Cu acest titlu îmi ridic, la prima vedere, lumea în
cap. Mi se va spune că nu văd ce se întâmplă în jurul nostru. Cum seară de
seară politicienii își aduc reproșuri, se urcă în jilțuri iluzorii, din care
împart soluții convenabile lor, cu serioase accente partinice. Mă salvează,
totuși, semnul întrebării. Dar, oameni buni, nici nu se poate altfel. Fiecare
cu acoperișul lui politic, iar eu fac parte dintre cetățenii acestei țări care
socotesc că fără instituții democratice țara se duce pe vale în jos. A face
observații de bună cuviință celor care ne conduc mi se pare absolut necesar. Mă
străduiesc să nu exagerez prin comentarii, să nu jignesc aleșii poporului, ci
să le spun în scris ce cred, dar mai ales ce socotesc și alții. Că ei, oamenii
politici, aruncă în spațiul public afirmații care ne pun pe gânduri.
Îmi vine în minte trista veste că țara ar avea un
deficit de vreo douăzeci de miliarde de lei. Alarmă pe toate fronturile. De
unde această gaură financiară? Au dat din colț în colț, dar nu i-au dat de
capăt. Ca să nu ne întristeze în ajun de Sărbători, președintele Iohannis și
premierul Ciucă au venit în fața poporului și i-au spus că nenorocirea nu este
atât de mare, iar acoperirea deficitului nu va afecta echilibrul social al
țării. Cică au croit prost proiecția bugetară. Cei doi ne asigurau că nu vor fi
tăieri de salarii, nici oameni dați afară din sectorul de stat, nu vor fi nici
creșteri de taxe și impozite. După ce au mâncat pasca sfințită, parcă au uitat
ce au spus înainte de Sfintele Sărbători.
Președintele a plecat prin America de Sud, Marcel
Ciolacu, la Muntele Athos, iar premierul a rămas să-i aștepte acasă. Au ieșit
la rampă economiștii, care lucrează cu cifre statistice și nu prea cad în plasa
de conjunctură. I-am ascultat și eu, ca mulți dintre noi, și am constatat că
adevărul este trist. România este amenințată de o criză economică, cu
consecințe sociale dure, conform spuselor economistului Mircea Coșea. Guvernul
stabilității nu a reușit să atingă toate obiectivele de dezvoltare a țării. Nu
a reușit să oprească cursa scumpirilor. De o vreme încoace se discută aprins
despre faptul că nu s-au absorbit eficient fondurile europene acordate prin
controversatul PNRR.
Pentru mine, acesta este un proiect enigmatic, cu
promisiuni acaparatoare și cu realizări în așteptare. O nebuloasă care nu se
vrea limpezită. Cum tot atât de misterioase sunt și împrumuturile scumpe, care
îndatorează România pentru multă vreme. Cetățenii nu prea știu pentru ce se
folosesc acești bani. Este o ceață stranie, secretoasă. Cum secret de stat au
devenit și costurile călătoriilor diplomatice ale președintelui țării. Ca un
observator ce sunt, constat o atitudine unilaterală a clasei politice față de
stat. Pentru ei, cât se poate de mult, pentru ceilalți, ce rămâne. Cu tot
respectul de care vorbeam mai sus, nu pot uita firescul cu care și-au aprobat
majorări de venituri. Așa, ca un fulger de cuțit pe fruntea latinității, cum
spunea frumos pe vremuri poeta Ileana Zubașcu.
Nici primarii nu au fost uitați de la acest ospăț,
cărora li s-a părut firesc. E nevoie de ei, că doar vine la anul campania
electorală. Că ei sunt stâlpii comunităților pe care le conduc. Sunt de părere
că lumea are nevoie de bani. Unii au șansa, alții sunt ochiți de ordonanțe de
urgențe. Da, clasa politică este unitară în apărarea intereselor acestei caste.
Povestea este știută, că angajații la stat, de obicei, sunt cea mai sigură
plajă electorală. PSD-ul și PNL-ul, partide opuse în principiu, ca doctrină și
program, au fost îmbrățișate de președinte pentru a salva țara în această
perioadă tulbure. Un fapt demn de luat în seamă. Dar cu ce consecințe?
Liberalii au lăsat-o mai calm cu vocația lor reformistă, adică au uitat de
întreprinzătorii individuali, în favoarea birocraților neproductivi. Buni și
ei, dar au constatat că sunt cam mulți, acum când rezervele bugetului sunt în
faza de epuizare. Fostul lider liberal a sugerat partidului pe care l-a condus
să aibă curaj în conservarea identității. Acum, i se pare lui Valeriu Stoica,
liberalii sunt un breloc al pesediștilor.
În preajma alegerilor trebuie să funcționeze
mecanismul selecției valorice a liderilor liberali. Sfaturi de la un fost
lider. E atâta vânzoleală televizată, cu eroi politici, cu păreri fără soluții,
de te apucă marile întrebări. Pentru calmarea cititorilor, spun că și în vremea
interbelică au fost spovedanii fără patrafir. Dar orice generație pretinde de
la liderii ei, tocmai așezarea și apărarea țării. Și mai ales renunțarea la
secrete inutile, care ne pun pe gânduri. Aud că țara are creștere economică,
dar oamenii politici plănuiesc măsuri de austeritate. Ce să mai înțelegem? Stăm
pe gânduri și visăm la o clasă politică unitară în decizii și pentru cei mulți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu