În urmă cu câteva săptămâni mi-a căzut în mână, total
întâmplător, o carte care cuprinde teza de doctorat a lui Corneliu Zetea Codreanu, fostul
conducător al Mișcării Legionare din
perioada interbelică. Cartea a văzut lumina tiparului anul acesta la Brașov într-o formulă samizdat ca și cărțile
din vremea URSS, fără numele unei edituri sau isbn. Publicarea tezei de
doctorat a unui controversat și
cunoscut lider politic interbelic încă naște
temeri la 28 de ani de la revoluție. Să
fie de vină Legea nr. 217/2015 pentru o astfel de apariție în semi-ilegalitate? Eu știu
că România este o democrație și integrată într-o federație liberă de state suverane UE, nu într-o
pastișă a URSS, deci un astfel de
demers istoriografic făcut profesionist, cu note critice putea să fie asumat
public și științific. Trebuie să
recunosc că am fost interesat de subiect pentru că auzisem de teza de doctorat
în ”economie politică” a lui CZ Codreanu, dar niciodată nu s-a publicat până în
prezent, nici măcar în scurta guvernare legionară din 1940. Despre CZ Codreanu
istoriografia comunistă și cea
oficializantă a scris destul de simplist, ca despre un terorist politic, cu o
mână pe pistol și cu alta pe cruce, deși studiul istoriei m-a învățat că o abordare cu acribie a subiectului
poate fi mai științifică și
mai apropiată de cunoașterea obiectivă
a fenomenului interbelic, care a a fost unul de masă și nu trebuie clasat ca la ora de marxism-leninism, pentru ca să
înțelegem adevărul sau combustia
motorului istoric românesc. Istoria nu e o formulă matematică și nicio interpretare ideologizantă nu ajută
să înțelegem trecutul nostru.După
procesul asasinării prefectului de poliție
Manciu de la Iași, în care CZ Codreanu
a fost achitat la presiunea opiniei publice și
în urma căsătoriei cu Elena Ilinoiu la Focșani,
unde au participat peste o sută de mii de oameni, viitorul lider al Gărzii de
Fier a plecat la studii în Franța
împreună cu soția și Ionel Moța.
În Franța, la Grenoble a stat din
septembrie 1925 până în mai 1927, cu o scurtă reîntoarcere în țară. A locuit modest în chirie la un bătrân
într-o locuință la periferie, lângă o
veche biserică catolică unde se ruga câteodată. Din corespondența cu cei din țară
reiese că trăia în sărăcie și câteodată
nu îi ajungea banii pentru mâncare. Corespondența
îi era verificată de Siguranță, iar o
parte din din aceste scrisori au fost folosite împotriva lui CZ Codreanu la
procesul ”trădării naționale” din 1938,
intentat de dictatorul Carol al II-lea. La Grenoble agenții Siguranței îl
monitorizau, deși CZ Codreanu a lucrat
intens la teza sa de doctorat. Interesant că doar acum după atâția ani s-a gândit cineva să o editeze.
Lucrarea se intitulează ”Convenția de
Porte-Fort” și a apărut sub îngrijirea
lui Mugur Vasiliu fiind dedicată Centenarului Marii Uniri. Pentru necunoscători
vom prezenta ceea ce înseamnă convenția
de porte-fort: ”Conventia de porte-fort este o promisiune de a determina pe
altul să ratifice un act, convenţie prin care o persoană (numită promitent) se
angajează faţă de o persoană (numită beneficiar) să determine pe un terţ să
ratifice un act juridic încheiat în contul lui de către promitent, fără
împuternicirea sa prealabilă. Trebuie deosebite aici două acte juridice: actul
încheiat de promitent pentru un terţ, fără împuternicirea acestuia (care este o
promisiune pentru altul, fără valoare juridică atat timp cat nu este ratificată
de terţ) şi actul prin care promitentul se obligă faţă de cocontractant să
procure ulterior ratificarea d e către terţ a actului încheiat pentru el fără
împuternicire.” Deși istoriografia îl
prezintă pe fondatorul Mișcării Legionare
ca un terorist politic, un romantic social (în sens de defazat de realitate),
ca un mistic întârziat sau un tradiționalist
arhaic, lucrarea de doctorat scrisă de CZ Codreanu, care are peste 125 de
pagini, este concepută cu acribie în normele și
canoanele juridice și științifice
ale epocii. CZ Codreanu face o expunere a articolelor 1119 și 1120 din Codul Civil privind convenția de porte-fort, pornind de la dreptul
roman și trecând prin cel al revoluției franceze de la 1789, precum și prin codul napoleonian. Abordează întreaga
jurisprudență pe această temă de-a
lungul istoriei și aplicabilitatea
porte-fort la legislația franceză și românească a epocii. CZ Codreanu devine un
promotor al convenției de porte-fort în
gestiunea afacerilor și asimilarea cu
fidejusiunea. Autorul folosește
întreaga bibliografie franceză și
universală a temei pentru a susține
convenția ca un caz particular sau
asimilarea cu mandatul. Președintele
tezei de doctorat al doctorandului CZ Codreanu a fost Georges Ripert, viitorul
decan al facultății de drept din Paris.
Lucrarea a fost contrasemantă de decanul de atunci al facultății celebrul jurist Berthelemy, iar dreptul
la imprimare a tezei de doctorat a lui CZ Codreanu l-a dat S. Charlety,
rectorul Academiei din Paris. Așa cum
se vede din comisia de doctorat a lui CZ Codreanu, teza de doctorat a fost
vizată pentru valoarea sa juridică de eminenți
profesori de drept din Franța. Teza de
doctorat a fost scrisă la Grenoble, dar aceasta a fost vizată de Academia din
Paris. După susținerea tezei de
doctorat, CZ Codreanu se întoarce în țară
și înființează
pe 24 iunie 1927 Legiunea Arhanghelului Mihail, cu istoria sa tumultuoasă și contestabilă. Istoriografia ne învață că o personalitate contestată are
numeroase fațete și interpretări. Cine ar fi crezut că un
lider politic tradițional foarte dur și cu o viziune mistică asupra societății poate concepe o teză de doctorat perfect științifică
și obiectivă, apreciată și promovată de reputați profesori de drept francezi?
Ionuț Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu