Ceea ce părea la început o glumă se transformă în cel mai
important dosar politic din ultimii 29 de ani. A-l învinui pe primul ministru
de înaltă trădare nu este un lucru simplu. Este cea mai gravă acuzaţie care i se
poate aduce unui cetăţean. Situaţia se complică şi mai mult fiind vorba despre
o faptă la care a participat nu doar şeful guvernului român, ci şi şeful
guvernului israelian.
Dosarul există, cercetările au demarat, şi potrivit legii un
membru al guvernului cercetat penal poate fi demis prin decret prezidenţial.
S-a ştiut încă de la denunţul penal făcut de Ludovic Orban
că acesta era scopul. Acuzaţia de înaltă trădare este o enormitate politică
atâta vreme cât se reduce la o declaraţie politică. Din momentul în care s-a
trecut la ancheta penală lucrurile iau o turnură nu doar naţională, ci
internaţională. Să ne imaginăm că va fi interogată şi partea care a beneificiat
de trădare, guvernul Israelului.
Cu sau fără legătură cu denunţul, în PNL s-a declanşat o luptă
pentru putere. Orban are de dat câteva explicaţii nu neapărat legate de
denunţul pe care l-a semnat, nu pentru că moţiunea de cenzură nu a fost bine
pregătită, ci pentru slaba prestaţie ca lider al partidului. PNL bate pasul pe
loc. Rezultatele sondajelor, ca şi încrederea în lider, este la un nivel care
nu-l recomandă ca potrivit pentru funcţia de prim ministru.
Presupunând că preşedintele Iohannis va aplica legea şi o va
demite pe Viorica Dăncilă, îl va desemna pe Ludovic Orban cu formarea noului guvern.
Acest lucru presupune formarea unei majorităţi parlamentare. Votul la recenta
moţiune de cenzură a arătat clar raportul de forţe din parlament. Fără ALDE
dreapta nu poate forma o majoritate care să susţină un guvern. Din câte se
ştie, între Tăriceanu şi Orban nu există o relaţie de prietenie.
O altă formulă ar fi desprinderea unui grup masiv din PSD şi
alipirea lui la coaliţia partidelor de dreapta. Dar există o coaliţie a
partidelor de dreapta? Traian Băsescu îl ia în derâdere le Ludovic Orban, iar Victor
Ponta nu pare să aibă un respect prea mare faţă de el.
Prin urmare, în
cazul demiterii premierului Dăncilă, criza ar cuprinde nu doar PSD, ci şi PNL.
Prin desemnarea altui membru PNL, preşedintele partidului s-ar afla în postura
lui Liviu Dragnea. În sensul că şeful guvernului nu ar fi liderul partidului de
guvernământ.
Desigur, în cazul
formării unui guvern în jurul PNL rolul preşedintelui Iohannis în luarea
deciziilor guvernamentale ar fi altul. Este greu de imaginat cum ar funcţiona
guvernul, atâta vreme cât nu are o majoritate parlamentară stabilă.
Atunci se pune întrebarea: chiar îşi doreşte Klaus Iohannis
un guvern al său? Mai degrabă interesul politic îi dictează că trebuie să
acţioneze pentru accelerarea erodării guvernului PSD-ALDE.
Altfel ar fi stat lucrurile dacă PNL avea un preşedinte
abil, care să stăpânească arta negocierilor, şi care, înainte de toate, ar fi
pus pe hârtie un program de guvernare serios, bine articulat, concret, în
consonanţă cu problemele reale ale României.
În concluzie, opoziţia nu are un program de guvernare
alternativ, nu are un lider recunoscut de toate partidele de dreapta, nu are o
majoritate parlamentară. De cealaltă parte, coaliţia majoritară, deşi păgubos
pentru ţară, are un program de
guvernare, are un lider – care nu conduce guvernul – dar mai ales are o
majoritate parlamentară tare ca betonul, şi tot atât de deşteaptă ca betonul.
Provocarea unei crize politice în PSD este ca pesta porcină:
se extinde la toate partidele. De fapt avem o criză politică generalizată. Ca
şi corupţia.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu