După atâtea valuri tulburi ce a năpădit întreaga lume, oamenii cu greu își fac timp pentru a se mai gândi la iubire. Mulți dintre ei, nici nu știu ce este, asemănând-o cu plăcerea unei clipe trecătoare, alții cu o senzație de euforie, cu fluturii din stomac din anii adolescenței.
La ora de educație socială am discutat despre iubire, un termen foarte des folosit, dar prea puțin înțeles.
- Cine poate să-mi spună ce este iubirea? întrebă profesorul Cristian Tudor.
- Iubirea este sentimentul dintre două persoane! răspunse un coleg.
- Foarte bine! Altcineva?
- Iubirea este sentimentul față de părinți, spuse colegul meu de bancă.
- Excelent! Un răspuns foarte bun.
Privesc tăcut ascultând pe fiecare, și un regret parcă îmi dă târcoale. Suntem oare așa de limitați, sau poate suntem la o vârstă prea fragedă pentru a putea înțelege? Cad ușor pe gânduri, până când profesorul îmi atrage atenția:
- Andrei, ce gânduri te preocupă de nu ești atent la oră?
- Sunt atent, domn’ profesor, dar...
- Dar ce?
- Știu că fiecare are o teorie, mai precis o presupunere despre ce înseamnă iubirea. Din tot ce am ascultat, nu pot spune că răspunsurile sunt greșite, dar nici nu pot să fiu în totalitate de acord cu ele.
- Atunci spune-ne tu ce înseamnă iubirea!
- Eu cred că iubirea este mai mult decât legătura dintre două persoane, dintre părinți și copii, mai mult decât ne putem imagina. Iubirea este lumina ce scaldă întreaga ființă. Iubirea nu este un sentiment, o stare, fiindcă acestea sunt trecătoare. Iubirea este în noi, în fiecare, dar, din păcate, nu acordăm iubirii importanță.
- De ce crezi asta?
- Pentru că mintea ne ține prea mult ocupați pentru a acorda atenție simțirii. Poate dacă am asculta dorințele inimii și nu a creierului, am înțelege iubirea.
- Crezi că mintea ne oprește să iubim?
- Într-un fel. Ego-ul cred că este principalul factor, pe urmă gândul și nu în ultimul rând, felul în care ne raportăm la acesta.
- Până la urmă, ce crezi tu că este iubirea?
- Eu cred că iubirea este medicamentul suprem. Din nefericire, în întreaga lume e deficit de el.
- Da, aici ai dreptate. Ai putea să-mi dai o definiție mai clară a iubirii?
- Nu cred că este o definiție a iubirii. Eu cred că iubirea suntem noi, dar mai întâi ar trebui să învățăm să ne iubim pe noi înșine, să ne descătușăm de vechile lanțuri, să nu mai fim prizonieri într-o lume holografică. Să gândim cu inima, să trăim cu sufletul și abia atunci vom înțelege iubirea.
- Pare destul de complicat! răspunde profesorul.
- Nu, nu e complicat, dar probabil lumea încă nu este pregătită pentru așa ceva.
- De ce?
- Pentru că lumea vrea să aibă, nu să fie.
- Fascinant! Îmi place teoria ta. Vom mai vorbi pe acest subiect!
Autor: Raul Alexandru MITRUŢI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu