LA MULȚI ANI, TEODOR ARDELEAN (n. 14 iunie 1951, Moigrad-Porolissum, Sălaj)!
Îmi este foarte ușor să scriu despre Teodor Ardelean, deoarece visurile sale se întâlnesc, la un moment dat, cu ale mele. Preocupările lui teoretice și practice pentru biblioteconomie în spațiul cultural transilvan sunt asemănătoare cu ce încerc eu să fac în plan editorial la Editura Școala Ardeleană. În timp ce unii se străduiesc, iar alții înaintează încet pe calea reușitei, unora, precum Tedi, le-a ieșit (îi spun Tedi pentru că așa i se adresează prietenii, iar eu mă consider unul dintre ei).
Vedem ce a făcut Teodor Ardelean în plan teoretic prin excepționala carte, premiată pe bună dreptate de Academia Română, „Limba română și cultivarea ei în preocupările ASTREI”, prin studiile sale despre istoria Maramureșului și prin textele bibliologice. Iar practic, prin construirea – în sens borgesian – unui Rai-Bibliotecă în Țara Maramureșului, la Baia. Realizările lui Tedi mă îndeamnă să propun schimbarea numelui acestui fermecător municipiu (cu frumoșii săi nebuni întru cultură) în Baia Mare de Carte. Despre „Biblioteca lui Tedi” sunt multe lucruri de spus. Mă gândesc că cel mai greu, la început, este să-i capacitezi și să-i convingi pe ceilalți de „nebunia ta”, aceea de a pune bazele unei instituții. După care, la fel de greu este să gestionezi victoria: să administrezi (mai nou se spune „manageriezi” – una dintre „reformele” de după ‘89 din administrație) ceea ce ai clădit. Și cel mai greu este să pui la temelie cărămida spiritului de finețe: să „zidești” cultural în spirit patriotic/național. Căci „pietrele pentru templul” nostru sunt cărțile: contează fundația, arhitectura, clădirea centrală și filialele de peste tot unde e suflare românească.
Vreau să mai aduc în discuție o idee legată de Tedi, care este în rezonanță cu mesajul cărții sale „Limba română și cultivarea ei în preocupările ASTREI”, o adevărată poemă română a ASTREI și a spiritului românesc din Transilvania. Aşa cum orice român posesor al unei „biblioteci de idei” o știe, Cartea (adică limba, literatura și cultura) a fost „cel mai de seamă factor structural și funcțional utilizat în sădirea, menținerea și rodirea Spiritului Național Românesc” (p. 1). Acum, în vremurile complicate pe care le trăim, ne-am întors la aceste mecanisme ale istoriei, dar trebuie să acționăm în sens invers. Până la Unirea cea Mare, mesajul și acțiunea se reduceau la: prin carte, pentru propășirea neamului, Unirea și păstrarea unității românilor. Acum: prin sentiment patriotic, la păstrarea și rodirea culturii. Teodor (Tedi) Ardelean este unul dintre cavalerii acestei cauze. Avem nevoie acum de menținerea și dezvoltarea culturii românești și numai prin cultivarea valorilor naționale vom reuși. În „satul global”, să construiești, pe ulița Patriei tale, Casa Cărții. Numai împreună pot exista, răzbate și se pot manifesta în Istorie: Patria și Cartea. Iată soluția/exemplul unui român transilvănean la provocațiunea prezentului.
Îmi aduc aminte de cuvântul „hrănit”, care la noi, prin satele Transilvaniei (nu știu dacă și în alte ținuturi românești), este și o metaforă frumoasă pentru saturație. Mama îmi spunea, uneori: „Nu te-ai hrănit de atâția oameni și de-atâtea cărți?”
La aniversare, nu îi urez domnului Teodor (Tedi) Ardelean să nu se
hrănească de oameni și cărți, ci îl felicit pentru că nu a făcut-o și nu o va face niciodată. Va fi mereu, prin oameni și prin cărți, în slujba poporului român.
La mulți ani, Tedi!
Vasile George Dâncu, în volumul: „Teodor Ardelean: 70 de ani sub semnul lui Homo Doctus”, coordonat de Daliana Bonaț (2021)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu