Klaus Iohannis are însă şi un motiv personal să fie nemulţumit de modificările aduse Codurilor: una dintre prevederi ar putea să ducă la revizuirea Sentinţei prin care Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) a fost „împroprietărit” cu clădirile confiscate de organizaţia fascistă Grupul Etnic German, a cărui moştenitoare s-a autodeclarat în vemea cînd Iohannis era atît preşedinte al FDGR, cît şi Primar al Sibiului!
Nu întîmplător, Klaus Iohannis îl invocă în declaraţia de mai sus pe Liviu Dragnea, căci exact acea modificare care îl poate, într-adevăr, avantaja pe preşedintele PSD este cea care poate să ducă la pierderea clădirilor extrem de valoroase pe care FDGR le-a primit cadou de la „Deutsche Volksgruppe in Rumänien”!
Este vorba despre acea modificare a legii prin care o sentinţă judecătorească trebuie să fie semnată în mod obligatoriu de toţi judecătorii care au făcut parte din completul de judecată, altfel ea devine nulă de drept! De altfel, această modificare este impusă şi de Decizia CCR nr. 33 din 23 februarie 2018: „În situația în care nu judecătorul care a participat la dezbateri și la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea judecătorească, garanțiile pe care Constituția și legea le consacră pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unei justiții imparțiale, înfăptuite în numele legii, rămân instrumente declarative, lipsite de efectivitate, inutile”.
Exact aşa s-a întîmplat şi în procesul de la Sibiu prin care FDGR a primit clădirile de la „Deutsche Volksgruppe in Rumänien”:
După cum se vede, Sentinţa nu este semnată de preşedinta completului de judecată Maria Morar, ci de Corina Draşoveanu, preşedinta Judecătoriei, care nu a făcut parte din complet, sub motivaţia: „Pl. concediu od. semnează conf. art. 261 cpc”! Mai explicit, judecătoarea Maria Morar era în concediu de odihnă şi, la redactarea sentinţei, preşedinta judecătoriei Sibiu a semnat în locul ei, conform Codului de procedură civilă, art. 261, al. 2 care prevedea că: „În cazul în care, după pronunţare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna hotărârea, preşedintele instanţei o va semna în locul său, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul şef, făcîndu-se menţiune despre cauza care a împiedicat pe judecător sau pe grefier să semneze hotărârea”.
Sigur, este vorba despre un proces civil, însă odată cu modificarea Codului de procedură penală şi Codul de procedură civilă trebuie să fie modificat în acelaşi sens, căci Decizia CEDO impune acest lucru, aşa cum s-a stipulat în „Hotărîrea din 7 martie 2017, pronunţată în Cauza Cerovsek şi Bozicnik împotriva Sloveniei”, pe care CCR o şi invocă la pct. 175: „În fine, prin Hotărîrea din 7 martie 2017, pronunţată în Cauza Cerovsek şi Bozicnik împotriva Sloveniei, Curtea europeană a statuat că judecătorii care nu au participat la proces, nu pot motiva şi semna hotărîrea judecătorească, pentru că nu pot oferi garanţia că s-a realizat o bună administrare a actului de justiţie… În concluzie, Curtea consideră că dreptul reclamanţilor la un proces echitabil a fost încălcat din cauza faptului că judecătorul care a condus procesul nu a prezentat motivarea scrisă a sentinţei de condamnare şi din cauza lipsei măsurilor adecvate care să compenseze această deficienţă…
Autor: Ion Spânu
Sursa: Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu