Imn martirilor
În zori de zile numărate,
Din totdeauna până la moarte,
Mă voi gândi la ce a îndurat
Oamenii a acestui popor român
Persecutaţi, refugiaţi sau deportaţi.
Au fost ca mine, din aceeaşi seminţie
Văzând lumina dimineţii în Străbuna Românie.
Şi ceea ce li s-a-ntâmplat e de necrezut
E nefiresc şi de neconceput.
Mulţi au fost siliţi să părăsească
Străbuna vatră românească
Şi pe meleaguri străine
Să se adăpostească.
Despre ei şi despre surghinul lor
Scriu acum şi las urmă urmaşilor...
Ei sunt martirii acestui scump pământ
Şi de-aceea printr-un legământ,
În lăcaşurile sfinte
Să-i pomenim cu pietate şi luare-aminte...
Şi aşa cum zice vorba creştinească
Dumnezeu Cel de Sus să-i odihnească!
Eroilor neamului
Vouă, eroi ai neamului,
martiri şi sfinţi,
Din inimă vă aduc cântări şi
rugăciuni fierbinţi,
Pentru suferinţele-ndurate
Şi strigăte spre ceruri
înălţate.
Pentru Ardeal, Moldova şi
Ţara Românească
V-aţi dat viaţa, nelăsând
străinii să vă învrăjbească,
Şi v-aţi jertfit ca toţi una
să fim
Şi să nu fim slugă la
străini...
O! Doamne, al meu Dumnezeu,
Ai milă şi-ndurare în astă
lume
Pentru eroi şi ţara mea şi
neamul meu!
Lasă Doamne-o rază de lumină
Peste chipul ţării noastre ca
să vină
Şi dă-le Doamne eroilor
odihnă lină
Că n-au cedat prăpăstioaselor
furtuni
Până am ajuns aici, acasă,
numai noi stăpâni.
Ei au cântat cu arma-n mână
„Hai să dăm mână cu mână”
Şi să fim cu toţi-ntr-o
unire
S-avem în suflet un singur
gând,
S-avem aceeaşi Lege
strămoşească,
S-avem până la sfârşit o
singură simţire!
................................................................
Dar noi cei ce urmăm, să stăm
de strajă la hotare
S-avem în veci „O ROMÂNIE
MARE”!
Suspinul ţării
Nu mai lăcrima, tu, ţară
Românie,
Că voi muri nespovedit,
Un glonţ duşman spre pieptul
tău
Era-ndreptat,
Dar eu cu pieptul meu nu l-am
lăsat
Să-ţi ciuruie trupul
Şi-am fost împuşcat.
Acum e rândul nostru
Cei rămaşi, ca să luptăm
Şi din pământul ce ne arde,
O palmă nimănuia să nu dăm.
Strânge tot ce e mai bun sub
soare
Şi o duci în zi de
sărbătoare,
Ne cheamă şi pe noi cei de
sub glii
La marele tău praznic din
vecii;
Primeşte această urare
Să trăieşti, o, Românie Mare!
Scumpă Ţară Românească
Scumpă Ţară Românească
Noi suntem copiii tăi,
Ne faci inima să crească
Sus pe munţi şi jos pe văi.
Ai păduri şi fier şi aur
Poala plină cu rubine,
Podgorii, livezi pe dealuri
Şi şesuri pline cu grâne.
Din Ardeal până-n Moldova
Ai dat piept cu iatagane
Conduse de oameni răi,
Scumpă Ţară Românească
Noi să fim copii tăi!
Rugăciune pentru ţară
Doamne,
Împlineşte-ne destinul
Scris şi în Sfânta scriptură
Că cine îşi fură vecinul
Singur el pe el se fură.
Doamne, dă-ne ce ruptu-ni-s-a
Trup din glia strămoşească
Că din Nistru până-n Tisa
E tot Ţară Românească!
Românilor din cele patru
zări
Întreneşte-ne zidirea
Şi dă pace-acestei ţări
Dă-ne Doamne-n veci Unirea.
Doamne, să nu pleci de la
noi,
Din credinţa milenară
Să ne-aduci Doamne-napoi
Tot ce ni s-a rupt din
ţară...
Să fie întreagă iară
Cum
străbunii ne-o lăsară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu