† CLAUDIU
Prin harul și mila lui Dumnezeu
Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla
Onoratului cler împreună slujitor, cuvioșilor călugări și călugărițe,
iubiților credincioși greco-catolici și tuturor creștinilor iubitori de
Dumnezeu
Iubiți credincioși,
Celebrăm din nou Sărbătoarea Nașterii Domnului! În ritmul frenetic ce
caracterizează vremurile pe care le trăim, timpul pare să se comprime,
accentuând senzația că nu de mult am sărbătorit precedentul Crăciun. Știm,
însă, că dincolo de curgerea implacabilă a timpului, viața trăită în unitate cu
Dumnezeu și între noi nu mai este doar trecere, ci devenire și împlinire.
Ciclul liturgic propus de Biserică de-a lungul anului e menit să ne ajute să
structurăm încontinuu ritmul nostru interior și, chiar dacă pare repetitiv, el
ne conduce de fapt, atunci când îl asumăm cu adevărat, înspre un orizont tot
mai înalt al trăirii și al înțelegerii spirituale. Crăciunul nu este așadar
simbolul reîntoarcerii periodice a lui Cristos în lumea noastră, ci constituie
prilejul de a redescoperi persoana Lui mereu vie și prezentă.
Praznicul Nașterii Domnului este astfel ocazia solemnă în care Sfânta Biserică
adresează întregii omeniri mesajul unei speranțe, care nu poate fi sufocată de
nimeni și de nimic: Dumnezeu ne iubește atât de mult încât a devenit unul
dintre noi, rămâne cu noi și ne însoțește pe calea vieții noastre.
Iubiți frați și surori în Cristos,
În aceste timpuri dificile, Isus, Fiul lui Dumnezeu, născându-se într-o
familie, ne aduce aminte cu și mai multă putere de importanța ei, redescoperită
de mulți dintre noi, chiar dacă într-o manieră forțată de contextul actual, ca
spațiu sacru în care încercările și suferințele își găsesc un sprijin, atunci
când totul în jurul nostru pare să se năruie. Redescoperim, în același timp,
Biserica, o Familie pentru noi toți, răscumpărați de Cristos și înveșmântați cu
demnitatea de fiii și fiicele lui Dumnezeu. Privind la Pruncul din Betleem ne
regăsim pe noi înșine, învăluiți de iubirea Maicii Sfinte și a Sfântului Iosif,
ocrotiți de harul lui Dumnezeu pe căile acestei lumi, unde Irozii mai vechi sau
mai noi caută să distrugă Viața, înveninând-o cu frică, neîncredere și lipsă de
sens.
Crăciunul ne propune din nou rațiunea speranței noastre: Isus, Fiul lui
Dumnezeu. El vine să aducă bucuria acolo unde tristețea încearcă să creeze
brazde adânci, pace acolo unde neliniștea vrea să-și facă sălaș, viață veșnică
acolo unde moartea încearcă să ne convingă că totul s-a încheiat.
Oricât de complicată ni s-ar părea perioada prin care trecem, avem întotdeauna
o Stea care ne conduce prin negura vremurilor înspre Cristos. Bucuria magilor
devine bucuria noastră, atunci când ne lăsăm conduși de Maica Sfântă înspre
Isus. Prezența ei duioasă este o lumină ce alungă întunericul, un balsam ce
vindecă rănile, un zâmbet ce alungă lacrimile.
Astăzi, când maternitatea este pusă sub semnul întrebării, avem în mod
imperativ nevoie de o Mamă, care să ne aducă aminte că avem un Tată atunci când
ni se spune că suntem ai nimănui, și un Frate atunci când lumea ne spune că
avem în jurul nostru doar concurenți în loc de frați și surori. Avem nevoie ca
Sfânta Familia să ne readucă aminte cine suntem cu adevărat: o familie, familia
lui Dumnezeu.
O altă perioadă dificilă, cea a persecuției recente din România și felul în
care Providența Divină ne-a eliberat din ghearele Irodului comunist, poate să
inspire rugăciunea noastră de astăzi. Rugăciunea clasică, regăsită în Vechiul
Testament, face apel la trecut pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu și în
prezent, spunând de exemplu: Tu care ne-ai scos din robia Egiptului, Tu care
ne-ai trecut prin Marea Roșie, Tu care ne-ai condus prin deșert, tot așa
ajută-ne și pe noi acum! Similar, noi am putea spune: Tu care ai scos Biserica
Greco-Catolică din persecuția comunistă și din mâna dușmanilor, Tu care ai
transformat suferința și moartea Episcopilor martiri în fericire veșnică,
ocrotește-ne și însoțește-ne acum cu harul Tău! Eliberează-ne de războiul cel
dintre noi, de întunericul și frica ce ne împresoară!
Iubiți credincioși,
Sfântul Părinte Papa Francisc a invitat anul acesta Biserica Catolică la un
parcurs sinodal, menit să ne ajute să descoperim feluritele daruri pe care
Dumnezeu le-a lăsat în episcopiile din întreaga lume și maniera în care le
putem pune împreună pentru a merge uniți, pe aceeași cale, pe urmele lui
Cristos, însoțiți de Maica Sfântă, ocrotiți de Sfântul Iosif.
Ce înseamnă acest drum sinodal pentru mine? Înseamnă să descopăr în preoți, eu
ca episcop, frații și colaboratorii mei. În călugării și călugărițele de pe
teritoriul episcopiei, prieteni dragi care să inspire tinerilor și tinerelor
idealuri eroice de viață creștină. În familiile noastre, locuri de formare
pentru generațiile viitoare, exemple de viață, adevărate laboratoare ale
iubirii creștine. În tineri și copii, vise și profeții ale lui Dumnezeu, gata
să se împlinească pentru viitorul Bisericii și al țării. În suferinzi și
sărmani, chipul lui Cristos ce așteaptă un pahar cu apă, un codru de pâine, un
zâmbet, o mângâiere, o alinare. În cei pe care nu-i știu încă, noi daruri și
minuni pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru timpurile ce va să vină. Cum să
facem ca toate acestea să se împlinească? Să cerem toți împreună ajutorul
Sfântului Iosif, visător într-o lume în care visul e pe cale să devină coșmar;
ajutorul Mariei, un zâmbet acolo unde totul este plâns și suferință; ajutorul
Pruncului Isus, bucurie, speranță și Viață, acolo unde tristețea, disperarea și
umbra morții e pe cale să acopere existența noastră.
Non prevalebunt. „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și
porțile iadului nu o vor birui” (Mt 16,18). Sunt cuvintele Mântuitorului, este
promisiunea făcută Bisericii Sale, deci nouă tuturor. Sărbătoarea Nașterii
Pruncului Sfânt ne aduce aminte de acest legământ într-o maniera suavă, însă
lupta spirituală este deja prezentă chiar acolo, în inima miracolului nașterii
Fiului lui Dumnezeu. Ce speranță trebuie să inunde sufletele noastre însă, văzând
că moartea este biruită de zâmbetul unui Prunc; ce pace, văzând iubirea Maicii
Sfinte ce-l ocrotește pe Fiul lui Dumnezeu și pe fiecare dintre noi de puterea
întunericului; ce liniște, atunci când contemplăm în Sfântul Iosif, ocrotitorul
Eparhiei, păzitorul viselor noastre de coșmarul unei lumi ce se destramă.
Cu adevărat, bucuria pătrunde sufletele noastre, fiindcă suntem parte a
familiei lui Dumnezeu: „Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Cristos?
Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de
îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? […] sunt încredințat că nici moartea,
nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor
fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea
să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Cristos Isus, Domnul
nostru” (Rom 8, 35.38-39).
Vă asigur pe toți de apropierea mea sufletească, vă binecuvântez și vă
încredințez ocrotirii Sfintei Fecioare Maria și a Sfântului Iosif. Pruncul Dumnezeiesc
să se nască în sufletele noastre, în familiile noastre, în Episcopia noastră,
aducând tuturor minunatele Sale daruri!
† Claudiu
Episcop
de Cluj-Gherla
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu