Poetul şi pictorul Ion Georgescu Muscel este un ambasador al României în Canada

Miercuri, 14 august 2013, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare a avut loc prezentarea celui de-al treilea volum de versuri şi pictură al profesorului Ion Georgescu Muscel. Aşa cum spune autorul, „cartea cuprinde cuvinte fierbinţi despre patrie şi părinţi, despre soţia Anca, fii şi fiice, despre nepoţei cuminţi”, în fapt „Învaţă-mă iubirea” este o povaţă a poetului Ion Georgescu la întoarcerea noastră spre credinţă.  Fostul meu diriginte adaugă: „Mă simt împlinit prin familia mea, dar vreau să învăţ iubirea promovată de Isus Hristos, care spune că ar trebui să-i iubim şi pe duşmani. (...) Această iubire aş vrea să o învăţ, să mă căznesc să o pot pricepe.”

          Au vorbit despre cartea prezentată, printre alţii: Dumitru Fânăţeanu, Florica Bud, Viorel Pop, Gelu Dragoş, Dragomir Ignat, Vasile Mărieş, Ioan Ardusădan, Valentin Moldovan, Romulus Filip, Dumitru Rusu,  Silvia Urlich, Vasile Dan Marchiş, fiica Crina Deac, ginerele George şi nepoţelul Antoniu, sora autorului, Paulina, care a venit tocmai din Braşov . L-am lăsat intenţionat la urmă pe romancierul Victor Tecar, care a spus un lucru esenţial: „Pe Ion Georgescu parcă îl cunosc de o viaţă. Poezia pe care o scrie el aş dori să o scriu şi eu. Cine îl iubeşte pe Dumnezeu şi Fiul Lui iubeşte şi aproapele. Cred că Ion Georgescu este cel mai bun ambasador al României în Canada şi de aceea Domnia-sa are o rubrică în ziarul românilor din Canada. Îl felicit şi îl aştept cu nerăbdare şi cu cel de-al patrulea volum de poezii, pe care doresc să-l prezinte tot aici, la Biblioteca judeţeană, între prieteni.”

           I-am remarcat în sală şi m-a bucurat prezenţa doamnei învăţătoare Rozalia Bonte, colegă cu autorul peste 30 de ani la Şcoala Lucăceşti,a frumoasei  nepoate Cecilia Bodoni, a comisarul şef Corneliu Mureşan, a poetului Nicolae Scheianu Păuna, a prozatorul Vasile Dragomir, a  poetul Gheorghe Pop Demireş, poeta Camelia Lungu, scriitorul Ioan Morar Meteş, poetul Vasile Lupşe, ziaristul Mircea Pauşeniuc, actorul Doru Fârte, preotul Florin Sălăgean din Lucăceşti, Mitruţ din Rus, a prozatoarei Anca Goja, ziarista Alina Andreica, profesorul Vasile Sabău, a scriitoarei Aurelia Oancă, a poetului Bogdan Nicolae Groza şi a altor cunoştinţe sau rudenii ale poetului româno-canadian.

         Personal, în cele trei ore m-am simţit ca un elev care pune mâna în clasa I pe Abecedar, în sensul că poezia lui te încântă şi te face conştient cât de neînsemnat eşti pe acest pământ fără ajutorul şi dragostea lui Dumnezeu.

    Volumul al doilea lansat la Mireşu Mare l-a făcut pe poetul Vasile Morar să exclame, citind un poem de-al lui Ion Georgescu Muscel:„N-am văzut nişte versuri mai frumoase de dragoste ca cele scrise în acest volum!” Eu, parafrazându-l pe marele poet Morar dar şi pe romancierul Tecar, am să spun că un patriot mai bun decât Ion Georgescu a fost doar Eminescu. Vă las în compania versurilor lui Ion Georgescu Muscel:

Florile Someşului

Ţopăiau ţigănuşii un dans

Aşa de flămând de bucurie şi de viaţă!

Au venit apoi, tiviţi în alb,

Copii de gospodari din toata valea –

Un tăvălug de frumuseţi cât să inunde ţara!

Ai zice – primăveri la-ntrecere cu vara;

O rupere de nori – şi norii făuriţi

Din vetre mari fierbinţi de zarzări înfloriti!

O nuntă codrenească îmi pare-a mă pătrunde

Şi mă-nfioară-a ceterii zvâcnire jucăuşă;

Tot dansatorul presărat pe-un verde câmp, anume,

În taină, partenera, în ritm o dănţuia…

Perdele mari de alb, prin lume deşirate –

Copiii din Mireş şi-mprejurimi perindă

Estrada şi retina unei amiezi de toamnă –

Fotografie-n suflet de-a pururea rămasă:

Copilă, domnişoară – şi niciodată doamnă.

     Patria din gând

Cumpăr pământ! cumpăr pământ!

Cumpăr ţară de aşezământ!

Cumpăr un pogon de gânduri şi un drum

                               spre casa din gând!

Aşa-i de deasă liniştea, şi de-nflorită vrerea!

Ce sfântă e ţărâna – şi ce grăitoare tăcerea!

Iar de-ar fi să fiu silit să vând,

Mi-ar sulfa prin amintiri un vânt

Şi aş rămâne la răscruci de aer,

Cu întrebări fără răspuns, fără cuprins!

Fă-mă stăpân pe o nuia de-alun, pe umbra ei,

Pe anotimpurile din juru-i şi pe glasul mamei…

Cu tălpile goale, pe poteci de lut, zbicite,

În căutarea tihnei  mă văd mergând, gândind:

De unde vin ? – poate-am lăsat în urmă uşi deschise

Şi urma paşilor mei mai stăruie prin vise!

Nu cutez să mă bucur; am răbdare –

Nu clipa de faţă vreau s-o trăiesc,

                          ci clipa următoare…

Tot mai revin, iubito, pe-aici, prin Lucăceşti,

Unde-ai fi putut să fii … şi nu eşti . 

Până la urmă am putea spune cu toţii „ Învaţă-ne iubirea”! Pe noi, pe români...                                                                                               

                                                                 Gelu Dragoş