OPINII - DELIRUL UNUI SENIL

Ion Mihai Pacepa - dacă era vocea lui, fiindcă oricum înfăţişarea era „protejată”, a oferit  un interviu la B1 TV, cu prilejul împlinirii  a 35 de ani de la „defectarea” sa din funcţia de şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe din cadrul Securităţii Statului şi, în plus, din cea de consilier pentru securitate şi dezvoltare tehnologică al preşedintelui României. În vârstă acum de 85 de ani (n. 28 octombrie 1928), Ion Mihai Pacepa lasă impresia că se adresează unor idioţi, care îl mai bagă în seamă, fiindcă numai dacă memoria îi joacă feste teribile putea să-şi amintească că în zilele de 26, 27 şi 28 februarie 2009,la Miami, în Florida, a acordat un amplu interviu Luciei Hossu Longin, jurnalist de televiziune, însoţită de soţul său, regizorul Dan Necşulea, publicat la Editura Humanitas, în acelaşi an, sub titlul „Faţă în faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa”. Întreaga discuţie lăbărţată, întinsă pe trei zile, nu era altceva decât apă de ploaie şi în afara unor bârfe facile, de calibrul celor din „Orizonturi roşii”, o carte execrabil scrisă, fără pic de talent narativ, dar care a făcut destul rău puterii de la Bucureşti, prin discreditarea devastatoare, doar încercarea disperată şi obsedantă de a fi privit precum colonelul polonez Ryszard Kuklinski mai era de reţinut. Ca orice vulpe bătrână, şireată şi veşnic dedublată, Mihai Pacepa şi-a reactivat duminică seara câteva din „fişele” utilizate în dialogul lui Lucia Hossu Longin, precum „Mao Tzedun spunea că o minciună repetată de o sută de ori devine adevăr”, că „l-a cunoscut pe parlamentarul francez Yves Bonnet, fost şef al D.S.T. (Direction de la Surveillance du Territoire)”, pentru informaţii în dosarul „Carlos”. Teză reiterată: l-a prezentat sistematic pe Nicolae Ceauşescu drept un asasin şi un terorist internaţional, care crease prin D.I.E. o societate mixtă „româno-sovietică” însărcinată cu contrabanda de droguri, arme, vânzarea de germani şi evrei, răpirea şi asasinarea adversarilor politici din exil. Prin toate aceste „dezvăluiri”, Ion Mihai Pacepa a corodat statuia liderului de la Bucureşti, de pe soclul pe care se afla în Occident. Se spune că la 22 iunie 1978, într-o discuţie fără martori, Nicolae Ceauşescu i-ar fi cerut să-l elimine pe Noel Bernard, directorul Europei Libere. Aceasta este teza lui Ion Mihai Pacepa, care recunoştea, repetăm, dacă vocea îi aparţinea, că s-a ocupat cu furtul, dar nu şi cu uciderea de oameni. S-a vorbit mult despre trădarea lui Ion Mihai Pacepa, care declara că „acest cuvânt defector e foarte aproape, foarte învecinat cu cuvântul trădător”, iar el consideră că cei care au trădat sunt cei care l-au servit pe Nicolae Ceauşescu, nu cei care s-au… luptat cu el.

Istoricul american Larry Watts, cu două cărţi esenţiale publicate şi în limba română, lămureşte mult mai concret, mai credibil şi mai argumentat, în temeiul accesului la surse de documentare exhaustivă, politica Bucureştiului şi războiul purtat de serviciile secrete ale U.R.S.S. pentru izolarea şi eliminarea lui Nicolae Ceauşescu, concluzionând că Ion Mihai Pacepa ar fi trădat la comanda K.G.B.. Teză mult mai verosimilă. Ce „prietenie” a avut liderul de la Bucureşti cu Kremlinul am văzut în decembrie 1989, şi nu trebuie să ascultăm elucubraţiile unui fugar atins de senilitate. Care după ce a profitat din plin de avantajele poziţiei avute în regimul comunist, a şters-o pur şi simplu în S.U.A., intuind ceea ce îl păştea. Şi laţul era aproape. Ion Mihai Pacepa nu l-a trădat pe Nicolae Ceauşescu, aşa cum delirează, gâdilând urechea celor ce vor să-l asculte: a încălcat o regulă de fier a oricărui serviciu special din lume - că dintr-o asemenea funcţie nu se putea ieşi decât cu picioarele înainte.

Stors ca o lămâie de noii săi stăpâni, a debitat destule prostii, punându-i în încurcătură. Rămâne bun pentru posteritate doar prin faptul că a relegitimat drumul trădării, fiind răsplătit pentru asta, şi chiar urmat. Nu există trădări bune şi proaste, ci doar imbecili care sunt capabili să o facă chiar şi atunci când e vorba de propria lor ţară.

Un scuipat în obrazul cosmetizat al lui Ion Mihai Pacepa este tot ceea ce merită, la minciunile debitate. O singură dovadă, dintre atâtea, de nevasalitate a Bucureştiului faţă de Moscova, „autentic test de loialitate”, este prezenţa României la Jocurile Olimpice de vară din 1984, de la Los Angeles - California - deschise de Ronald Reagan, atât de mult invocat. Din blocul comunist doar România, China şi Iugoslavia n-au boicotat aceste Jocuri Olimpice.

În cartea sa „Cei dintâi vor fi cei din urmă...” (Ed. RAO, 2012), Larry Watts spune aşa: „La mijlocul anilor 1980, C.I.A. a susţinut încă o dată că România a refuzat în mod constant să acorde ajutor clienţilor marxişti ai U.R.S.S.” (Cuba şi Vietnam - n.r.).Sursa http://www.art-emis.ro/jurnalistica/1758-delirul-unui-senil.html

                                                                                     Mircea Canţăr