Viața e primejduită de-a omului prostie înrăită
Pământul
este „casa viului” (plante, animale, oameni), adică singura planetă din
sistemul solar și de mai departe (niciunul din semnalele luminoase și acustice lansate
de pământeni în Univers, nu a primit încă răspuns din partea unor posibile
creaturi extraterestre!), unde Biblia
ne face cunoscut că Dumnezeu a creat în
mod imperativ și unde se întâlnesc toate condițiile necesare de lumină,
căldură, presiune, gravitație, apă, aer și sol pentru reproducerea
viețuitoarelor „numai potrivit speciei lor”, implicit pentru perpetuarea
vieții. Desigur, prin respectarea cu sfințenie, de către toți „actorii” acestui
superb miracol, a tuturor legăturilor/cifrurilor ce asigură perfecțiunea și
monumentalitatea lanțurilor trofice, ele însele sublime părți dintr-un Tot
desăvârșit, etern în timp și infinit în spațiu.
Dar regula respectării naturii și a
subtilelor legături dintre verigile viului nu are în vedere necuvântătoarele
(plantele și animalele), căci ele nu se abat nici măcar cu o iotă de la
rosturile lor existențiale, ci-l privește în exclusivitate pe om, această tot
mai hapsână, imbecilă și păcătoasă „coroană a creației”.
De ce?
Pentru că omul în general (din toate timpurile), cel demonocratico-modern în
special (de pildă, actualul producător și beneficiar al dezastrului provocat de
civilizația mașinisto-automatistă) este singurul produs al fluxului creațional
care, făcut de Dumnezeu în ziua/era a șasea „după chipul și asemănarea Noastră”
(a se citi nemuritor, înzestrat cu liber-arbitru, capabil să distingă între
bine și rău) și împuternicit de El „să stăpânească peste peștii mării, peste
păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele
care se mișcă pe pământ” (Genesa
1/26), prin neascultare (mai exact, ascultându-l pe Ispititor) s-a abătut în
chip iresponsabil de la matricea sa primordial-zămislitoare, fapt pentru care a
fost izgonit de Atotputernic din Edenul traiului veșnic (Abélard era de părere,
în urmă cu aproape o mie de ani, că „Adam
nu ne-a transmis greșeala sa, ci doar pedeapsa păcatului său”), așa încât
astăzi, ținând cu îndărătnicie prostească să-și „perfecționeze” cele șapte
păcate fundamentale, a ajuns să-și dea foc la casă, cu atrocea satisfacție că
progresează: întreaga natură (pământ, apă, aer) este poluată până la totala
distorsiune a climei planetare, apa este pe sponci în tot mai multe țări, aerul
a devenit irespirabil din pricina miliardelor de mașini cu combustie internă, a
bombardamentelor și prin măcelărirea pădurilor, iar mâncarea intens chimizată
generează cumplite boli psiho-fiziologice și, inevitabil, provoacă morți pe
capete.
Nu în
ultimul rând trebuie menționată incalificabila cruzime de care continuă să dea
dovadă omul (torturi psihice și fizice, privări de libertate, crime și execuții
în masă), căci dintre toate viețuitoarele, care – călauzite de instinctul de
conservare și de perpetuare a speciei – ucid doar când sunt amenințate/vânate
sau pentru a se hrăni, numai el se delectează cu suferințele provocate celor
din jur și ucide din satanică plăcere (vezi neîntreruptul șir istoric al
războaielor, răzbunărilor și epurărilor, atrocitățile comise de torționari în
pușcării și lagăre de concentrare, precum și prăpădul generat de om, acest
inconștient netrebnic, în fauna și flora planetară).
De
pildă, merită să ne întrebăm și intens să medităm cu toții la următoarea
chestiune: De ce apa, acest element indispensabil pentru viață, a ajuns să fie
raționalizată în tot mai multe țări europene? Deoarece nu numai că omul modern
este încurajat pe toate căile, îndeosebi la tembelizor,
să consume din ce în ce mai multe resurse (mâncare cancerigenă, energie, apă,
spațiu, textile, electrocasnice) și tot mai puțină hrană moral-spirituală
(într-un sondaj de opinie, 50% dintre români au recunoscut că în viața lor n-au
citit nici măcar o carte, iar mai nou s-a anunțat că, din trei milioane de
elevi români, doar 11% sunt „funcționali” - știu să citească și înțeleg cele
citite), dar de-al dracului va face cum vrea mintea sa bolovănoasă și mușchii
lui răhățoși: se va comporta în țara natală taman pe dos de cum constată că
stau lucrurile la acest capitol în țara occidentală unde pretinde că lucrează,
va ieși la plimbare și/sau cumpărături cu rabla doldora de manele și îngâmfare,
pe care o va parca pe unde se nimerește și unde dorește netrebnicia sa
(trotuar, spațiu verde, trecere de pietoni ș.a.m.d.), întrucât pe aceste
meleaguri terfelite de gunoaie (umane) și cu mormane de gunoaie, legile sunt
făcute de hoți și mitocani pentru unii că ăștia (câți dintre români mai au chef
și curaj să protesteze că la butoanele puterii ajung doar nelegiuții, inculții
și necalificații?!), iar tot acuși-acuși el își spală mașina/mașinile cu enorme
cantități de apă potabilă, fără să se sinchisească de faptul că seceta
prelungită face ravagii, că ea (seceta) este cauzată în primul rând de
mașinismul furibund (mai nou se circulă pretutindeni în orașe bară la bară) și
că agricultura, care ne hrănește pe toți, trage ponoasele de pe urma unor
neghiobi ca Petre Daea, a miliardelor de mașiniști acefali și a jigodiilor ce
poartă războaie de cotropire.
Profund
îngrijorat de viitorul omenirii, îndeosebi după începerea epocii nucleare,
Albert Einstein spunea următoarele:
„Două lucruri sunt infinite: universul și prostia. Dar de primul nu sunt
sigur...” Iar eu adaug că actuala prostie înrăită, precum cea de pe meleagurile
noastre, este nu numai politizată, ci și legalizată, adică năucitor de
percutantă.
Explicația aceste anomalii existențiale în
sistemele sociale din totdeauna și, pesemne, pentru totdeauna, ne este oferită
de Sfântul Augustin: răul nu nu este absolut, ci un parazit ontologic al
binelui! De pildă, putregaiul (răul) va exista până când copacul parazitat este
cotropit în întregime de el.
În plan
politico-social, lucrurile stau la fel: paraziții (politruci, ciocoi,
descurcăreți, nelegiuiți etc.) ori sunt eliminați din timp de cetățenii onești,
curajoși și cu discernământ, ori – în caz contrar (prin nebărbăție, resemnare
și indolență) – sistemul va fi în întregime cotropit de putregaiul (in)uman și
dus la pieire.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
29
aprilie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu