POVESTEA NUCULUI ȘI A LUI TATA ...

(Legarea de frați)

Motto:

Atunci când ți-i greu în viață, când necazurile și supărările te doboară, când crezi că nu mai poți face un pas spre înainte ... leagă-te frate cu un copac ... Niciodată, nu îl vei alege tu. El te va chema ... Copacul te va ocroti mereu. Nu te va trăda niciodată ... În schimb omul ... omul!?

A trecut ... a trecut și vara

stăteam, sub nucul cel bătrân,

care ne dăruia cea mai deasă umbră

și cele mai bune nuci ... acolo, sub nuc, ne adunam cu toții

sub nuc tata ne lua în brațe ... culmea, nu țin minte

ca să ne mai fi luat și în alt loc ... decât sub nuc ...

ne ridica spre cer .... și rostea ... și fiți tari ca nucu

să fiți măreți ca nucu ... altădată grăia ... să fiți buni ca nucu și nuca lui

a îmbătrânit și nucu ... a îmbătrânit și tata ...

am crescut și noi ... ne-m împrăștiat prin lume

dar n-am uitat de nuc și nici de tata ...

Azi, nucul ... o cracă groasă și roditoare s-a rupt

,,e semn de rău”, a grăit tata, și-a mai spus ,,Facă-se voia Ta, Doamne, căci la Tine sunt toate!” ...

,,e semn de rău!” ... și tata era supărat ... nu-l mai văzusem niciodată așa trist ...

s-a rupt nucu ... eeeei, mare scofală ... dar s-a rupt ceva și în tata

nucu l-a crescut și l-a apărat pe tata,

tata lui tata lui tata l-a pus acolo ... lângă drum

apoi s-a născut casa din lut mereu încăpătoare și primitoare

,,tu femeie, să dai ceva pomană!” ... Wow! Cum să dea pomană că nu murise nimeni ...

eram prea copil să înțeleg cum merge lumea ...

ba da murise ... pentru tata murise o parte din nuc

,,e semn de rău!” ... iar femeia, ascultătoare

răbdătoare,

înțelegătoare,

cu frica de Dumnezeu i-a ascultat porunca ...

supusă ... a pus în straiță nuci și mere

și-a dat celor care treceau pe cărarea de pe lângă casă

,,mătusă, (lele) ... mnie îmi plac nusile!”, am mai apucat să aud, vocea unui copil!

,,mie îmi plac nusile” ... ,,mămuca fase colac cu iele!”.

Au trecut anii, noi veneam tot mai rar acasă,

ba câteodată, în straie de sărbătoare, ne vizita mămuca și tătuca

la oraș ... mereu aveau nuci și mere la ei ...

Nucul a mai pierdut o cracă ... o stâlpare iar tata și mai trist

îmi trimisese poruncă să vin să-l ajut că nu mai avea

puterea din tinerețe ... ,,o să vin tată! cum să nu!”, i-am spus ...

,,Nu că oi vini! Amu vii!” - poruncitor grăia tătuca ...

L-am găsit sub nuc ... ca niciodată, avea ochii în lacrimi ...

,,E de rău! Tata nu-i bine!” ... m-am speriat ... tata n-a plâns niciodată ... dar azi plângea după nucul cu care feciorise ...

uitasem să vă spun ... la noi este un obicei ...

atunci când ți-i greu ori viața ți-i amară

să te legi frate cu un copac ...

acel copac nu era doar un simplu nuc ...

era fratele lui tata ...

da! tata la ales și s-a legat frate cu nucu acela când

murise pentru prima dată bunu (bunicu) ...

Au trecut ani ... zeci de ani ... cineva simțea că e rândul lui ...

Cum cine? Nu vă spun ... Nici eu nu știam ...

dar știu că din cer, tata, ne iubește și ne ocrotește și se roagă la Dumnezeu pentru noi și nepoții lui ...

La un an ... când i-am aprins o lumânare

pe mormântul lui tata, răsărise un nuc ...

VASILE BELE Chiuzbaia, 2 septembrie 2021