de Gheorghe Pârja
Seară de seară suntem martorii unei agitații
electorale premature, cred eu. Adică sunt alte priorități ale țării care au
nevoie de energie politică activă, de o administrație vizionară, care să
rezolve provocările acestui timp suficient de încercat. Războiul este ca o
caracatiță, crizele au surprize, grevele au luat avânt, vecinii mai vâră bățul
prin gard cu harta lor mare, Canalul Bâstroe își face de cap, cerealele din
Ucraina provoacă mari neajunsuri fermierilor români, și nu numai, prețurile o
iau razna în Postul Paștilor, Republica Moldova este sub presiunea
destabilizării cu iscodiri rusești. Se mai ciocnesc trenuri și avioane. Au ce
face aleșii neamului și numiții lor. Dar pe toți îi preocupă câștigarea puterii.
Care se va întâmpla anul viitor.
Miza pentru scaunul unic de la Cotroceni este firesc
importantă. Bătălia se dă pe față. Apropierea rocadei la vârful administrației
guvernamentale a dezvăluit că între principalele componente ale alianței la
putere, PSD și PNL, lucrurile nu sunt tocmai liniștite. Ambele partide sunt cu
ochii pe alegerile din 2024, care vor stabili cine va conduce România în
viitorii patru ani. Se fac calcule, în vogă fiind sondajele care ar ierarhiza
preferințele electoratului. După cum le-a fost înțelegerea, postul de premier
ar reveni social-democraților. S-ar putea ca aceștia să pună toate
dificultățile guvernării pe seama aliaților, uitând că și ei au fost la același
blid.
Alianța stabilității, deși a fost girată de
președintele Iohannis, nu a fost cea mai fericită pentru liberali, deși dețin
portofolii importante. Pesediștii nu i-au menajat și când au avut ocazia i-au
pus la colț. Chiar le-au sugerat liberalilor că ar avea o altă variantă la
guvernare. Ați bănuit cu cine. Nu-mi dau seama cât adevăr și cât cântec sunt în
sondajele care situează AUR pe locul al doilea în preferințele electoratului
român. Mie nu-mi vine a crede, dar eu am o simplă părere. Să nu uităm că
sondajele pot fi și instrumente de manipulare a opiniei publice, pentru a-i
determina pe cei nehotărâți să se încoloneze într-o parte sau în alta. Cântecul
sondajelor este amăgitor, dar liderii pot să își măsoare impactul la
susținători. O recentă măsurătoare, venită din zona liberală, ar arăta cam așa.
Pe primul loc se află PSD, urmat de AUR și PNL, USR și UDMR. Marea surpriză a
acestui sondaj este tocmai declinul liberalilor.
Nu-mi vine a crede, dar eu consemnez ce scriu, ce
arată ierarhiile date publicității. Dacă este adevărat, este o lovitură pentru
liberali, grupare politică cu mari și tradiționale pretenții de a conduce
destinele societății românești. Cum se explică această cădere, care sunt
cauzele și mai ales consecințele, numai liberalii o știu mai bine. Am văzut și
noi câteva decizii neîndemânatice, care i-au costat. Cum a fost pragul de 250
000 de lei la abuzul în serviciu, care a venit din zona liberală. Am văzut și
noi omul cu teoria pragului. Că e de pe la noi. Deși nu a rămas așa, cum l-au
copt în noaptea de pomină, urmele au rămas. Și intențiile se plătesc.
Apoi în alianța stabilității liberalii nu au reușit
să-și impună proiecte cu mare impact, care să poarte semnătura lor. Prea des
sunt puse în discuție personalități liberale care le șifonează imaginea. Se
construiesc scenarii emoționale, apoi se retrag, dar, cum spuneam, rămâne dâra.
Povestea cu Rareș Bogdan a devenit publică. Deruta unei părți a electoratului
liberal este exploatată de AUR, partid fără proiecte pentru țară. A confiscat
sentimente naționale pentru a câștiga susținători care vibrează la aceste emoții.
Asta nu este suficient pentru a conduce țara. Mai ales în aceste vremuri
tulburi. Liderul AUR este comentat în mai multe feluri, iar ieșirile lui
publice nu au coerență și mai ales profunzime în viziune. Se vrea un partid de
dreapta, cu răbufniri mulate pe evenimente la zi. Cum a fost măsurarea
adâncimii Canalului Bâstroe.
Electoratul de dreapta din România a perceput
cedarea liberală drept o slăbire serioasă a idealurilor și a doctrinei
politice. După câtă istorie știu eu, liberalii au câteva izbânzi în istoria
României, care au fost uitate pe drum. O situare pe locul trei, cum arată
sondajele actuale, ar face din PNL un partid istoric căruia steaua i-a coborât
prea jos. Din păcate, nici liderii care-l reprezintă nu au țâșnirea necesară.
Ne aducem aminte de planul de odinioară de a scoate de pe scena politică
partidele istorice. Cu țărăniștii s-a reușit. Urmează liberalii? Ar fi păcat să
se fractureze istoria. Dar unii lideri liberali au ajuns la părerea că salvarea
partidului pentru viitoarele alegeri ar fi o alianță consolidată cu PSD.
Cum președintele României, venit pe val liberal la
Cotroceni, nu va mai fi un factor de sprijin, trebuie să-și caute soluții
pentru a rămâne la guvernare. Că AUR și USR stau la pândă, adică vin din urmă
cu pofta de a conduce. Liberalii ar putea trezi interes, în continuare, pentru
pesediști, pentru a face o imagine onorabilă partenerilor europeni. Cert este
că lumea politică românească este în mișcare. Aud că unii ar vrea alegeri
anticipate. Cum să dai țara peste cap de dragul puterii? Dar cântecul ei este
amăgitor, precum sirenele lui Ulise. Aveți grijă de Țară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu