Tudor Păcuraru și istoricul Florin Bichir au publicat o
carte „Zori însângerate” cu documente până de curând strict secrete, vizând
conflictele interetnice din 1990 în România.
Cităm un text despre controversa Mihai Șora via editorial
Sorin Roșca Stănescu: „În februarie-martie 1990, mii de elevi din Târgu Mureș
se aflau în toiul pregătirilor pentru examenele respective: admitere în liceu,
„treaptă” (în ambele cazuri contau notele obținute în timpul anului), respectiv
bacalaureat și facultate. Cu o dexteritate care și astăzi uimește cercetătorul,
vicepreședintele CPUN, Karoly Kiraly, a vârât ranga exact în această fisură –
cu sprijinul ministrului Educației, Mihai Șora.
Precum am văzut, statutul domnului Karoly Kiraly, de agent
KGB, a fost lămurit de istorici. În ce-l privește pe dl. Mihai Șora, mai
persistă neclarități. Rezident în Franța din 1938, membru a Partidului Comunist
Francez, în 1948 dânsul ar fi venit în România pentru a-și revedea familia. Cu
acest prilej, regimul comunist l-ar fi sechestrat, împiedicându-l să se
întoarcă în Franța. Cu totală lipsă de omenie, comuniștii l-au numit direct în
Ministerul Afacerilor Externe, unde ascensiunea sa, sub ministeriatul Anei
Pauker, a fost meteorică. Și asta într-un moment când chiar și foștii luptători
din Războiul din Spania („interbrigadiștii”) deveniseră suspecți, iar foștii
prizonieri la nemți erau prin lagăre sovietice: prea văzuseră Occidentul!
Ulterior, dl. Șora a susținut că acest tratament de favoare se datora
trecutului său de „membru al Rezistenței Franceze”. În anul 2019, L’Ordre des
Compagnons de la Liberation a lămurit că domnul Șora își arogă în fals
calitatea de membru al Rezistenței. În orice caz, la acea vreme – anii
1948-1952 – ascensiunea sa bruscă în diplomația românească a suscitat multe
comentarii: având acces la „secrete de Stat și de Partid”, candidații la
funcțiile diplomatice veneau cu recomandări de Partid și erau temeinic
verificați de „cadriști”, înainte de angajare. Dar cine și când îl recomandase
și verificase pe dl. Șora? La angajare nici măcar nu era membru al PMR! Pe
fondul indiscrețiilor bahice ale unuia dintre cadriștii ministerului, un anume
Constantin Stuparu, cu acces la dosarele de personal, se știa că Șora fusese
recomandat de „tovarășii sovietici”, ca urmare a activităților pe care le
desfășurase pentru NKGB (INU) în Franța, soldate cu expulzarea sa. Ca spion
sovietic! Se comenta că, mulți ani, dl. Șora a fost „enterdit de sejour” în
Franța. Recentele revelații privind acțiunile întreprinse de dl. Șora, în anii
1946-1948, vizând „influențarea pozitivă” a emigrației de la Paris par să
sprijine această ipoteză, acreditată de altfel și de prestația dânsului ca
martor al acuzării în procesul „Lotului Noica-Pillat” (soldat cu un mort în
anchetă și 23 de condamnări însumând peste un sfert de mileniu de pușcărie).
Ceea ce explică de ce, în 1990, dl. Șora era aliniat precis pe aceeași marșrută
pe care o primiseră și „jurnaliștii sovietici” detectați de contraspionajul
românesc la Târgu Mureș. Astfel, spre sfârșitul anului, într-un interviu dat
presei franceze, dl. Șora va face o paralelă surprinzătoare între situația
învățământului maghiar din România și cea a învățământului românesc, de peste
Prut: „Iliescu este incoerent. El dorește pentru Basarabia ceea ce refuză
Transilvaniei!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu