Corabia pe valuri

                                                           de Gheorghe Pârja

Comentariile agitate despre vremea de acum a țării te pun pe gânduri. Mai ales că se spun vorbe grele despre oameni și instituții, se răfuiesc aprins oamenii politici. Am sentimentul că nu le pasă de țară, ci doar de ei și partidele lor. Și cei care pretind că iubesc țara, prin cânt și tricolor, nu au cuvinte calme și idei salvatoare pentru ea. Sunt într-o continuă campanie electorală. Se opintesc să răstoarne guvernul, deci și premierul. Unii făcând parte din coaliție. Bat și la poarta Cotrocenilor. Urmăresc cu atenție știrile care fac fotografia actuală a României. Pe lângă veștile care ne informează despre întâmplările recente, din țară și din lume, suntem gardați de comentatori care se adapă din seva dezastrului.

După ei, suntem sortiți pierzaniei. Câtă cultură a istoriei am, spun răspicat că România este pândită de pericole, dar nu-și va închide porțile, după cum vor unii. Mă supără curentul denigrator la adresa țării, fără niciun pic de entuziasm pentru partea plină a paharului. Că mai sunt și fapte bune pe la noi. Cum să fac să vă torn un pic de încredere în eprubeta vieții? Că nu-i așa de negru dracul cum spun unii și alții. Țara asta are suficiente pârghii de încredere. Găsim în ea suficiente pilde de regăsire omenească. Spune cântărețul că avem bună țară, rea tocmeală, mama ei de rânduială!

Am ajuns într-o răscruce economică despre care unii ar trebui să dea seama. Noul guvern s-a instalat și premierul Bolojan a început vasta operațiune de a aduce ordine în bugetul României. Acest om îmi face impresia că e bine intenționat. A demonstrat asta prin faptele sale de până acum în posturile deți­nute la Oradea și în județul Bihor. Dar și la București, în funcțiile prin care a trecut, șeful Senatului, președinte interimar al țării și acum premier. Trebuie reparat edificiul bugetar. Oricine ar fi fost în locul lui trebuia să ia aceste măsuri nepopulare. Finanțele țării sunt pe tobogan. Cine ne-a adus aici? Noi bănuim, dar nimeni nu se mărturisește.

Vinovații fără vină cer să se facă lumină, vorba lui Moțu Pittiș. Desfrâul din finanțele publice cum poate fi stopat? Devalizare generală, în fiecare zi aflăm lucruri ciudate care s-au întâmplat în jurul nostru, fenomene de necrezut, care revoltă lumea. Povestea vilei din bulevardul Kiseleff este strigătoare la cer. Dai casa în chirie cu o sumă, iar chiriașul o dă în chirie cu o sumă triplă. Totul se întâmplă pe o filieră de stat. Asta da afacere. Fără investiții, profit sigur și uriaș. Apoi bursele pentru elevi, descântate pe toate televiziunile. De la 188 de milioane de lei anual s-a ajuns la 5 miliarde lei anual.

Există clase în care toți elevii sunt bursieri. Unde este meritocrația? Că s-a dovedit că mulți dintre elevii recompensați cu bani nu au reușit să treacă bacalaureatul. Unde este competiția în școală? În situația financiară în care suntem e prea multă dărnicie. Presa scoate la iveală nenumărate anomalii. Cică în sistemul de acordare a concediilor medicale, în anul trecut, s-au înregistrat peste un milion de concedii medicale suspecte, care cumulează 30 de milioane de zile de concediu. Nimeni nu a contrazis descoperirea. O altă formă de aruncare a banilor publici pe apa sâmbetei este numărul mare de asistați sociali, acești cetățeni români care nu muncesc, deși sunt capabili. Cunosc situații în care nu lucrează nici ea, nici el, că nu are rost, că și-ar pierde ajutorul social și scutirea de impozit. Decât la muncă, mai bine la pomana statului. Ce e prin companiile de stat nici nu mai vorbim.

Noul guvern a conceput trei pachete de măsuri. Am văzut primul pachet. Care lovește în categoriile vulnerabile. Tensiune mare în rândul cetățenilor, greve și proteste. După mine, guvernanții au greșit că au început de jos în sus și nu invers. Dai tot pe calul care trage. Acolo sus, cineva gândește altfel. Se conturează o privire sfidătoare pentru cei mulți. Pentru talpa țării. Apoi sunt tensiuni și în Coaliție pe tema măsurilor de austeritate. Se putea și altfel? Nu, era nevoie să fie pansată rana bugetului. Cine a făcut-o? Ni se oferă un limbaj esopic. Vinovații ori nepricepuții sunt adăpostiți după oglindă. Ni se transmite un avertisment sumbru de la vârful finanțelor.

Noi rămânem cu întrebările, cu taxele și impozitele. Dreptate doar pentru căței, cum spune fabula. A fost și moțiunea de cenzură, se flutură și ideea alegerilor anticipate. Lăsați țara să se odihnească! Să poată face treabă. Că s-au acumulat arierate enorme, dar nimeni din cei care trebuiau să le vadă, nu le-au văzut. Corabia plutește pe valuri învolburate. Seamănă cu corabia lui Arthur Rimbaud, Le bateau ivre. Optimismul meu sugerat la început mai așteaptă împlinirea. Doamne, dă!