monica Tuinete, referent creație artistică.

Organizatori: Consiliul Local al municipiului Roșiori de Vede, Direcția pentru Cultură, Educație, Creație și Sport, în colaborare cu revista literară ”Teleormanul Cultural”.

                                                                                                                                  GDL

COMUNICAT DE PRESĂ. Árkossy István ”Călătorie în timp – Időutazás” 3 - 28 februarie 2021

 

Árkossy István

Călătorie în timp – Időutazás

3-28 februarie 2021

 

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție publică de interes județean, care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, organizează, în perioada 3-28 februarie 2021, expoziţia „Călătorie în timp – Időutazás” a artistul Árkossy István.

Árkossy István s-a născut în 1943 la Cluj-Napoca și a terminat studiile la Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu, secția grafică, unde, sub îndrumarea lui Feszt László, în 1966, și-a prezentat lucrarea de licență. Încă de pe vremea studenției, a dezvoltat relații strânse cu redacțiile și editurile transilvănene unde lucrările grafice și ilustrațiile sale au fost publicate în mod sporadic. După terminarea studiilor, a devenit colaborator al săptămânalului de literatură și critică Utunk unde, pe parcursul a două decenii, cu frecvență săptămânală, s-a ocupat de sarcini artistice și culturale din mediul transilvănean. Pe lângă acestea, pe parcursul anilor care au trecut, a creat identitatea grafică a mai multor produse din presă. În 1971, intră în posesia presei de gravură a artistului Nagy Imre din Zsögöd și începe să își creeze lucrările prin proceduri de multiplicare grafică; inițial alb-negru, mai târziu cu imprimate mai colorate, va deveni o prezență la expozițiile județene și naționale. Datorită activității sale din redacție și în primul rând a colaborării strânse cu editura Kriterion, aproape 300 de volume au trecut prin mâna lui. În 1982, în cadrul unei expoziții la Cluj, prezintă pentru prima dată lucrări de pictură. Peste 100 de articole din presă s-au ocupat și au prezentat arta lui Árkossy István. Pe parcursul anilor, artistul a organizat peste 50 de expoziții personale, respectiv a participat la un număr impresionant de expoziții de grup, operele lui fiind prezente în cadrul mai multor evenimente internaționale. Drept recunoaștere a meritelor, Árkossy István a fost decorat cu Crucea de Merit a Ungariei, iar în 2018 a primit premiul “Szolnay” al Societății Maghiare de Cultură din Transilvania

„Călătorie în timp – Időutazás. După pictarea seriei de portrete ale marilor maeștri renascentiști, care a însemnat pentru mine o incursiune în lumea spirituală a trecutului, în urma căreia am obținut o experiență semnificativă, am decis să pornesc într-o nouă incursiune similară, cu aromă „temporară” și să deschid din nou Poarta Timpului, peste a cărei prag să pășesc din nou cu bucurie. Stimulat de lucrurile cunoscute și de subconștient în același timp, mi-am invitat propriile gânduri în fața decorațiunilor timpului trecut, deoarece: istoria se autorepetă, iar noi suntem predispuși să învățăm foarte puțin din exemplele ei. Pornind de aici, am considerat că vechile conținuturi, prin prisma simbolurilor, pot obține, în oarecare măsură, și o nouă interpretare. A trebuit doar să rememorez evenimentele în ordine cronologică care, din perspectiva economiei procesului în sine, au un caracter inepuizabil. Pe parcursul procesului de creație, roata a început să se învârtă, o pictură a permis crearea alteia la fel cum se întâmplă și în viață: părinții aduc pe lume un copil, acesta la urma lui aduce pe lume un copil, firul existenței se întinde mai departe, iar ciclul de evenimente rulează unul după altul. Cu alte cuvinte: o pictură își are sursa într-o altă pictură, la fel cum evenimentele istorice se ramifică unul din altul, așa cum poate și lumea în sine este predefinită.

Cele douăzeci de lucrări de dimensiuni 100 x 100 cm, create în ultimul an și expuse pentru prima dată în primăvara lui 2020 în sălile de expoziții ale Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, au menirea de a prezenta evenimentele trecutului sub formă vizuală. Acestea își au începutul în perioada dinastiilor egiptene antice și se încheie cu imaginea evenimentelor contemporane nouă. În paralel cu pictarea lucrărilor, au luat formă diverse idei: motivele roșu-verzi ale inchiziției, Nero nebunul care incendiază Roma, Mathias și Mohács, simbolul prăbușirii, mistuirea spirituală și corporală a lui Savonarola, albul eroului național Ioana d`Arc, revoluția roșie a mașinilor sau portretul pur al Sfântului Ștefan aflat în contrast cu ambianța întunecată a războiului recurent. Tematica și compoziția rămân totuși deschise, deoarece astfel se poate oferi oportunitatea introducerii în acest ciclu a unor lucrări noi cu motive istorice, oferind posibilitatea îmbogățirii acestui ciclu. Din perspectiva structurii vizuale, construcția formelor se bazează pe dominația elementelor de desen, diviziunea creată de liniile pure între suprafețele de culori, cu scopul clar al evidențierii mesajului simbolic și al unei creații expresive. În contrast cu literatura, unde textul, pe lângă orice interpretare, poate fi citit doar în formă scrisă, în lumea imaginilor există o oarecare relaxare, iar motivele vizuale exacte nu reprezintă un impediment pentru o interpretare sentimentală mai amplă.” (Árkossy István)

Florine, partea ta de Maramureș!


                                                                                  de Gheorghe Pârja

 Scriu, cu câteva zile întârziere, despre aniversarea lui Florin Piersic, dar a vorbi despre marele actor niciodată nu este prea târziu. Dar cum pe 27 ianuarie s-au aliniat planetele destinului, Florin Piersic a împlinit 85 de ani. Am socotit, prețuindu-i statura profesională, să-i dăruiesc câteva cuvinte de admirație și recunoștință. În primul rând să lămuresc familiaritatea din titlu. Când l-am cunoscut, și am stat la o masă, i-am spus, firesc, domnule Florin! M-a privit fix și, pe un ton dojenitor, mi-a zis: pe mine mă cheamă Florin, Florin Piersic! Așa am pățit-o și cu Nichita Stănescu, care mi-a replicat, la adresarea mea politicoasă, că Domn a fos Cuza! M-am întâlnit cu actorul în mai multe rânduri, momente benefice pentru profesia mea. De neuitat rămâne interviul cu Florin Piersic, realizat într-o sală din Centrala Minelor din Baia Mare, martor fiind confratele Adrian Marchiș. Atunci mi-a declarat: „Între mine și Maramureș este o dragoste veche, care nu poate să moară.”

În studenție l-am aplaudat pe scena Teatrului Național din București, în câteva roluri de excepție. Lui, Peer Gynt, de Ibsen, i-a rămas o rană dulce. Mie, rolul Lennie, din piesa „Oameni și şoareci,” după J. Steinbeck. Și alte multe roluri din teatru sunt memorabile. Cum să-l uităm pe Marius Chicoș Rostogan, pedagogul de școală nouă, ironizat de Caragiale, și magistral interpretat de Florin. Despre actorul de film este mult de vorbit. Și-a croit un drum propriu, în felurite roluri pe marele ecran. Și așa am ajuns acasă. Adică la filmul „Pintea,” unde Florin îl interpretează pe vestitul personaj, care și-a pus amprentă pe cariera lui. Ca unul care a crescut în Maramureș, și mi-am tras seva multor legende din poveștile oamenilor, mi-am format o imagine despre haiducul Pintea. Sincer spun, nu a fost departe de închipuirea mea. Cam așa am rămas alături de peliculă și, evident, de actorul Florin Piersic.

Deși nu i-am iertat unele stângăcii. Observate, mai ales de noi, maramureșenii. Florin nu s-a raportat ca la un film de aventuri, cu bătăi, cu pistoale, cu haiduci. A vrut să întruchipeze un personaj complex – rol de compoziție – trăind drama timpului istoric evocat în film. A înțeles ce reprezintă Pintea pentru Maramureș. Îmi mărturisea, în acel interviu, că el întruchipa: „un simbol al maramureșeanului frumos, deștept, frumos în sensul sufletesc al cuvântului, că eu nu m-am socotit niciodată frumos, un personaj bogat pe dinlăuntru, cu o profunzime și o tristețe extraordinare.” De aceea i-a spus regizorului că el, Pintea, nu trebuie să râdă niciodată în film. Și așa a rămas. Talentul lui Florin a scos, uneori, personajul din convenția mitică. Așa, Florin și-a luat partea lui de Maramureș. Adică viziunea dramatic-lirică, în care mă regăsesc din plin.

Filmul propune o posibilă întîmplare a acestui erou, iar Florin ne-a propus o întâlnire memorabilă cu un personaj real, învăluit în legendele locului. În care m-am format și eu în tinerețe. Cum ar fi peștera din Gutîi, în care Pintea adăpostea berbințele cu galbeni. Parte din filmări s-au realizat în sate de pe Văile Cosăului și Marei. Adică la Budești, Sârbi, Călinești, Breb, Desești, Mara și Sat Șugatag. Vorbind cu oameni din aceste sate, unii sunt personaj colectiv în film, Florin a sporit farmecul personajului din spusele lor. Filmul mai conservă vocile, unice în felul lor, ale Anuței Tite și Nicolae Pițiș. Așa ți-au dăruit, și ei, o parte din Maramureș. Partea dinspre cântecul cu noduri.

Florin, un actor care sfidează timpul. După cum scriam ieri și despre romancierul Nicolae Breban, născut în Maramureș, care la 87 de ani este la masa de scris. Aceste izbânzi umane, și profesionale, te leagă de partea luminată a vieții. Florine, poți veni pe la noi, unde ai partea ta de Maramureș. Că ești Cetățean de Onoare al municipiului de pe Săsar. După cum și tu ne-ai dăruit harul, talentul și sufletul generos. Așa, cele două daruri rămân înalte, ca o turlă de biserică. Ai fost alături de spectatorii tăi, jucând cu patimă, trăire și dăruire. Un actor român, unic în felul lui. Cum aprecia și academicianul Ioan Aurel Pop, el nu a transformat viața în artă, ci arta în viață.

Poesis - Mihai EPLI