POESIS - MEDITAȚIE EXTREMĂ

Într-o vreme pe când îmi controlam cu pixul

poziția și fizionomia,adică scriam,

convins că doar scrierea mea continuă

este virgula credibilă între mine

și lucrurile neînsuflețite,

credeam că muza mea îmi face feste

auzindu-l prin ea

chiar pe Dumnezeu spunându-mi:

„ Stai o clipă în locul meu!”

-Eeeeeeeeu ? am răspuns uluit în surdină Domnului.

-Nu sunt vrednic de așa ceva Doamne!

”Ba da ,a spus Tatăl Ceresc

Eu am multe locuri:

la mare,la munte,în câmpie,la hotare,

în care trebuie să fac ceva...

În locul pe care te-am pus,

îmi găsesc arareori

clipele mele de răgaz.

Deci oricine,ba chiar și tu

poți sta în locul meu

atâta timp cât nu ți se cere să faci nimic...

                              VASILE DAN MARCHIȘ