Cum ne apărăm ţara?

Cât timp am stat peste Ocean, am urmărit ce se mai întâmplă prin lumea politică americană. Cine era urmăritul principal? Evident, preşedintele. Aveam la îndemână două televiziuni: FOX şi CNN. Mi s-a spus că primul post ţine parte preşedintelui, iar cel de-al doilea nu-i cântă în strună. Nu se practică elogiul fără limite, dar nici înjurătura. Este o convenţie a argumentului. Am mai făcut o observaţie comparativă. Preşedintele american apare pe micul ecran de mai puţine ori decât apar la noi liderii români (mai ales unul).

Dezbaterile au o durată rezonabilă, în termeni care nu umilesc adversarul politic. Se decojesc ideile până la miez. Eşti strivit de puterea minţii. Spun toate astea deoarece sunt adeptul dialogului cu folos. Priceput şi de cei mulţi. Mă aflam într-o ţară care, deşi controversată, este invocată ca model de democraţie. Democraţia unei mari puteri. Unde se fac şi se desfac multe din iţele lumii. Pe acest fond, am urmărit ce a spus preşedintele Trump la tribuna Adunării Generale a Naţiunilor Unite: ”America este guvernată de americani. Respingem ideologia globalistă şi îmbrăţişăm doctrina patriotismului”.

Multora le-a dat planurile peste cap. Cei care susţineau că tăvălugul mondial va duce la uitarea de sine a popoarelor sunt acum în dificultate. Afirmaţiile preşedintelui american nu încetează să provoace emoţii, mai ales că nu de puţine ori a fost asimilat cu globaliştii. ”Peste tot în lume, naţiunile responsabile trebuie să se apere de ameninţările la adresa suveranităţii”, mai spune locatarul din Biroul Oval. Dacă până mai ieri eram preocupaţi de ciocnirea civilizaţiilor, concept lansat de americanul Samuel Huntington, acum atenţia se mută spre cei care au, sau nu au, sentimente patriotice la nivel înalt.

După cum se vede, lumea s-a schimbat într-un timp scurt. O generaţie este lovită de presiuni care vin din mai multe părţi. Nici liderii lumii nu-şi mai pot duce o idee până la capăt. Dinamica vremii îi obligă să se schimbe. Unii se retrag după cortină. Dar cine schimbă lumea? Tot nişte oameni, mai mult sau mai puţin pricepuţi. Un om de vârstă medie a fost martorul unor şocuri mai greu de suportat. În ultimele trei decenii parcă ne-am învârtit de trei ori în jurul Pământului. Ceea ce atunci părea o ficţiune, acum este o dulce şi contemporană realitate. Cine se poate lipsi astăzi de Internet?

Dar să revin la american. Am citit, în legătură cu noile idei ale lui Trump, comentarii ciudate. Că ar putea elibera România de influenţa UE. Şi ce să facă ţara noastră? Ar fi un stat eşuat. România, cred cu tărie, trebuie să intre mai ferm în ţesătura europeană. Apoi, nu avem vecini prea generoşi. Aud că Rusia se pregăteşte de război. A spus un oficial rus la ONU: ”Ne pregătim să ne apărăm patria”. Pe de altă parte, se afirmă că SUA se pregătesc de luptă. Am putea crede că este un schimb de replici din partea celor mari. Dar ne privesc şi pe noi. Vedem că Marea Neagră este bântuită de forţe militare. Se acumulează factorii de risc.

Unde ne situăm în acest joc de oameni mari? Lămuririle ne ocolesc sau sunt esopice. Nu am uitat doctrina marilor puteri. Mai ales cea americană, spusă la noi acasă. În caz de conflict, trebuie în primul rând să ne apărăm noi, apoi sosesc cei de departe. De aceea vorbele lui Trump au înţelesuri directe. Adică globalismul este o ideologie, iar patriotismul, o doctrină. Se vede că ideologiile se atrag mai mult, pe când cei cu doctrina naţională este mai greu să se înţeleagă. Suntem spre sfârşitul Anului Centenar, iar liderii români nu au găsit cadenţa acestui Eveniment. În schimb, vecinii de la apus ne sfidează acasă, ba şi prin Europa. Este inadmisibil să nu avem reacţii strategice pe această temă. Toată lumea, care ar trebui să ne apere demnitatea şi suveranitatea, tace. Nu se ştie care de la care vor avea nevoie de voturi. Cetăţeanul se întreabă: cum ne apărăm ţara? Mai avem nevoie de patriotism? Că alţii au. Aştept răspuns urgent. Şi pe cale diplomatică.

Autor: Gheorghe Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului