duminică, 2 iulie 2023

„EU SUNT UN GÂND RĂZLEȚ” DE LORETA TOADER-BAIA MARE, Ecreator, 2021

 



 

REPLICĂ LA POEZIA „LA STEAUA” de MIHAI                                                                                            EMINESCU  

MOTTO: „La steaua care-a răsărit/ E o cale atât de                                                                                        lungă/ Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult pieri în drum/ În depărtări albastre/ Lumina ei abia acum/ Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie/ Era pe când nu s-a zărit/ Azi o vedem și nu e.

Tot astfel cum al nostru dor/ Pieri în noaptea adâncă/ Lumina stinsului amor/ Ne urmărește încă.”

Citind poeziile Loretei Toader-am avut tot timpul în minte această poezie eminesciană.

 Culoarea sentimentelor, infinitul speranței, depărtarea luceafărului, amintiri trecătoare, iubiri nemărturisite, simplitatea omului de omenie, frumosul din noi și din tot ce ne-nconjoară, un om între oameni un „simplu gând uitat prin galaxii...”clipe efemere și iubire necondiționată-sunt reperele după care poate fi prezentată poezia din volumul „EU SUNT UN GÂND RĂZLEȚ”.

Profesiunea de credință/vers/ gând/ viziune poetică:

-Azi îți scriam o scrisoare/ Dar nu știu.../ Ce voiam să-ți spun oare.../ Cred că-ți scriam despre lună/ Sau despre stele/ Și despre înalt visele mele/  Ori despre luceafărul iubit/ Ce ne privește. Din albastrul infinit...

S-a apelat probabil la memoria eternă unde poveștile de iubire rămân și ele pentru veșnicie sau și la faptul că sentimentul iubirii este etern, indestructibil, luminos și de nepătruns.

Scrisorile în număr de șaizeci au același titlu „Scrisoare pentru tine”(For You)-proză lirică- adresându-se unui interlocutor invizibil real sau ideal așa cum este și „EA” cea care scrie și se adresează cu gândul pentru o clipă de vis „spre ce-am visat și ce-am pierdut...„clipe magice pierdute-n efemer, într-un dureros și adânc mister.”; poeta se izolează-n spațiu și chiar în timp, se retrage pe steaua ei-de unde privește uimită spre tot ceea ce se întâmplă în jur-idealul pierdut în albastrul infinit alături de clipele efemere.

Finalul fiecărei scrisori ne poartă spre ideea idealului unei iubiri eterne:„Scrisoarea trebuia să ajungă la tine cu mult înaintea mea”. M-a impresionat mult acest laitmotiv/ refren-care este o rază de soare din poezia eminesciană-un gând uitat printre galaxii care e însăși poeta Loreta și poezia sa.

Epistolele sunt adresate „eului” fiecărui om care va citi și va înțelege mesajul transmis- fiecare-n felul lui, va calcula prin balanță ce e bine și ce e rău din vibrațiile lui și din cele cosmice; se desprinde mereu un „Ea”-scriitoarea și „ceilalți”care sunt în antiteză cu idealul de iubire, bine, frumusețe și adevăr absolut.„ EA”-un praf din stele care întorcându-se pe pământ își caută amintirile unei iubiri neîmplinite sau netrăite, o iubire reală sau doar visată.

Uneori e singură, atât de singură, bacovian de singură:

-În seara asta nu te-am așteptat, știu că vei veni mai târziu...valuri furioase și agitate ce se înalță vrând parcă să spele tot-vise, speranțe, gânduri...am pornit să explorez Universul fără tine./ Pentru mine, un nou Univers!...nu vreau să mai am încredere în oameni.

Loreta Toader călătorește prin anotimpuri în care vibrează culorile curcubeului, fiind o stea-(probabil cea mai apropiată stea de sistemul nostru solar-Proxima Centauri); merge spre lumina universului fascinant al sufletului omenesc reflectând paleta diverselor sentimente umane: (ne) recunoștința, omenia, virtutea, nepăsarea, ignoranța, iubirea , onestitatea, sinceritatea, dezamăgirea, ajutorul dat semenilor(„ochii plini de blândețe ai călugărului-ce au văzut și trăit multe taine”) etc. Mereu se compară anotimpurile anului și schimbările lor firești cu sufletul omului care este și el trecător și schimbător:

-La fel sunt și oamenii sau sufletele lor-furioase și nestăpânite, trecând cu bocancii reci peste durerile celorlalți, neținând cont nici măcar de faptul că lovesc tot în oameni...

Următoarele versuri selectate din poezii demonstrează ideile de mai sus:

-clipe pierdute -n efemer, într-un dureros și adânc mister-gândul e mereu în vremile trecute și prezente, mi-am adus aminte de acea iubire din trecut, parcă a durat o clipă, doar o clipă în gândul ce-am visat și pierdut;

-oamenii pot fi altfel-pot fi calzi, veseli, prietenoși, pot ajuta și pot iubi necondiționat”...dar există mereu un dar...

-Tu ești aici, eu, dincolo de ploi și știm amândoi că toamnele noastre nu mai pot fi sau poate doar o zi de vară ce ne mai poate amăgi...

Nemurirea nu se află în lucrurile exterioare, o veți vedea în inima voastră...

Se pornește de la premisa că „a fi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare!”

- Dăruiești oamenilor zâmbete, flori, lacrimi de bucurie, sinceritate, tandrețe, mângâiere, alinare, un tumult de sentimente și stări care niciodată nu vor fi apreciate de cei  ce nu sunt  și nu pot înțelege a fi oameni.

Se caută mereu adevărul prin preluarea de aforisme sau gândiri conclusive:

-esența vieții este însăși ființa iubită; în veșnicia timpului totul este relativ; iubirea a fost este și va fi mereu un nou început; sinceritatea și încrederea sunt percepute uneori drept naivitate; fiecare vedem și simțim viața în mod diferit; și totuși între noi este o diferență de mii de ani lumină.

  Ea uneori se distanțează de oameni, nu mai vrea să-i vadă, sufletele-o dezamăgesc, nu mai poate să vadă vibrațiile negative din faptele lor, unii au inimi de piatră, inimi reci:

- nu vreau să mai am încredere în oameni/ totuși, voi, oamenii aveți caractere și comportamente diferite-viața îi apare ca o iluzie a nonsingurătății- în care unii stau agățați de firul subțire al speranței...

La-ntrebarea Cine sunt eu, cine sunt ei, cine suntem ? se poate răspunde cu o afirmație:

-Le-ar trebui mii de ani lumină pentru a putea discerne căldura inimii și a mâinii care aștepta întinsă,  pentru a le oferi o mângâiere sau un cuvânt duios care să le încălzească sufletele...

Buffon scria „Stilul e omul însuși!”- închei prin a afirma că aceste versuri au o particulară expresie care le deosebește și care reușește să transmită sentimente autentic personalizate.

 

PROF. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, Maramureș, 2023

 

 

 

 

,

 

 

 

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu