Un astfel de
personaj are şanse să se afirme într-o democraţie? Este o întrebare care poate
fi pusă, dar cu puţine şanse de a putea da un răspuns mulţumitor.
Modul de organizare şi funcţionare a unei societăţi
democratice împiedică afirmarea unor persoane fără calităţi în funcţiile de
decizie. Sperăm că este aşa.
La aproape 30 de ani de la căderea unui regim dictatorial
încă suntem tentaţi să căutăm mai multe asemănări decât deosebiri dintre cum a
fost atunci şi cum este azi. Diferenţele sunt atât de uriaşe încât nu sunt
măsurabile. Dar nu le vedem, aşa cum se zice că nu vezi pădurea de copaci.
Suntem mai puţin tentaţi să comparăm perioada actuală cu
perioada interbelică. Pentru cel ce vrea să le vadă, asemănările sunt
izbitoare. Şi atunci, ca şi acum, o mare dezbatere s-a purtat pe marginea
capitalului străin. Şi atunci, ca şi acum, unii considerau capitalul străin
motorul dezvoltării, iar alţii vedeau prezenţa lui în economie ca o exploatare
a bogăţiilor ţării.
Apropieri şi deosebiri marcante se pot observa şi în
formulele demagogice de altădată şi de acum. Până la urmă o demagogie, aparent
nevinovată, se transformă în ideologie. Iar de la ideologie la naţionalism nu
este decât un pas.
Observăm în viaţa politică şi socială a României de azi două
tipuri de demagogie. Una a puterii reprezentate de coaliţia PSD-ALDE, alta a
opoziţiei reprezentate de preşedintele Klaus Iohannis, de PNL şi USR. Una tinde
spre un naţionalism fără direcţie clară, alta spre un europenism fără limite,
asumat deseori fără discernământ. O a treia cale o reprezintă enigmaticul
Dacian Cioloş. Unii spun că ar fi un produs de laborator al unor forţe oculte.
Diferenţele de abordare ale acestor grupuri au fost vizibile
în perioada de pregătire a Centenarului, la sărbătoarea celor o sută de ani de
la fondarea statului român unitar. Nici o grupare, nici alta, nu s-au putut
apropia de esenţa statului pe care l-au gândit cei ce au făcut Unirea. Fiecare
a sărbătorit după cum l-a dus capul.
Diferenţele teoretice se transferă chiar în aceste zile în
viaţa economică şi socială. Mai puţin în viaţa culturală pentru că, din motive
uşor de înţeles, cultura a fost pusă între paranteze. Nici nu mai contează. Aşa
cum nu contează deloc proiectul pe Educaţie prezentat foarte recent de
instituţia prezidenţială. Este deja uitat, deşi nu a trecut nici o lună de la
lansarea lui.
Ceea ce consideram simplă demagogie, populism ieftin, devine
politică de stat. Liviu Dragnea a prezentat un program radical, iar guvernul
PSD-ALDE l-a transpus în practică printr-o ordonanţă de urgenţă. Este vorba
despre o nouă abordare a capitalului străin, o nouă atitudine faţă de
multinaţionale. Este un sfârşit de etapă a ceea ce se numeau „investiţii
strategice”. Dacă se privatizează utilităţile, gaz, energie, bănci, asigurări,
comerţ, dacă se dau investitorilor străini, se spune că putem fi siguri că nu
mai intră niciodată ruşii peste România. Ne apără NATO. Mai la obiect, NATO
apără „investiţiile strategice”, multinaţionalele euro-atlantice.
Aproximativ în situaţia aceasta aşteptăm Sfintele Sărbători
ale Naşterii Domnului. Noua demagogie nu se împacă deloc cu atmosfera
sărbătorilor de altădată. Crăciun Fericit!
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu