de Gheorghe Pârja
Astăzi, vineri, 14 octombrie, se desfășoară în satul
de pe Valea Marei cea de-a 43-a ediție a Serilor de Poezie de la Desești. Vreme
multă, dar o vreme câștigată. Se vede și după felul în care au reacționat
scriitorii din țară, care, în aceste zile, și-au făcut cărare spre satul
binecuvântat, de două ori, de prezența marelui poet Nichita Stănescu. Da, l-am
luat pe Nichita simbol al valorii lirice, cel care a construit un nou limbaj
poetic în literatura contemporană. Cu câțiva ani în urmă, în curtea casei mele
părintești din Desești, poetul elvețian Andreas Saurer m-a întrebat cum se face
că într-un sat maramureșean i se poartă atâta respect lui Nichita? Care nici
măcar nu este născut în Maramureș. Cum îl știam pe Andreas un istoric, un
redutabil jurnalist la Berner Zeitung, l-am suspectat că întrebarea lui are un
substrat sociologic, mai ales că a scris o carte despre satul românesc.
I-am spus că simbolul valorii lirice, întrupat de
Nichita, m-a fascinat încă din tinerețea mea literară. Și nu am greșit,
deoarece prezența lui la Desești a fost chemarea, îndemnul și pentru alți mari
poeți români și străini. Dicționarul scriitorilor care au călcat iarba satului
este voluminos. Luminos de mare. Întrebarea prietenului elvețian, care și-a
lansat cartea de debut în Maramureș, m-a întors înapoi, prin vreme. Tot într-o
zi de octombrie, din anul 1979, poetul celor 11 Elegii a trecut prin poarta
satului Desești. Era o zi frumoasă de toamnă. Veneam dinspre Sighetul
Marmației. De o parte și alta a drumului, livezi cu meri. Autobuzul cu scriitori
mergea încet. Pe Valea Marei am întâlnit căruțe trase de cai, ori de bivoli.
V-am provocat cu această atmosferă deoarece, la un moment dat, autobuzul s-a
oprit în vecinătatea unei splendide livezi.
Am intrat în acel rai real. O lume de scriitori și darul
pământului. Culegeau mere Nichita Stănescu, cu soția lui Dora, Damian Necula,
Laurențiu Ulici, Dinu Flămând, Gelu Ionescu, Aurel Pantea, Ioana Crăciunescu,
menestrelul Tudor Gheorghe. O imagine de neuitat. Am ajuns la Căminul cultural.
Lume multă! Din sat și din împrejurimi. Am avut sentimentul că nu prea au rămas
prea mulți pe la casele lor. Nichita a fost o legendă în timpul vieții.
Amfitrionul serii a fost dascălul Vasile Fodoruț, care a consemnat în a sa
Cronică despre prima trecere a poetului prin sat. Atunci am botezat cu Nichita
manifestarea „Serile de Poezie de la Desești”. Poetul, îmbrăcat într-un pulover
gri, a recitat, cu gesturi largi, mai multe poeme. Laurențiu Ulici intervenea,
din când în când, pentru a provoca la lectură și alți poeți invitați. Apoi a
urmat jocul deseștenilor, animat de dascălii Vasile Pop-Taina și Petre Verdeș.
Eram aproape de Nichita când a fost luat de vârtejul
jocului. Cum era firesc, nu-i cunoștea regulile. A găsit o soluție salvatoare:
contratimpul. Așa, în veselia aceea înverșunată, Nichita s-a simțit în ritmul
lui. A fost acceptat de feciori, pe când băteau aprig bărbătescul. Profesorul
Andrei Făt a observat felul lui Nichita de a se integra în lumea jocului
maramureșean. Mi-a lăsat ca mulțumire pentru acea seară cuvinte rămase în
tezaurul de simțire al satului. Înainte de a veni la Desești, i-am scris lui
Nichita o scrisoare, pe care o încheiam așa: „prietene întru cuvânt, cărările
nu te vor lăsa singur, că aici e frig și ceea ce este frumos vederii și
simțirii poate să ție loc de cămașă. Cu venirea ta pe la noi, cuvintele nu vor
locui în melancolie.” Mi-a răspuns peste câțiva ani: „Maramureșul, după părerea
mea, este unul dintre cele mai frumoase locuri din lume pe care am putut să le
văd vreodată.”
Astăzi, la Desești, spiritul lui Nichita ne va uni
pe cei care doresc să ia lumină de la Cuvânt. Invitat de onoare al „Serilor de
Poezie de la Desești”, unde se înmânează Marele Premiu Nichita Stănescu, este
scriitorul Nichita Danilov. Nichita, la Nichita trage! Mi-am adus aminte de un
distih al lui Laurențiu Ulici, scris pe poarta satului: „Poetul când pleacă ne
lasă pe lume/ Mai goi cu o carte, mai plini cu un nume.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu