Horaţiu Mălăele: ”El a fost un actor. Bun. Foarte bun. El a fost și
prietenul meu. Viața lui s-a risipit și blând, și hohotitor, și tandru, și
zgomotos, și cu zgârcenie, dar și generos în viețile noastre, așa încât el
continuă să trăiască odată cu noi, iar dincolo de noi în viețile celor care-i
vor afla povestea.
Până
la cunoașterea adevărului esențial, iată o formă pământeană de nemurire. Numele
lui a fost George Alexandru. Noi îi spuneam Jorjac. Drum bun, Jorjacule! Nu te
putem uita pentru că ceva din ființa noastră eşti tu!”
Valentin Teodosiu: "Dumnezeu să-l ierte pe Jorjac! Nu există durere mai mare decât pierderea unui om a cărui viaţă a fost legată de a ta. Mare pierdere pentru public, pentru noi cei care te-am cunoscut şi iubit. Ne va fi mult prea grea viaţa fără tine, fără râsul tău unic, fără tot ce ai însemnat pentru noi. Drum bun, dragule!"
Valentin Teodosiu: "Dumnezeu să-l ierte pe Jorjac! Nu există durere mai mare decât pierderea unui om a cărui viaţă a fost legată de a ta. Mare pierdere pentru public, pentru noi cei care te-am cunoscut şi iubit. Ne va fi mult prea grea viaţa fără tine, fără râsul tău unic, fără tot ce ai însemnat pentru noi. Drum bun, dragule!"
Oana Pellea: "Moartea nu poate avea nicio legatură cu George. Este coleg cu râsul cel mai molipistor. Cu un umor de geniu. Generos. Bun. Student a lui Amza. I-a fost lui Amza tare drag. Mi-a fost un prieten drag de suflet. Moartea nu poate avea nicio legătură cu el. Este cel ce m-a făcut întotdeauna să râd din tot sufletul. O să-mi fie dor... de el şi de hohotul enorm de râs ce îl stârnea... nu... hotărât lucru... moartea nu poate avea nicio legătură cu George Alexandru".
Tudor Chirilă: "A fost frumos în septembrie ăla când am filmat «Milionari de weekend».
Jorjac' (aşa îl alintau cei care îi erau aproape şi îşi
câştigaseră acest privilegiu) era în mare formă. Niciun început de cadru fără
o ironie, fără zâmbetul ăla neterminat, o colaborare perfectă cu ochii lui vii,
iscoditori. Mutra de tătar şugubăţ. Apoi au mai fost nopţile lungi de vară de la Cătălin , pe Ştirbei, eram
nişte copii şi el era un fel de Oberon al nostru. Mai ţii minte, Dorina
Chiriac? Şi acum vine vestea asta implacabilă într-o zi de iarnă. Poate că
pentru Jorjac' anul începe bine. Pentru amintirile noastre... nu prea. PS. Sunt
atât de reci articolele astea care anunţă sec realizări profesionale încercând
fără succes să înrămeze o personalitate. George Alexandru era mai mult, mult
mai mult decât suma personajelor lui".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu