1 aprilie – Ziua Internațională a Păsărilor

 

De Ziua Internațională a Păsărilor Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației  vă propune o incursiune în lumea artistică a țăranului și anume, reprezentarea motivului avimorf în arta populară maramureșeană.

Pasărea reprezintă un simbol arhetipal al elevației, o metaforă a sufletului.

„În majoritatea mitologiilor arhaice, păsările migratoare sunt încărcări ale sufletului mortului care pleacă spre lumea de dincolo. Imaginea „păsării suflet” e familiară culturii Egiptului, Mesopotamiei, Greciei Antice, majoritară popoarelor Europei, multor triburi din America și Australia. La Roma, când murea un împărat, se slobozea un vultur despre care se credea că duce sufletul cârmuitorului suprem în ceruri și era o formă a apoteozei”. (Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale)

Pasărea reprezintă legătura dintre pământ și cer, dintre lumea de aici și cea de dincolo.

Chiar dacă vorbim de elemente de arhitectură populară, textile de interior, ceramică, obiecte de uz casnic și gospodăresc, pe lângă funcționalitatea lor, toate poartă însemne ale frumosului, care în trecut dețineau importante funcții magice.

Motivul păsării în arta populară maramureșeană apare, în cele mai multe cazuri, în legătură cu și în compoziția pomului vieții. În concepția țăranului, pasărea avea o funcție benefică, în ideea de apărare și ajutorare a omului.

În zona Maramureșului, predominant este figurat porumbelul și cocoșul (foto).

Porumbelul este cel care a adus lui Noe vestea încetării potopului, purtând o creangă de măslin.

Porumbelul este unul din cele mai vechi simboluri ale creștinismului, este un simbol al dragostei, al purității sufletești. În iconografie, porumbelul este o reprezentare a Sfântului Duh (Pogorârea Sf. Duh, Bunavestire, Sf. Treime, Botezul Domnului), sugerând puritatea, modestia, inocența.

Porumbelul ar putea fi și un simbol al sufletului, așa cum apare în credințele populare legate de moarte, un mijloc de încorporare a sufletului, pentru ca acesta să-și poată lua zborul către cer (sudul Transilvaniei).

Cocoșul este un simbol solar, el întruchipează lumina, dușmanul forțelor întunericului. Redarea lui în ornamentică trebuie pusă în legătură cu conotațiile simbolice, el fiind socotit un orologiu popular, un vestitor al luminii. Cocoșul este un animal apotropaic, apărător împotriva forțelor malefice (când cântă noaptea alungă duhurile rele), cât și împotriva bolilor.

Efigia cocoșului o întâlnim și la câteva biserici de lemn din Maramureș (Valea Stejarului, Budești Susani și Budești Josani), pusă pe turlele acestora, unde simbolizează veghea sufletului.

Ornamentica populară ascunde semnificații profunde. Folosirea motivelor ornamentale conferă artei populare o notă de originalitate cu un substrat spiritual care ne vorbește despre concepția despre viață și lume a strămoșilor noștri.

Sursa: MaraMedia