Oferta de personalităţi

 

Patru-cinci nume de oameni politici din două-trei partide se rulează zilnic pe agenţiile de ştiri, în ziare şi televiziuni. Niciodată oferta de personalităţi nu a fost atât de redusă. Niciodată partidele politice nu au ofertat atât de puţine nume de posibili viitori oameni politici.

Datorită alegerilor din PNL, şi pentru că partidul se află la guvernare, Ludovic Orban şi Florin Cîţu au devenit vedetele momentului. Principalul partid de opoziţie nu reuşeşte să ţină pasul, în ciuda efortului pe care îl face Marcel Ciolacu. Este adevărat că liderul PSD este cam singurul care îşi asumă rolul de principal comunicator al partidului. Restul vocilor se cam aud în surdină. Şi asta face ca PSD să nu reuşescă să facă din moţiunea de cenzură principalul eveniment al sfârşitului de sesiune parlamentară.

În ultimele zile îşi face apariţia şi în USR PLUS o micuţă tornadă. Dacian Cioloş îşi pregăteşte la modul serios terenul pentru alegerile interne. Se vede clar că îşi doreşte funcţia de preşedinte al USR PLUS după fuziune. Interesant este că se fereşte să atace PNL, fixându-şi ţinta mai degrabă pe situaţia din formaţiunea uşor ambiguă numită USR PLUS.

Nu ezită să-l critice pe Nicuşor Dan. Altceva se aştepta de la primarul general al Capitalei. Atacul, deloc formal, merge la esenţa activităţii USR, incluzându-i şi pe miniştrii de la care, la fel ca de la Nicuşor Dan, se aştepta mai mult.

Dacian Cioloş atacă guvernul Cîţu mai subtil. El face caz de informaţiile pe care le are de la Bruxelles, fiind preşedintele unei grup europarlamentar, şi atrage atenţia premierului Cîţu că merge într-o direcţie uşor diferită faţă de restul liderilor ţărilor europene. Chiar în spinoasa şi încă nerezolvata problemă a pandemiei, premierul Cîţu ţine să fie original. Şi ineficient, zice Dacian Cioloş.

De la cei patru, Orban, Cîţu, Barna şi Cioloş, toată lumea aştepta mai mult decât oferă. Prin modul cum se manifestă, prin presiunea pusă pe cadrele celor două formaţiuni, cei patru, din care vor rămâne doi, împiedică manifestarea publică a oamenilor din linia a doua.

De exemplu, Ludovic Orban l-a apostrofat imediat pe Emil Boc când acesta şi-a exprimat un punct de vedere despre viitorul PNL.

La rândul lui, Florin Cîţu încurajează fronda împotriva lui Orban, adunând în jurul lui organizaţie după organizaţie, om după om.

Ludovic Orban îi dă lui Cîţu un răspuns tranşant: preşedintele PNL va ocupa şi funcţia de prim ministru. Evident, se referă la el însuşi. Această declaraţie nu îl vizează atât pe actualul premier, cât pe toţi care îl susţin public pentru alegerile din septembrie.

Dacă activitatea PSD ca principal partid de opoziţie este destul de neconcludentă, chiar plictisitoare, criticând mereu aceleaşi lucruri, dar fără prea multă convingere, odată cu stingerea focarelor de infectare şi relaxarea chiar prea grăbită, nici AUR nu-şi mai atinge obiectivele politice.

George Simion nu are o echipă vizibilă în spaţiul public.

AUR are, totuşi, zece procente în parlament, ceea ce înseamnă mult, dublu faţă de UDMR. Nu se vede acest lucru. De asemenea, AUR întârzie să-şi organizeze structurile teritoriale. În majoritatea judeţelor ţării acest partid nu se vede deloc. Fără proteste de stradă este ca şi când nu ar exista. Până şi tumultoasa senatoare Diana :oşoacă a amuţit. Este greu de găsit un motiv de ieşit în stradă. Mai ales după ce, de la 1 iulie, vin noi măsuri de relaxare.

Privind harta politică a momentului, nu este o surpriză că sunt atât de puţine figuri politice vizibile. Lipsesc motivaţiile. În ciuda criticilor, PNL are abilitatea de a confisca aproape întreaga scenă politică. Cuplu sau tandem, Orban şi Cîţu sunt ca un fel de „Stan şi Bran” care aparent se ceartă, dar în realitate mai mult spun glume.

Prin întreaga lor atitudine atrag atenţia asupra lor, contribuind astfel la micşorarea ofertei de personalităţi complementare. Nu se vorbeşte public în PNL despre viitorii vicepreşedinţi, despre oamenii care vor ocupa funcţiile de conducere în viitoarea structură de putere a partidului.

La fel se întâmplă lucrurile şi în USR PLUS. Nu se întrezăreşte nici în PSD viitoarea garnitură de cadre. Marcel Ciolacu nici nu dă afară pe nimeni din PSD, nici nu promovează.

Iată câteva motive pentru care viaţa politică pare din ce în ce mai plictisitoare.

O să vedem consecinţele acestui gen de politică leneşă pe care îl promovează actualii lideri ai partidelor, analizând rezultatele obţinute de fiecare partid la alegerile parţiale de duminică 27 iunie în 36 de localităţi.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş