În loc de editorial...Cenaclul de la Satulung !

Despre întoarcerea la originile cuvântului şi despre slova descoperită

„Cenaclul de la Satulung” este o adevărată provocare, un adevărat imbold la descoperirea sufletului celor care vieţuiesc la numai câţiva kilometri de inima Maramureşului.

Comuna situată pe drumul de legatură cu Clujul este o zonă ştiută şi identificată de toată lumea, în aceeaşi măsură o zonă încă necunoscută şi nepreţuită la justa ei valoare, o zonă cu influenţe folclorice multiple, dar şi o zonă cu o istorie şi un trecut care-a amprentat nu numai această localitate.

Tocmai de aceea, lucrarea de astăzi vine să vă tragă de mâneca sufletului şi să vă oblige să constataţi că şi dvs faceţi parte din cei ce nu au alocat până acum acestei localităţi şi oamenilor ei cuvenita şi profunda atenţie.

 E un îndemn la descoperire, la revelaţie chiar, pentru că bogăţia adunată între coperţi urmăreşte ca un fir roşu respiraţia acestei comunităţi, textele înglobate iluminând altfel, cu altfel punând în valoare sufletul şi spiritualitatea locului.

„Cenaclul de la Satulung” este o lucrare atipică, dar una cu vădită aplecare asupra timpului şi spaţiului unui loc, a unei zone a cărei palpitantă istorie o descoperiţi în cele trei substanţiale monografii adunate-ntre coperţi.

Le-am publicat pe toate pentru că ele arată constanta aplecare a oamenilor zonei pentru a-şi pune-n valoare avutul spiritual, am făcut asta ca un act reparatoriu pentru nedreptatea pe care cu toţii le-am făcut-o neoprindu-ne cu atenţie privirile pe sufletul lor.

Ei bine, într-un asemenea context de firească nevoie de devenire nu mai miră pe nimeni faptul că aici fiinţează de peste trei decenii un cenaclu literar.

E de ajuns sa vorbeşti de poetul Ioan Dragoş, de prozatorul Ioan Groşan şi de compozitorul Liviu Borlan ca să îţi dai seama de faptul că veşnicia s-a născut cu adevărat la sat, vorba marelui poet.

Aceştia şi toţi cei ce le-au ţinut trena au definit fără să îşi dea foarte bine seama de asta, numele acestei localităţi în care s-au născut sau au vieţuit pe harta literaturii române, astfel făcând din Satulung nu doar un simplu loc de trecere, ci unul de mas, de adăstat, de popas şi tihnă spirituală, într-o lume din ce în ce mai dedată la material, la palpabil.

În felul acesta Satulung devine centrul unei mai aparte lumi spirituale, asta şi datorită faptului că vieţuitorii ei înzestraţi cu haruri au reuşit să atragă de partea lor nenumăraţi alţi condeieri, astfel încât mulţi băimăreni s-au strâns în jurul nucleului de visători localnici, facându-se din vocea lor una semnificativă în plan local şi zonal, cu puternice ecouri la nivel naâional.

E dovadă că stadiul de amatorism a fost depăşit, că deja profunzimea răzbate din substanţa scrierilor lor, fapt cât se poate de îmbucurător, dar şi în măsură să definească sufletul acestui loc într-o lume în care poezia şi emoţia nu mai stau la Cina de taină.

Tocmai de aceea faptul că primarul Mureşan Vasile Bujorel şi ceilalţi din Primăria comunei Satulung, membrii Consiliului Local Satulung au înţeles imediat să sprijine acest demers face ca naşterea acestei lucrări să devină prilej de oprire-a timpului în loc, act de nemurire istorică.

Nu este o simplă lucrare despre o zonă, nu este o consemnare externă, ci o implicare totală, o adunare a vocilor importante ale comunităţii între aceste coperţi, o subliniere fericită şi o iluminare a unei dimensiuni încă neidentificate şi preţuire la justa ei valoare.

 De acum înainte aceasta lucrare va fi una de referinţă pentru vieţuirea acestei zone, iar existenţa ei va însemna o definire a acestei localităţi pe harta mare a literaturii române, pentru că această lucrare va fi de-acum înainte în biblioteci, la indemâna celor ce încă iubesc slova şi cuvântul.

Repet, aceasta lucrare nu ar fi văzut lumina tiparului înspre nemurire fără deschiderea la dialog şi înţelegerea primarului acestei localităţi, Mureşan Vasile Bujorel om care nici măcar nu a vrut să aibă un cuvânt de prezentare, ca să nu pară a fi act de lăudăroşenie.

E, dacă vreţi, dovada simplităţii, a bunului simţ, dar şi al măreţiei oamenilor de aici, lumină din care am închis şi noi o parte importantă între aceste coperţi.

Iar faptul că am inclus aici şi o secţiune a tinerilor creatori, a vlăstarelor arată nu numai că povestea merge mai departe, dar şi că zona are viitor şi bogăţii încă neexplorate şi descoperite.

În felul acesta am convingerea că, în timp, se va mai găsi cineva să facă o altă carte şi despre ei.

Aşa să ne ajute, Dumnezeu! 
Preluare http://www.ecreator.ro/editorial/2032-despre-intoarcerea-la-originile-cuvantului-si-despre-slova-descoperita.html

                                                                  Ioan Romeo Roşiianu