Zigzaguri zglobii

 

Plecai din „orașul domniei mele” spre un vin blond din Drăgășaniul bătrân, dar mă opri o țâră-n curba de la Căciulata să-mi inmoi picioarele-n apa caldă și sulfuroasă care-ți gâdilă nările de deasupra pupătoarei. Apa aceasta minune nu a fost sechestrată (de nu m-ar auzi partidul) și poți merge să faci rost de sănătate când dorești; și ziua, și noaptea, și-n zile cu post, dar și fără de post.

Doream să văd magazinașele răstignite pe marginea șoselei în pantă din fruntea vechiului Hurez, să mai văd oale, ulcele, farfurii, bărzoaice de ghips și pitici somnambuli, alte fantezii și chinezării. Atunci adăstai într-un Călimănești sprijinit de-un Olt bătrân în care-și fac freza trei mânăstiri, chiar și Stânișoara de-ar putea.

Trecui și prin Olăneștiul liniștit foarte să-i gust cu săntate din izvoarele minune descoperite de romani.

Tristețe de-o jale nemaipomenită însă. Îzvoarele sunt secchestrate. Prin grija partidului biruitor, o femeie cu mare sete de bani a încuiat izvoarele multimilenare. Cică, după frageda-i minte occidentală a unui capitalism feroce de sălbatic, ce Domnul ne dăruiește fără bani, domnia sa, Maria Tudor, trebuie să ne vândă cu bani.

Și Olăneștiul acaparat până la subsuori este trist. Tare trist. Se străduie natura să-ți bucure ochii cu peisaje de-o rară frumusețe, numai că partidul biruitor care a depus jurământ să apere poporul de rele, închide, poate le-or duce la dispariție, apele minune ale Olăneștiului. Atât de mult iubește partidul poporul încât ar fi în stare să-i pună taxe și pe aer. Nu-i suficient că-i chinuie pe cei care au făcut ceva pentru blestemata noastră țară prin azile infernale, că le ia banii, casele, se reped acum spre acești nevoiași uitați de Dumnezeu să le ia și viața. Apele sfinte ale Olăneștiului din vremea romană nu au fost niciodată închise și vândute pe bani indiferent prin ce regim și perioadă a trecut poporul rămân în milenara-i existență. Azi, partidul biruitor dă dreptul unei persoane s-o facă, doar de-aia ne-am dorit capitalism.

Of, iară m-am supărat și nu mai știu ce zigzag să fac.

Ia să dăm o fuguță și până la Govora, stațiunea minune ce încă mai este vie, dar cu niște paragini cum numai în capitalismul nostru multilateral dezvoltat vezi, dar asta trecând prin Căciulata de Dragășani!

România, țara mea, nu a lor, a hoților, are în Oltenia de Nord un colț de rai de unde poți să faci rost lesne de sănătate. Numai Olăneștiul prin mâna forte a unei femei, femeia partidului, nu și nu. Ea vinde apa minune a Domnului pe bani.

Tot trist sunt. Zăvorârea apelor Olăneștiului îmi provoacă scârbă, greață și mă face să-njur, să blestem.

Cum pe cine, fraților?

Pe partidul care ne distruge.

Pe el îl blestem!

 

Puiu RĂDUCAN

1602023-B. Olănești