Cu o carierã de amploare în arta scrisului, talentatul și neobositul scriitor Al.Florin Țene (prozator, poet, eseist, critic literar și de artã, publicist) existã în astã viațã cu misiunea sacrã de a produce opere literare de calitate, acestea fiind recunoscute ca valori autentice în cultura naționalã românã. Distinsul scriitor de-a lungul anilor a reușit sã punã în luminã lucrãri de mare calibru, abordând diverse genuri literare (poezie, prozã, eseu, roman, analizã literarã), astfel acumulând în palmares pânã la ziua de azi un numãr de 85 de cãrți editate.
Pe lângã activitatea de scriitor, Domnia sa este un admirabil activist și manager cultural, în timp afirmându-se cu mult succes în calitate de fondator al diverselor cenacluri și reviste literare. Iar pentru a încuraja și mai intens activitatea scriitoriceascã din țarã și Diasporã, Al.Florin Țene înființeazã în anul 2006 asociația profesionalã Liga Scriitorilor Români, fiind în același timp și președinte al acesteia. Așa fiind, Al.Florin Țene este un veritabil susținãtor al valorilor culturale românești, un promotor insistent în fructificarea vieții spirituale.De aceastã datã Al.Florin Țene vine în fața publicului cititor cu o lucrare impresionantã sau, mai bine zis, cu un roman reprezentativ, tulburãtor și lãmuritor despre viața poetului Traian Dorz, întitulat „Ce greu a fost în noaptea asta! Viața poetului Traian Dorz - Între realitate și poveste” (Editura Casa Cãrții de Științã, Cluj-Napoca, 2021, pagini 360). Prefața acestui manuscris este realizatã de scriitorul și publicistul Ionuț Țene, cu titlu „Traian Dorz sau poezia noastrã cea de toate zilele!”; iar postfața de Anton Ilica (dr., prof.univ., scriitor), cu titlu „Poetul creștin Traian Dorz ,,Nu-mi acoperiți mormântul cu cununi, ci cu iubire”.
Însumând treisprezece capitole, lucrarea de fațã reprezintã o adevãratã istorie despre destinul unui Om, al unui scriitor-poet care a trãit în mrejele comunismului – un regim social-politic ce încãtușa pe deplin libertatea și independența individului, acesta fiind persecutat pentru promovarea adevãrului, pentru a fi un adept al religiei, etc., în rezultat totul reprezentând o teroare în a exista ca ființã umanã într-o societate cu asemenea orânduire.
În cazul dat este vorba despre poetul, jurnalistul și misionarul Traian Dorz (nãscut 25 decembrie 1914 – decedat 20 iunie 1989, România), fost deținut politic pentru marea credințã în puterea divinã, din perioada comunistã. Astfel, Al.Florin Țene în lucrarea prezentã reabiliteazã viața acestui mare Om - Traian Dorz, totodatã valorificând-i pânã la limite complete opera literarã, constând din versul liric-poezia – curent literar prin care se exprimã și se degajã emoția, sentimentul, ideile unui scriitor; dar, în același timp implicând și alte genuri literare precum eseistica religioasã, meditațiile creștine, povestiri pentru copii.
Precum înregistreazã autorul, prin genul liric al poeziei Traian Dorz s-a afirmat ca o personalitate foarte talentatã în domeniul literaturii române, astfel dând viațã la vreo 5000 de titluri, însã cu mare regret și-au vãzut lumina tiparului doar câteva volume editate în 1947. Versurile acestui mare poet nu se confundã cu nimic, deoarece ele sunt specifice personalitãții sale și acelui adevãr plin de tristețe și durere ce exprimã o viațã trãitã în detențiune, în condiții inumane de proporții monstruoase - poemele fiind arhipline cu aspecte de dragoste fațã de oameni și fațã de suferințele lor; despre viața realã plinã de tristeți și chinuri; în mod aparte, despre morala spiritualã a poporului român și despre sentimentul de afecțiune totalã pentru slava lui Dumnezeu, considerându-l cu bunã credințã creatorul lumii și puterea divinã care mânuiește soarta omenirii.
Așa fiind, Al.Florin Țene, relevând ideea fundamentalã din poezia lui Traian Dorz, la secțiunea Motto înregistreazã: ,,Ce greu a fost în noaptea asta,/ ce lupte crâcene-am trãit,/ ce-nverºunat a fost vrãșmașul/ și ce sãlbatic a lovit…// Acum când se ridicã fumul/ și când putem privi-napoi,/ acum vedem ce pierderi:/ câți sunt cãzuți și morți din noi…” (din poemul „Ce greu a fost în noaptea asta”, de Traian Dorz) – versurile poetului exprimând realitatea extrem de durã în condiții de detenție, exteriorizând simțirea individualã prin care se profileazã vibrațiile interioare ale spiritului, formulându-se astfel o frumoasã formã de scriere, aceasta reprezentând creația literarã autenticã a lui Traian Dorz.
Despre importanța și valoarea poeziei lui Traian Dorz, prefațatorul cãrții Ionuț Țene semnaleazã: „La sfârºitul anilor 70, poetul Nichita Stãnescu, care era considerat de critica literarã ºi de cãtre marele public deja un clasic în viaþã, spunea prietenilor ºi celor care-l vizitau cã apreciazã poezia unui „oarecare” Traian Dorz și cã este prieten cu acesta”...; în continuare Ionuț Țene relatând: „Traian Dorz s-a identificat cu viaþa primilor creºtini la propriu, nu la figurat, ºi a scris poezii de o naturaleþe creatoare și de un sublim liric, șlefuit cu lacrimile durerilor ºi încercãrilor aspre ca piatra Sinaiului, care îl apropie de generaþia epocii sale, de suferinzii regimului totalitar: Vasile Voiculescu, Vasile Militaru, Radu Gyr sau Nichifor Crainic.
Cei 17 ani de temniþe nu l-au rãspus pe Traian Dorz, ci l-au înãlþat spre cerul unei poezii mai bune, mai frumoase, aº spune chiar geniale. A memorat peste 200 de poezii în închisorile comuniste pe scoarþa memoriei, pe care le-a recitat comilitonilor în nopþile grele ºi polare ale recluziunii... Poetul e plãmãdit dintr-o compoziþie teluricã originarã și originalã peste care a suflat talentul divin al unui popor ales de poeþi moºteniþi din cele mai îndepãrtate adâncuri ale cerului”.
Romanul „Ce greu a fost în noaptea asta! Viața poetului Traian Dorz - Între realitate și poveste”, de Al.Florin Țene, determinã o sensibilitate absolutã despre procesele vitale ale omului, simultan întruchipând în mod concret fenomenele esențiale ale vieții umane ce sunt într-o legãturã indispensabilã cu existența cotidianã, având în relief aspectul suferinței morale și fizice. Sub raportul acestor înfãțișãri se distinge sentimentul uman în relațiile dintre oameni în cadrul unei comunitãți, procesul existențial fiind exprimat prin atitudinea omului fațã de realitate, fațã de cele înconjurãtoare, fațã de a cunoaște și a simți credința în valorile spirituale. Cu aceastã atitudine fațã de o anumitã persoanã, bazatã pe exemple reale ale coabitãrii sociale, se zidește conținutul integral al acestui roman, un roman care sensibilizeazã prin subiectele abordate, un roman care produce o impresie puternicã despre viața unui scriitor foarte talentat. Ca urmare, Al.Florin Țene redã verbul prin ironia sorții, aceasta fiind și filozofia existenței umane - un joc neașteptat al întâmplãrilor vitale, un joc care dicteazã și coreleazã condițiile de viațã și de trai cu reușite și nereușite, cu cãderi și urcușuri, cu plãceri și neplãceri, cu dureri și tristeți, cu tot ceea ce unește și formeazã destinul omului în existența pãmânteascã.
Pentru a înțelege complexitatea acestui fenomen epic, descris în aceastã operã literarã, este nevoie de o lecturare minuțioasã a întregului conținut, numai în așa mod se vor cunoaște toate circumstanțele din care se compun evenimentele și trãirile ce au avut loc în viața unui om, a unui om care pentru a supraviețui s-a luptat din plin cu sine însuși și cu un regim comunist existent.
Construcția literarã a romanului se bazeazã pe fapte și acțiuni reale, subiectele reprezentând o cugetare adâncã pe tema suferinței umane. Conform celor relatate de Al.Florin Țene, putem evoca cã este pus în circulație un limbaj expresiv și clar despre sentimentul uman raportat la idealurile supreme ale acestuia. Desprinzându-se dintr-un complex de idei prin care se identificã conceptul cunoașterii, conceptul despre lume și existența ei, din primele pagini ale lucrãrii ne întâlnim cu imagini literare destul de interesante prin care verbul prezent se caracterizeazã pe sine însuși prin flexiune proprie. Prin imaginea acestui model de creație literarã avem ocazia sã relevãm reflecțiile cunoașterii de sine în funcție de procesele ce au loc în conștiința omului sau, mai bine zis, ce au loc în conștiința scriitorului. Descrierile realizate prin cuvântul literar, regãsite în paginile acestei lucrãri, se asociazã perfect cu spiritul intelectual al omului ce este menit sã creeze lucruri capabile de sentimente înalte. Prin armonia acestor argumente se regãsește spiritul intelectual al scriitorului român, al omului ce este menit sã fie un slujitor al cultului religios/ al cultului creștin ortodox.
Printre respectivele ipostaze este prezent înaltul om de culturã spiritualã Traian Dorz, care de-a lungul vieții sale a realizat creații literare de o necesitate și profunzime aparte pentru semenii sãi, pentru neamul românesc - tematica fiind destinatã problemelor ce þin de religie, de Dumnezeu, de Bisericã-Biserica Ortodoxã, de cultura unui popor ce trebuie sã respecte morala religioasã. În cele din urmã, este plãcut sã cunoaºtem afirmaþiile despre esenþa divinã în viaþa pãmânteascã, despre legea naturii în contextul divinitãþii, despre lãcaºul de cult al poporului român - acestea fiind conþinuturi esențiale care completeazã cunoºtinþele omului despre viaþã și legile ei, despre istoria religiei și efectele ei. Dupã cum menționeazã autorul, în momentele de cugetare Traian Dorz scria: Pãrinte-Atotputernic,/ din cerul Tãu Preasfânt,/ îndurã-Te, privește cu milã spre pãmânt,/ vezi câtã suferințã și câte chinuri iar/ frãmântã bieþii oameni și-i zbuciumã amar!” (Pãrinte-Atotputernic). În aceastã stare de lucruri, Anton Ilica în postfațã stipuleazã: „Romanul lui Al. Florin Țene ne propune imaginea „unui psalmist bihorean”, „izvor al nețãrmuritei și veșnicei iubiri”, „poet al luminii, al iubirii, al credinței și smereniei”, înșiruindu-l în rândul scriitorilor de poezie cu caracter religios.
Cele 10 volume, apãrute publice între 1994 și 2008, îmbogãțesc literatura religioasã naționalã, iar demersul lui Al. Florin Țene poartã însemnele generozitãții”; în continuare Anton Ilica spunând: „Al. Florin Țene elaboreazã o carte ademenitoare, al cãrei mesaj rãsunã ca un ecou despre agresiunea omului împotriva omului, cã acesta în nenorocire dispune de puteri infinite pentru a ierta nefericirile. Același om pribegește în cãutarea unei iluzii, a unei adorații desãvârșite, gãsind doar o flacãrã care-i topește avântul și-i ostoiește puterile”.
„Ce greu a fost în noaptea asta! Viața poetului Traian Dorz - Între realitate și poveste” este un roman în care Al.Florin Țene descrie biografia adevãratã a poetului Traian Dorz, derulând acțiunile prin spectrul evenimentelor istorice din perioada comunismului, unde discursul despre religie-bisericã era foarte aspru executat, iar slujitorii acestui regim totalitar aveau un comportament inuman fațã de acele persoane care nu acceptau condițiile sociale impuse – unul dintre aceștea fiind omul scriitor Traian Dorz, omul care a existat de-a lungul vieții sale într-o realitate infernalã. În contextul dat, Anton Ilica scrie: „Viața lui Traian Dorz a fost reprezentatã asemenea unei „harfe spânzuratã de-o streașinã de închisoare”. Lucrarea în cauzã exprimã efecte speciale din evoluþia umanã și anume: despre existența nenorocitã a unui popor, a unor oameni în vremuri de grea cumpãnã – acea perioadã de timp prin care se perinda regimul socialist-comunist, mișcare politicã ce desconsidera personalitatea cetãțeanului, cu atât mai mult fiind ignorate necesitãțile și interesele spiritual-religioase ale acestuia. Contribuþia dlui Al.Florin Țene cu acest roman este impresionantã, deoarece prin aportul sãu intelectual este valorificatã istoria poporului român în anii comunismului, în mod aparte despre identitatea unor scriitori care negau neadevãrul, în cele din urmã nu acceptau absolut deloc minciuna și ideologia comunistã. Aceasta este o lucrare scrisã cu multã pasiune și imbold lãuntric, care te cucerește prin multitudinea aspectelor vitale abordate, prin crezul autorului fațã de principiile fundamentale ale omului în existențã – temelia fiind centratã pe credința divinã în valorile spirituale. Romanul oferã publicului cititor o istorie trãitã, o istorie a unui om care în timpul vieții sale a cunoscut ce este durerea și suferința în limite reale și ireale, ce este lipsa de exprimare, ce este libertatea încãtușatã și limitatã. Și dupã cum afimã Anton Ilica: „Romanul lui Al Florin Țene urmeazã biografia realã a scriitorului Traian Dorz, - întreaga sa viațã a fost asemenea unui martiraj, o viața chinuitã timp de 75 de ani, - având frumoase bucle explicative despre derularea unor evenimente istorice, despre întemeierea unor biserici, despre comportamentele inumane ale torționarilor”. În prelungire Anton Ilica afirmând: „Chiar Al. Florin Țene pune în ecuația literarã o viațã, scriind sub temperatura și tensiunea impresiei, mirat el însuși cã limbajul nu se revoltã descriind atâta suferințã”.
Semnalez, creația literarã a scriitorului Al.Florin Țene reprezintã gradul de perfecțiune obținut în acest domeniu distinct al vieții umane și anume: arta literarã prin intermediul cãreia este redat mesajul artistic prin imagini expresive și clare. Hipersensibil la tot ceea ce se petrece în juru-i, talentatul și neobositul scriitor Al.Florin Țene reușeste sã cucereascã cu multã ușurințã inimile publicului cititor, deoarece scrie și pune în luminã lucrãri de valoare, pline de sens și calitate – totul fiind o chemare și o provocare pentru ființa umanã în a cunoaște mai îndeaproape frumusețea naturii divine, în a aprecia cu mai multã atenție relațiile dintre oameni cu toate complexitãțile ei, pentru a înțelege mai profund conținutul existenței umane din acest univers.
Galina Martea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu