POESIS - VASILE DAN MARCHIȘ

EXTREMA MIRARE

Probabil exist fiindcă
Dumnezeu îmi apreciază mirarea
Prin faptul că m-am mirat pe locurile
sau pe felurile în care
și-ar putea face apariția în fața mea Dumnezeu
nu mi-am folosit niciodată ochii, ci gândurile
Nu ajung toți ochii lumii pentru a realiza 
o mirare deplină în adevăratul sens al cuvântului,
legat de Slava lui Dumnezeu
Cu gândul m-am mirat zi de zi pe aspectul că
Dumnezeu nu mi s-a arătat niciodată...
Cu gândurile mă mir că ,dacă Dumnezeu nu mi-a apărut
în fața ochilor 
el poate fi momentan lângă altă persoană
sau într-un loc știut numai de el...
Legat de Dumnezeu ,cu ce mă pot mira în același timp 
a tot și la toate ,dacă nu cu gândurile...
Pe Dumnezeu nu mă voi putea mira niciodată fiindcă
tot ce dorește el să se realizeze este un lucru firesc...
Pe faptul că Dumnezeu vrea prin absurd
să vină la mine ân chip de lup sau de altă creatură
n-am de ce să mă mir,fiindcă
acest aspect ar fi pentru Tatăl Ceresc ceva firesc...
Dumnezeu poate într-un fel sau altul să mă sperie,
dar nu poate să mă facă să mă mir de el...
Mi-am folosit gândurile pentru a mă mira
pe toate procedeele și formele prin care
Dumnezeu poate apărea la vedere în fața mea
De aceea este de prisos să mă mir pe o eventuală
arătare a lui Dumnezeu...
                              (poem publicat şi în ultimul nr. al rev. lit. NORD LITERAR )