Odă lecturilor suplimentare

 

                                                                                                   de Gheorghe Pârja

Școala de astăzi, ca imagine publică, este extrem de delicată. Comentată de pricepuți, care propun soluții, dar și de amatori, care doar se află în treabă. Eu, ca fost învățător refuzat de timp, nu mi-am pierdut simțul inițial al catedrei. Și acum mă revăd în sala de clasă de la Școala din Breb, cu minunații prunci de țărani, pe care-i învățam carte. Îmi aduc aminte de elevul Victor, pruncul fierarului din sat, care mă întreba ce să citească din ce nu este prevăzut în manual. Lui, și colegilor din clasă, le recomandam autorii adecvați, și ne întâlneam la biblioteca școlii. Este o poveste lungă, minunată în felul ei, dar la pruncii din școala primară am reușit să admir curiozitatea spre cunoașterea altor lumi. Nu puțini dintre ei au urmat drumuri cu ieșire din sat. Cei care au rămas prin preajmă au făcut astăzi o adresă impresionantă pentru Maramureș.

Brebul care a fost teritoriu de cercetare etnografică și folclorică, ca un fel de apus al unei lumi, acum a avut energia de se plasa pe axa curcubeului contemporan. În care afli și spiritul făcătorului de hamuri, Mihai Tiran, unde am locuit pe vremea dăscăliei mele în Breb, dar și deschiderea spre lume a unor pensiuni care păstrează spiritul locului. Nu știu de ce îmi place să cred că toate aceste stări luminoase se datorează și lecturilor suplimentare. De toate felurile. Mai cred că și prezența unor personalități cu rosturi de cercetare în Breb a dus la decantarea valorii arhaice a acestui spațiu, poate ca un loc de alint existențial, dar și un nucleu, pe care, la nevoie, se poate reclădi Maramureșul. Sper să nu fie nevoie, deoarece acest spațiu întemeietor are energii care se revigorează.

Am constatat asta a doua zi de Paști, la Desești. Metaforic vorbind și acest flux care nu se stinge face parte din lecturile suplimentare ale existenței multora dintre cei care au descoperit profunzimea acestei zone. Care poartă numele savantului Mihai Pop, ori dedicatei cercetătoare, întru Breb, Sanda Golopenția, acum trăitoare în America. Și multe alte personalități care și-au scris prezența pe cerul satului Breb. De la regele Charles, pe atunci Prinț, la Claude Karnoouh, antropolog și sociolog francez. Această infuzie de curiozitate din lumea largă face parte tot din lectura suplimentară a marilor intelectuali atrași de enigma venită din partea necunoscută a lumii. Devenirea întru ființă, cum a spus filosoful, cred că în acest spațiu poartă emblema unui triunghi salvator.

Adică școala, gândirea și credința. Așa se deprinde frumusețea subînțelesurilor, ca rost, pe care le deslușesc apoi cărturarii. Tâlcul viețuirii într-un teritoriu precis a prins dimensiunea profunzimii în gândire. Ca o fântână săpată lângă casă, pentru a avea apă curată, bună de băut. Așa s-a născut viziunea înțeleaptă a tinereții fără bătrânețe, din cutezanța unei gândiri suplimentare. Dar, se înțelege, orice carte presupune lectură, drag de cărți, de universul lor fascinant. Am ajuns în faza în care, spun sondajele, se citește puțin. Sistemul de învățământ este astfel construit încât lectura a devenit o ocupație facultativă. Școala de astăzi face alergie la tot ce este obligatoriu de învățat și nu mai apelează la spiritul curios al elevilor. Manualul se numește Limba română și comunicare, cu o ofertă de texte ale unor scriitori pentru care elevii nu fac pasiune.

Mulți dintre ei se limitează doar la fragmentele existente în manual, fără a parcurge opera în întregime. Cei mai păgubiți vor fi cei care vor fi interesați să devină studenți ai facultăților de litere, cei care pentru a ține pasul cu exigența amfiteatrului vor trebui să recurgă obligatoriu la lecturi suplimentare. De la autorii clasici, la cei moderni. Să nu uităm că limba română de azi le e datoare, în cel mai nobil sens, scriitorilor secolelor trecute. Nimic rău nu i se poate întâmpla școlarului dacă află câte ceva despre istoria limbii pe care o vorbește, dacă descoperă etimologii care îi arată fețele nebănuite ale cuvintelor. Limba literaturii se împletește pașnic cu limbajele de specialitate la care recurge tânărul mileniului trei, îmi spunea cu un prilej criticul literar Irina Petraș.

Aici am ajuns pe frontul cercetării unor fenomene din societatea apropiată, care dispar, ori se modifică sub presiunea vremii accelerate. Ofer tema unei lucrări de cercetare comparativă în biografia satului Breb. Monografii mai apar, dar au o dimensiune constatativă. Bună și asta, dar dinamica este mult mai lămuritoare pentru cei interesați. Și asta presupune neapărat lecturi suplimentare. Fără de care nu se poate face cercetare convingătoare. Da, mi-am adus aminte de Victor, pruncul fierarului din Breb, care cerea la clasă și alte cărți decât manualele. Și eu sunt produsul lecturilor suplimentare. Nu-i așa, domnule, Teodor Ardelean? Ele ne-au făcut să deschidem ferestre spre lume. Și încă nu s-a încheiat odiseea.

De aceea lecturile suplimentare au magia lor. Deci, merită oda de față.