Ameninţarea reală în conflictul din Ucraina

Încă mai am nedumeriri asupra modului în care Kremlinul conduce operațiunea din Ucraina. Nu există nicio îndoială că rușii au trebuit să vină în apărarea republicilor Donbass.

Nefăcând nimic altceva decât să furnizeze republicilor niște arme și informații, timp de opt ani Kremlinul a permis bombardarea ucraineană a Donbass-ului și ocuparea unor zone mari din Donbass de către milițiile naziste, în timp ce SUA și NATO au antrenat și echipat o mare armată ucraineană pentru a supune republicile.

Pe măsură ce s-a deschis anul 2022, republicile s-au confruntat cu o invazie a 100.000 de soldați ucraineni. Atrocitățile comise asupra populației de către milițiile naziste au fost tragice. Sentimentul de rușine din Rusia ar fi putut eroda capacitatea guvernului lui Putin de a guverna eficient.

Întrucât Kremlinul tolerase atât de mult timp, opt ani, fără niciun răspuns în afară de un Acord de la Minsk inutil, niciodată respectat de către Ucraina, este posibil ca Washington-ul să se fi bazat pe faptul că Putin și-a provocat propria prăbușire acceptând încă o provocare, de data aceasta una extrem de rușinoasă.

Se pare că Putin însuși a înțeles acest lucru, deoarece a spus în repetate rânduri că nu are altă alternativă decât să intervină pentru a preveni invazia ucraineană a republicilor Donbass.

Că Donbass a fost singura țintă a operațiunii militare limitate este clar din faptul că Donbass este locul în care se află forțele ruse. Armata ucraineană și milițiile naziste au fost încercuite în Donbass. Nu există trupe rusești care operează în vestul Ucrainei.

În ciuda avertismentelor Kremlinului că țările care au împiedicat operațiunea sa militară limitată vor fi tratate ca niște combatanți, rușii nu au luat nicio măsură împotriva țărilor NATO care i-au împiedicat operațiunea prin impunerea de sancțiuni și trimiterea de arme în Ucraina.

Potrivit unor rapoarte, există chiar ofițeri militari și servicii de informații din SUA și NATO care ajută forțele ucrainene. Fluxurile de arme către Ucraina au forțat Rusia să-și extindă operațiunea militară limitată în vestul Ucrainei, unde Rusia a folosit arme de precizie pentru a distruge stocurile de arme și mijloacele de transport ale acestora.

Astfel, prin trimiterea de arme în vestul Ucrainei, NATO a forțat Rusia să-și extindă operațiunile, extinzând astfel războiul.

Armele occidentale vin în Ucraina în principal din Polonia, iar Polonia a fost în fruntea celor care cer măsuri mai dure, chiar intervenție militară, împotriva Rusiei.

Cu toate acestea, Rusia a continuat să livreze gaze Poloniei și celorlalți inamici ai săi din NATO și le întrerupe doar dacă refuză să plătească în ruble. Departe de a trata Polonia ca pe un combatant, Kremlinul tratează Polonia și restul inamicilor ei ca aliați și parteneri de afaceri.

Este mesajul confuz pe care Rusia îl transmite, amenințând cu un lucru, dar făcând un altul, care este plin de pericole.

Un astfel de mesaj confuz, precum acceptarea provocărilor, denotă un calcul greșit. Îngrijorarea mea rămâne că răspunsurile limitate, slabe sau inexistente ale Rusiei la provocări invită la mai multe și la cele mai grave provocări ale NATO, până când se depășește o linie roșie care va duce la război nuclear.

Se pare că rușii nu l-au citit niciodată pe Machiavelli. Au preferat să fie iubiți decât temuți.

Procesul îndelungat de eliminare și distrugere a forțelor ucrainene din Donbass a creat oportunitatea provocărilor tot mai mari la adresa Rusiei, susținute de statele occidentale sub influența propagandei de război.

Aceste provocări pot conduce cu ușurință la o extindere a conflictului, la acțiuni mai puternice împotriva Rusiei până când situația explodează.

Pentru a preveni un proces prelungit, plin de oportunități de a aduna provocare peste provocare este motivul pentru care am crezut că Rusia trebuie să acționeze decisiv și să pună rapid capăt conflictului.

Acest eșec este adevărata amenințare în conflictul din Ucraina. Încercând să salveze câteva vieți ucrainene, Rusia ar putea pune în pericol viața a sute de milioane.

https://www.paulcraigroberts.org/

Notă.

Paul Craig Roberts (născut la 3 aprilie 1939) este un economist și autor american. A deținut posturi la mai multe universități din SUA. Are un doctorat la Universitatea din Virginia. A lucrat ca analist și consilier la Congresul Statelor Unite, unde a fost creditat drept autorul principal al proiectului inițial al Legii fiscale pentru redresarea economică din 1981. A fost secretarul adjunct al Trezoreriei Statelor Unite pentru Politică Economică sub președintele Ronald Reagan și – după ce a părăsit guvernul – a deținut timp de zece ani scaunul William E. Simon în economie la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale și a făcut parte din mai multe consilii corporative. Fost editor asociat la The Wall Street Journal, articolele sale au apărut și în The New York Times și Harper’s și este autorul a mai mult de o duzină de cărți

 

Autor: Paul Craig Roberts

Sursa: Angelo Davidescu

Crăciunul și corectitudinea politică

 

Editorialul meu de Crăciun datează din anii 1990, pe când una dintre ocupațiile mele era și jurnalismul.

Editorialul acela era publicat în țară și în străinătate. În fiecare an, erau doi-trei cititori care îmi spuneau că religia este la originea războaielor și persecuțiilor. Acești cititori confundau religia cu abuzurile comise de instituții, fie ele religioase, fie de altă natură. Statele Unite au instituții democratice și instituții legale care să apere libertățile. Cu toate astea, am ajuns acum să avem un stat polițienesc. Să spun că marile cauze ale apariției statului polițienesc sunt democrația și libertățile?

Unii cititori nu știu unde să vadă ipocrizia. Este o diferență uriașă între a proclama niște principii morale care sunt greu de respectat și a proclama niște principii imorale pe care toată lume le poate respecta.

Când eram tânăr, creștinismul era o forță în America. Era o parte din viața majorității americanilor, fie că erau credincioși, fie că nu, iar creștinismul le educa comportamentul. De aceea, în Atlanta anilor 1940 și 1950, nu trebuia să ne încuiem ușa pe timpul nopții, iar băieții și fetele puteau sta singuri toată ziua, în totală siguranță. Când aveam 5 ani, puteam merge kilometri pe jos, de la școală spre casă, fără ca părinților să le fie teamă. Astăzi, părinții nu mai au această independență și pot fi arestați pentru „punerea în pericol a copiilor”, dacă îi lasă singuri în drumul spre casă.

Influența moralei creștine asupra comportamentului s-a redus dramatic. Chiar și așa, ea a rămas un fundament al civilizației noastre până în prezent. Dar, pe măsură ce tradiția creștină pălește, barbarismul va ajunge să domnească.

Cealaltă piatră de temelie a culturii noastre este Constituția. Statele Unite sunt Constituția. Fără Constituție, SUA ar fi o altă țară, iar americanii ar fi un alt popor. De aceea, atacurile împotriva Constituției venite din partea regimurilor de la Washington sunt atacuri împotriva Americii, atacuri mai periculoase decât cele comise de teroriști. Nu prea avem ce să facem în fata acestor atacuri, însă nu trebuie să lăsăm ca ignoranța să permită aceste atacuri și nu trebuie să credem în guvernul care spune că siguranța presupune renunțarea la libertățile noastre.

Crăciunul este un moment al tradițiilor. Dacă ați împodobit bradul, să știți ca este o tradiție relativ nouă. Crăciunul are rădăcini vechi, dar, la începutul secolului 20, doar una din cinci familii de americani împodobea bradul. Bradul de Crăciun a devenit un simbol al Sărbătorilor abia în anii 1920. Primul președinte care a aprins luminițele unui brad la Casa Albă a fost Calvin Coolidge.

O altă tradiție sunt cadourile. Când eram copil, cadourile erau mai modeste decât acum, dar chiar și atunci oamenii se plângeau că această sărbătoare a ajuns sa fie comercială. Ne-am obișnuit cu acest consumerism. Vânzările de Crăciun sunt fundamentale pentru orice companie. Totuși, cadourile ne fac să ne amintim de cei din viața noastră și să ne rupem din ritmul alert al vieții, pentru a le transmite acest gând. Decorațiunile și cadourile de Crăciun sunt una dintre legăturile noastre cu cultura creștină care a fundamentat civilizația occidentală de 2000 de ani.

În această cultură contează individul. Fiecare om poate să-și susțină principiile, poate să devină un reformator și poate să lupte împotriva nedreptății. Această putere a individului este caracteristica civilizației occidentale. Ea a făcut ca toți oamenii să fie egali în drepturi, să fie apărați de statul de drept și de libertatea de exprimare în fața tiraniei guvernului. Aceste realizări sunt produsul a secole întregi de luptă și vin din învățăturile creștine. Creștinismul le-a dat oamenilor cuvântul.

Înainte, nu se auzeau decât cei care aveau puterea. Însă în civilizația occidentală se poate auzi vocea tuturor oamenilor integri. Se aude vocea oamenilor de onoare, de cuvânt, a celor care au simțul dreptății. Reformatorii pot să reformeze, investitorii de bună credință pot să investească, antreprenorii pot să construiască întreprinderi, să producă noi produse. Rezultatul este un tărâm al oportunităților. SUA au atras imigranți care împărtășesc valorile noastre, iar aceste valori se reflectă în viețile lor. Cultura noastră a fost absorbită de o mulțime de oameni foarte diverși, dar care au devenit un tot.

În ultimele decenii am pierdut din vedere realizările istorice care au dat putere individului. Rădăcinile religioase, legale și politice ale acestor realizări nu mai sunt învățate în școală, în licee și nici în universități. Ele nu mai sunt respectate de guverne. Vocile al căror ecou s-a auzit peste secole și care ne conectează la propria cultură au fost acoperite de „politica identității”, de „corectitudinea politică”, de „teoria critică a raselor”, de războiul împotriva „culturii albe”. Rugăciunile au dispărut din școli, iar simbolurile creștine au dispărut din viața publică.

Creștinismul a fost marginalizat treptat. Cu fiecare an, devine mai greu să găsești o felicitare care să spună „Crăciun fericit”. În locul colindelor de Crăciun primim cântece de Crăciun de la Hollywood. Alții flutură steagurile LGBT și BLM. Ne apropiem de momentul în care nu vom putea sărbători Crăciunul decât dacă o facem într-o societate incluzivă, diversă. Altfel, Crăciunul va fi considerat incorect politic și incitare la ură.

Protecția oferită de Constituție a fost redusă de ambițiile politice hegemonice. Detenția pe termen nelimitat, tortura au devenit practici ale guvernului. Progresele istorice au fost uitate. A reapărut tirania.

Diversitatea de acasă și hegemonia din restul lumii au ajuns să erodeze valorile și să distrugă cultura și statul de drept. Este loc suficient pentru diversitate în întreaga lume, nu însă într-o singură țară. Un Turn Babel nu este o cultură. Omul nu poate fi creștin azi, păgân mâine și musulman poimâine. Amestecul valorilor religioase și culturale nu poate da fundament legii.

Americanii datorează mult creștinismului. Indiferent dacă credem sau nu în Hristos, suntem beneficiarii doctrinei morale care a redus tirania și i-a ajutat pe cei slabi. Puterea este calul pe care călărește răul. În secolul 20, acest cal a fost alergat mult, iar în secolul 21 galopul său este și mai puternic. În secolul 20, războaiele pornite din ambiții politice și de mișcări ideologice au curmat milioane de vieți. Mulți au fost uciși pentru că erau membrii unei clase sau a unei rase care erau demonizate de intelectuali și de autoritățile politice. La începutul secolului 21, sute de mii de musulmani din șapte țări au fost uciși și milioane s-au refugiat, din cauza agendei neoconservatorilor de la Washington.

Când se secularizează și se rupe de tradițiile civilizației, puterea nu mai este limitată de scrupulele morale și religioase. Lenin a spus clar asta când a dat definiția propriei dictaturi: „putere fără limita, bazată pe forță nelimitată”.

Tendința Washingtonului de a-și impune hegemonia asupra cetățenilor americani și a restului lumii se bazează pe folosirea forței și pe puterea care nu dă socoteală nimănui. Accentul pus de creștinism pe fiecare individ face ca o asemenea putere să fie de neconceput. Fie că sunteți credincioși sau nu, sărbătoarea Nașterii Domnului este sărbătoarea unei religii care ne-a făcut stăpâni pe sufletul nostru și pe viața noastră politică pe pământ. O asemenea religie este una pe care și ateii ar considera că merită păstrată.

Acum, în prag de 2022, civilizația vestică, produsul a mii de ani de luptă, este în declin. Degenerescența este peste tot. Oare popoarele Occidentului se vor ridica pentru a-și apăra libertatea și sufletele sau se vor afunda în tirania care și-a ridicat din nou capul?.

 Autor: Paul Craig Roberts

Notă. Paul Craig Roberts, economist și autor american, profesor universitar, fost adjunct al secretarului Trezoreriei SUA în timpul președintelui Ronald Reagan