Problema apei de la Lungulețu se înscrie în tema cunoscută a resurselor comune limitate. Apa e o astfel de resursă, iar la noi a prevalat mult timp, în special la sate, gestionarea în comun. Islazurile, apele curgătoare, apa din pânza freatică, erau ale obștii, iar folosirea lor se făcea după anumite reguli care asigurau accesul tuturor, fără a se ajunge la abuz (consum exagerat sau înstăpânire asupra resursei comune). N-aveau nici statul, nici privatul, nimic de-a face cu acest sistem. Nu era nevoie de bolojani înguști la minte, nici de patroni, pentru ca oamenii să se descurce, fără tutelă, cu o asemenea delicată problemă.
Intervenția inițială a statului în favoarea unei
companii private străine într-o dispută asupra unei resurse comune folosite de
sătenii din Lungulețu arată fără niciun fel de dubiu că trăim într-un sistem
capitalist și neocolonialist. Capitalist, pentru că într-un asemenea sistem
gestionarea de către obște a resursei comune este anulată, în favoarea
„soluției” private. Vine, adică, privatul, se înstăpânește pe resursa comună și
taxează marfa, chit că nu o produce el și nici măcar nu o întreține sau
modernizează. Într-un sistem comunist, ar fi venit statul și ar fi pretins că
apa este bunul său, ar fi instituit reguli scrise, ar fi decis la ce și cum să
fie folosită apa (nu cred, totuși, că la noi comunismul a mers atât de departe
încât să desființeze obiceiurile de folosință în comun a apei). În fine, este
neocolonialist, pentru că în actuala speță acest privat este o companie
străină, și încă una în care statul francez figurează ca fiind cel mai mare
acționar.
Prin urmare, când, la prima reacție, statul
intervine în favoarea privatului, pornind de la prezumția că bunul ce anterior
fusese resursă comună (apa râului Dâmbovița) a devenit bun privat al unui
proprietar străin, suntem într-un caz clasic de capitalism neocolonial. A fost
nevoie de oarecare deranj ca unii reprezentanți ai statului să se implice în
sensul unei medieri, adică ceea ce ar fi trebuit de la bun început să se
întâmple. Prea puțin liniștitor, căci mesajul implicit transmis este că, by
default, statul s-a transformat în jandarmul intereselor private și străine.
Autor:
Buturuga Anghel


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu