Am primit cea mai recentă carte a ”fârtatului” Nelu Danci din Plopiș, ”Pas de femeie prin rouă și lacrimi” (poezie populară), Editura ”Armonii culturale” Adjud, editor și montaj copertă Gheorghe A. Stroia.
Recunosc de la bun
început că îmi plac versurile scrise de autor. Nelu Danci vine cu un bagaj
poetic de la Trestia, acolo unde a văzut pentru prima dată lumina zilei, ( erau
câțiva poeți/versificatori, de o valoare inestimabilă) dar și din bogatul sat
Plopiș, unde s-a căsătorit. Prietenul
Vasile Bele ”l-a citit” pe Nelu Danci, știa că este o comoară în ceea ce
privește versul popular, adică nimic forțat, nimic fals și a început să-l
promoveze, să-i dea avânt în ale scrisului. Facebook-ul, atât de hulit în
ultima vreme, poate fi uneori de ajutor! Dovadă este și această carte despre
care o să fac vorbire.
De altfel, Nelu
Danci, discutând la o agapă, mi-a mărturisit: ”Am scris despre marile iubiri
din viața satului, împărtășite sau neîmpărtășite, împlinite sau neîmplinite,
știind cum e viața, traiul și lumea mai de demult! Deja sunt legende
căsătoriile din interes, sau zicerea dacă
ți-o plăcut, amu taci și rabdă, așa cum tot legendă au ajuns și soacrele,
cele acre și amare, care își persecutau nurorile tinere, neștiute, neînvățate.
Am scris despre cum aș vrea să fim ca oameni, unii în fața altora: săritori,
omenoși, niciodată urâcioși. Am scris despre pădurea tinereții mele care îmi dă
o stare de bine acum la bătrânețe, despre apele cristaline ale izvoarelor din
zonă, unde te opreai, gustai și-ți potoleai setea din suflet, și apoi plecai
mai departe, gândindu-te, amintindu-ți, ba de o îmbrățișare a mândruței, ba de un
sărut…Domnule Gelu, erau și eram oameni simpli și trăiam tot așa, adică simplu
și modest și eram cu frică de Dumnezeu, azi vedeți cum este. Doamne, să mă
ierți pentru îndrăzneală dar, oare ce-i cu lumea asta?!”
Volumul începe cu
poezia ”Pentru cititorii mei”, un elogiu adus celor care îl apreciază (și nu
sunt puțini, dacă vă uitați pe rețelele de socializare): ”Pentru cititorii
mei,/Astăzi fac o poezie,/Că îmi este dor de ei/Și-i invit pe omenie.//Să le
zic cât îi iubesc,/Pentru aprecierile făcute,/Abia aștept să-i
întâlnesc/Și-atunci le-oi spune mai multe.”
Universul liric al poetului
Nelu Danci cuprinde natura (vezi
poeziile: ”Izvoraș cu apă rece”, ”Nori de ploaie”, ”Prin pădurea de salcâm”,
”Sub cireșul înflorit”, ”Frumos ne mai cântă cucu”, ”Luna și Luceafăru”,
”Cărărușa”, ”Trandafirii înfloresc”, ”Ninge iarăși peste sat”, ”Flori frumoase
în fereastră”, ”Pe izvor în sus și-n jos”, Ghiocei o să răsară”, ”Prin
pădure,eu, mă plimbam”, ”Pe deluț”, ”Prin livada cea de meri”, ”Răsărit de
soare”, A venit frumoasă toamnă”, ”Rază de soare”, ”Șade bufnița-n pădure”,
Toamna frunza îngălbenește”, ”Frunza este ruginie”, ”Lasă, toamnă, pomii
verzi”, ”Cer albastru plin de stele”, ”Iarna”, ”Cum e frunza pomului”, Afară
ninge liniștit”, ”Frunza e în vârf de deal”, ”Rândunelele-au sosit”); dorul de mândruță, de glie, de copilărie, de părinți și frați, acest
sentiment complex care exprimă dragoste, iubire,durere,jale, speranță (vezi
poeziile: ”Copil, tânăr,eu,fiind”, ”Țuc-o,bade, pe Ileana”, ”Fie Lena sau
Lenuța”, Tinerețea nu mai vine”, ”Ană, nume mândru” (In memoriam poeta Ana
Podaru), ”Am o prietenă”, Nevasta, bătu-o-ar vina!”, ”Pentru mândra de la
moară”, ”Femeia ce-i iubăreață”, ”Pentru prietena Ionica”, ”De ce fugi,
iubito?”, ”Pentru mireasă”, ”Nevasta e supărată”, ”Iubita mea în legănuț”, ”La
plimbare”, ”Romeo”, ”Te-aș ține numai în brață”, ”Tinerel când mai eram”,
”Pentru mândruțele mele”, Vis frumos”); obiceiuri
creștine ori laice (vezi poeziile: ”De 1 Mai muncitoresc”, „Pe 1 aprilie”,
”De udător”, ”De mărțișor”, ”Dragobete”, ”8 Martie”, ”40 de mucenici”, ”Azi e
seara de Ajun”, ”De Bobotează”).
Vorbind despre un
volum de poezia populară observăm că
Nelu Danci respectă caracterul
tradițional al acesteia, adică a unui sistem prestabilit de mijloace de
expresie artistică, caracterul sincretic prin folosirea mai multor modalități
artistice, de pildă poezia-doină, poezia-baladă. Cum am scris mai sus, temele
și motivele poeziilor lui sunt generoase, specifice acestui gen literar:
comuniunea om-natură, jertfa pentru creație, tema iubirii cu motivul erotic, adorației,
jăluirii, revoltei, ireversibilitatea timpului, miturile populare care
ilustrează specificul spiritualității naționale. Toate acestea se regăsesc
între coperțile celei mai recente cărți semnată de Nelu Danci, motiv pentru
care îl felicit sincer.
O surpriză plăcută
pentru mine a fost să găsesc la pagina 146 poezia ”La MOARA LUI GELU” din care
am să citez câteva versuri: ”La moară dacă te duci/Și în Lucăcești ajungi,/Dai
de Moara lui Gelu,/Care macină
și-amu.//Numai proză, poezie/Și la frumos te îmbie,/Cu drag tu să le
citești,/La altceva, nu te gândești!”.
Despre Nelu Danci au scris laudativ prof. dr. Carmen Dărăbuș, prof. dr. Terezia Filip, prof. dr. Delia Muntean, prof. dr. Valeria Bilț, prof. Olimpia Muresan, ”fârtatul” Vasile Bele.
În loc de postfață la
volumul ”Pas de femeie prin rouă și lacrimi” a lui Nelu Danci, scriitorul Vasile Bele
concluzionează: ”Poemele lui Nelu Danci le poți încadra, în acest context, în
regula modestiei, a simplității și a descărcărilor sufletești, fiind răsărite
din viața și trăinicia care ți-o poate oferi satul tradițional, pe care îl
iubește, îl răsfață cu aceste minunate versuri”.
Gelu Dragoș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu