duminică, 20 iulie 2025

Iarba rea. Tot ce e rău și pute nu piere


Gabriel Liiceanu, despre noi. ”Câteva decenii de sărăcie ne-au topit orice urmă de virtute. Vorba nu știu cui: un sac gol nu poate sta în picioare”. Așa e, maestre! Dar la final, și sacul plin e la fel de lipsit de virtute. Noi evoluții din viața socială a țărișoarei noastre o demonstrează pe deplin.

Tanti Lenuța, perfect coafată și machiată, la ieșirea din închisoare, ne spune că ea se simte reabilitată, chiar dacă a fost judecată ilegal. Ceva mai târziu, reabilitata spune așa, departe de poarta Târgșorului: „Nici dacă aș fi avut ce le spune procurorilor, n-aș fi făcut-o niciodată. Există onoare pe lumea asta”. Corect. Onoare între… cine? Apropo, anul trecut, ANAF recunoștea că a recuperat, atenție, 1% din prejudiciul de 9 milioane de lei din dosarul Gala Bute! Unu la sută, pe românește! Dar să luăm un alt caz. Șeful Hidroelectrica se numește Karoly Borbely și dacă nu se retrage, România poate pierde 16 milioane euro din PNRR. România, Statul nu-l demite, iar el, „umanist”, se oferă să-și diminueze salariul cu 20%. Câtă noblețe… Altul de gen este Mariusică, director general al RA-APPS, cea cu Domeniile Statului, despre care vicepremierul Atanasiu zicea la tv că i se pregătește pentru anul acesta o indemnizație de 900.000 de euro. Au dres-o iute, au zis că suma există, doar că e cu tot cu Consiliul de Administrație. Regia aceasta închiriază sau dăruiește clădirile Statului în folosire sau în chirie.

A reapărut pe scenă, dacă-i putem zice așa, un personaj ce ar fi fost decent să mai tacă un an-doi. Eurodeputatul Rareș Bogdan o amenință pe Ursula von der Leyen să nu se atingă de fondurile APIA ale agricultorilor, că „viitorul poate fi diferit, mare atenție!” Rareș, cel care a reușit performanța de a înmâna toate voturile diasporei lui Georgescu și AUR, din cauza prestanței sale mirifice ca „ambasador” pentru diaspora.

Între timp, Ursula de mai sus a prezentat un plan de buget european incredibil de ambițios, huiduit pe la colțuri, cu o sumă de 2 trilioane între 2028-2034. Cu jaloane clare, inclusiv obligația respectării Statului de drept dacă vrei banii, cu aluzii clare la Ungaria, România și alții care se sustrag. Europa va avea inclusiv un mecanism de criză de 400 miliarde euro, pentru situații de urgență, de la pandemii la dezastre sau războaie. Altfel spus, Ursula a făcut cinci sertare în bugetul Europei: unul de agricultură cu 300 miliarde euro. Unul de coeziune pentru dezvoltare, prioritar pentru noi, pentru Est, cei cu buda-n curte și drumuri de pământ. Unul de competitivitate, de 400 miliarde euro, pentru cercetare, inovare, digitalizare, industrii strategice. Unul pentru solidaritate externă și extinderea Uniunii, de 200 miliarde, bani care, da, pleacă acum în Ucraina. Un buzunar pentru apărare și securitate, cu fonduri pentru migrație, pentru industrie spațială și apărare, pentru mobilitate militară- investiții în modernizarea infrastructurii de transport de folosit atât militar cât și civil. Să recunoaștem, o viziune clară, realistă, asupra viitorului Europei. Ei, la așa ceva se trezește Rareș să iasă să amenințe, să protesteze. La o viziune de salvare a Europei cea inocentă, cu muzee și castele. La o „trezire în conștiință”, na, că s-a folosit mult butada asta, la propriu și la mișto. Ce face Ungaria? Scandal, acuză Ucraina de moartea unui cetățean maghiar recrutat în război. Da, Ucraina are cetățeni de naționalitate română, maghiară, poloneză etc. Așa cum avem și noi. Da, va fi opoziție la reformarea Europei în putere economică și militară, așa cum e acum opoziție la noi, la reforma Statului, deși un scenariu de groază, în afara sprijinului european, vorbește despre Euro la 6 lei și 30% șomaj. Faliment, adică.

Și e normal să fie opoziție, că n-avem cum să aplicăm dictonul lui Stalin: Cum să facem tot poporul fericit? Simplu, îi omorâm pe toți cei supărați și nemulțumiți. Revenind la noi acasă, închidem cercul, citând din același Gabriel Liiceanu: „Îmi iubesc țara ca pe un revers al ei, o iubesc pentru ce-ar fi putut fi, pentru utopia ei, pentru ce nu va fi niciodată. De-aici, disperarea de a fi român!”

 

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu