Patru prieteni într-un Ajun de Crăciun

                                                                                    de Gheorghe Pârja

Era o vreme când Ştefan Hruşcă bătea ţara, în lung şi în lat, cu poetul George Ţărnea. Spectacolele lor erau de muzică şi poezie. Ce vremuri pentru poezie! Repertoriul lui Ştefan cuprindea poeme scrise de neîntrecutul autor al rimelor încântătoare. Când ajungeau în Maramureş, o seară, obligatoriu, era dedicată întâlnirilor noastre. Adică Gheorghe Peter - foto, Ştefan Hruşcă şi cel care scrie.

Toţi trei absolvenţi ai memorabilului Liceu Pedagogic din Sighetu Marmaţiei. Acea Universitate de învăţători pentru Maramureş, dar şi pentru ţară. Între noi a rămas o trainică prietenie colegială. Duceam împreună icoana dascălului luminător. De altfel, toţi cei care am purtat ecusonul venerabilului liceu ne simţim într-o aleasă solidaritate. Între timp, toţi trei am lăsat catedrele pentru alţii. Peter şi Hruşcă, la Borşa, iar eu în Breb. Ştefan a luat drumul cântecului. Cu mari izbânzi. De Crăciun, a devenit marele colindător. Peter şi cu mine am fost magnetizaţi de mirajul scrisului la ziar. Amândoi ne-am întâlnit în coloanele cotidianului „Graiul Maramureşului”. Dar vremea a vorbit pe moartea ei. George, care era liant între noi, s-a stins din viaţă lângă o carte de versuri: ”Nini Santonini şi lecticile dialectice”, închinată lui Nichita Stănescu. Citită în premieră la noi în casă. Colegul nostru de redacţie, Gheorghe Peter, de vreo şase ani veghează intrarea în Marmaţia într-o tăcere nesfârşită. Ştefan, în aceste zile, se află în Maramureş. Colindând şi plecarea recentă a tatălui său spre zările fără sfârşit.

Eu am scris acest text în amintirea acestei fotografii, făcute de Viorica. Ea închipuie patru prieteni într-un ajun de Crăciun. Eram, după concert, la noi acasă, la un pahar cu vişinată. O, lume, lume, soră lume!

Sursa: Graiul Maramureşului