PNRR, o nesfârşită dezbatere

 O dezbatere destul de aprinsă, uneori aproape de scandal, s-a iscat pe marginea miliardelor primite de la UE.

În PNRR “s-a mufat” după expresia folosită de liderul AUR, o firmă privată. Cel ce a dezvăluit acest lucru este George Simion. Este prima intervenţie serioasă a liderului AUR. PNRR a împărţit România politică în două tabere.

Pe de o parte guvernul şi partidele din coaliţia de guvernare prezintă partea pozitivă, impactul major pe care îl vor avea cele 30 de miliarde de euro asupra dezvoltării ţării, pe de altă parte tabăra opoziţiei care acuză guvernul Cîţu şi mai cu seamă pe ministrul fondurilor europene, Cristian Ghinea de incompetenţă.

Mai mult, opoziţia, cu PSD în frunte, au mers atât de departe încât la un moment dat afirmă că întregul proiect PNRR ar fi fost refuzat de Comisia Europeană. Această dezbatere prelungită, şi care foarte probabil va însoţi întreg parcursul aplicării PNRR, demonstrează că nici pe probleme majore, de ordin economic, partidele actuale nu pot cădea de acord.

Că nu există un consens pe probleme de ordin politic, ba chiar şi pe problemele de ordin social, cum ar fi pensiile, ar fi de înţeles, dar este de neînţeles cum partidele nu pot ajunge la un compromis nici când este vorba despre o problemă concretă, care vizează viitorul României.

Vina este împărţită. Pe de o parte guvernul avea obligaţia să prezinte până la cele mai mici detalii concepţia care a stat la baza întocmirii PNRR.

Pe de altă parte, opoziţia deşi are suficiente informaţii, multe din zona Comisiei Europene, preferă să prezinte faptele în mod deliberat fals.

Desigur, persoana desemnată cu prezentarea proiectului, ministrul Ghinea, nu are o prea mare abilitate de comunicare. S-ar părea că materialele incluse în proiect nu au fost coerent prezentate şi acest lucru a provocat cererea de foarte multe precizări din partea specialiştilor europeni. Nu o dată premierul Florin Cîţu a simţit nevoia să declare public că PNRR este pe drumul cel bun, dar că se cer anumite precizări nu doar României, ci şi altor ţări.

Adevărul este că fiecare ţară a forţat lucrurile cât a putut pentru a accesa cât mai mulţi bani. Nu întotdeauna nu coincid priorităţile pe care le consideră ţara respectivă cu priorităţile Comisiei Europene. Adică România are un anumit plan care nu coincide cu viziunea Comisiei Europene despre evoluţia Uniunii Europene. De exemplu România a dorit să aloce fonduri pentru realizarea unui sistem de irigaţii, iar Comisia Europeană a precizat că fondurile alocate prin PNRR nu includ astfel de investiţii.

Ca eurosceptici, am putea spune că Europa occidentală, ţările dezvoltate, nu au niciun interes să se dezvolte agricultura unei ţări ca România, transformată într-o piaţă de desfacere a produselor de import.

Până la urmă şi la repartizarea fondurilor europene este vorba tot despre politică. Politica economică ocupă un loc important în toate structurile UE, de la Parlamentul European la Comisia Europeană şi Consiliul Europei. România încă nu are un statut egal cu restul ţărilor europene, aşa cum rezultă şi din refuzul de a fi primită în Spaţiul Schengen. România este încă monitorizată prin Mecanismul de Cooperare şi de Verificare, în timp ce Bulgaria a scăpat de MCV.

Treaba opoziţiei este să critice tot, inclusiv problemele nerezolvate în ceea ce priveşte locul României în UE. Sigur că PSD uită că mare parte din aceste probleme le-a lăsat nerezolvate, ba chiar le-a amplificat în timpul guvernării lui.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş