(30 ianuarie 1947 – septembrie 2019)
(Spicuiri)
,,Pe
cât de falnic își poartă statura-i înaltă, în școli, redacții sau cenacluri, pe
atât de discret și modest este DRAGOMIR IGNAT când e vorba de creațiile sale
literare. ... DRAGOMIR IGNAT este de meserie profesor de limba și literatura
română și, deci, știe ce-nseamnă forța Cuvântului, mai ales când îl și
imortalizezi prin tiparnițe ... și-a adunat creațiile sale mai vechi și mai noi
și le risipește cu drag tuturor, printr-o carte cu titlul <<RISIPIRI>>. Ne-am fi așteptat ca
poetul care în viața de zi cu zi este un bonom, un hâtru, cu un ales simț al
umorului, să-și reflecte personalitatea și în versuri ironice, iconoclaste, cum
este la modă la mulți literați ai literaturii actuale. Nu este așa: prin
majoritatea versurilor trece vântul cald al tandreții, al suavității, al
poeziei de tip clasic, atât ca ideatică, cât și ca formă” ... (pag. 5)
-
Spicuiri din Prefața volumului RISIPIRI – prefață numită UN VIKING ÎN POEZIA MARAMUREȘEANĂ –DRAGOMIR
IGNAT, semnată de regretatul prof. Ion BURNAR (Ionuʹ Împăratului) ...
POETUL
Nefiresc de
pământește călcând
Cu vara
iubirii arama din grâne
Trece printre
oameni poetul, când
Mijește a
mâine în noi și rămâne
Numai zumzetu
pasului umplând
Sufletul
nostru cu miresme de pâine.
Nefiresc de
pământește, cu inima
Tribut
plătind devenirii noastre,
Poetul e
lamura patriei, vinul
De lungă
viață-n mărgele albastre
Din neam
moștenit cu dreptate.
Nefiresc de
pământește-mplinind
Cu zborul său
veacul, poetul rămâne
Pasărea
Flamingo neîncetat căutând
De aur
mkierea-n fagure de bine.
(1975)
- din volumul
RISIPIRI, Editura Eurotip, Baia Mare,
2007, ISBN 10/973-88154-4-4, pag. 36.
O DEFINIȚIE A POETULUI
Din plete-i
coboară
mărgele
precum rășina de brad
neînțelese
cimilituri
dintr-o și
mai neînțeleasă
tragedie.
Ar fi putut
să aibă
paharele
mereu cu cidru pline
dar
cuvintele-i cad
asemeni unor
conuri
de brad.
La
întretăieri de drumuri
decibelii
nu-l mai ascultă,
condeier
demodat
oferind
licoarea silabelor sale
în cupe de
stârvuri de vită.
(2002)
- din volumul
RISIPIRI, Editura Eurotip, Baia Mare,
2007, ISBN 10/973-88154-4-4, pag. 59.
EPILOG
Seîntâmpla
prin luna lui Răpciune,
Pășeam
tăcuți, nimic având a spune,
Cădea un
soare roșu peste noi
Și miroseam a
vechi tristeți, apoi
Cărarea
se-mpărțea spre asfințit,
În două
ca-ntr-un fim nedeslușit.
În cumpănă
stătum când ne-am oprit,
O vom lua
spre apus ori răsărit?
E cumpăna mai
grea decât se pare
Și nu găsim a
tainei dezlegare,
Privesc,
privesc cu ochii în pământ
Și nu mai
știu de suntem ori de sunt.
.................................................................
Și nu mai
știu de suntem ... ori de sunt?!
(2006)
- din volumul
RISIPIRI, Editura Eurotip, Baia Mare,
2007, ISBN 10/973-88154-4-4, pag. 64.
DRUM LIN – POET AL RISIPIRILOR DE
SENTIMENTE, CU O PRIVIRE DE PROMOROACĂ ... DRUM LIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu