Motto: „nu știam cum/nu știu când/ versul s-a eliberat/ mi-a ieșit din nou în cale/ învelindu-mă/ într-o pânză fină/ țesută din litere și cuvinte/ ce-mi mângâiau/ sufletul ostenit” (miezul gândurilor)
Aceste
versuri fac parte din poezia care dă titlul volumului și par a fi o profesiune de
credință, o explicare a ființării actului artistic ce urmează a fi pus pe
hârtie.
Se pare că
orice scriitor și mai ales poeții sunt supuși unor frământări sufletești
intense, a unor sentimente reținute ce abia așteaptă să iasă din matca lor prin
exprimare în cuvinte potrivite pentru a fi percepute și de alții, cititori,
scriitori, oameni sensibili la frumos.
Poezia din
acest volum e scrisă în vers alb, fără semne de punctuație, având în centru
exprimarea sentimentului iubirii ; apare ca o prozodie care nu se termină dal capo al fine. Ca idee
exprimarea nu se termină la un vers, ea se continuă indiferent de rima apărută
între timp, în alt rând al comunicării poetice:
„mi-a pus în
buzunarși două curcubeie unul alb și
unul colorat
să fac multe drumuri cu ele când de
lume mă voi
fi săturat m-a sărutat ușor pe
obrazul
stâng privindu-mă duios s-a înălțat
lăsându-mi
câteva lacrimi ca să plâng
iubirile
pierdute-n neant le-am auzit din văzduh
cum îmi
spune să-l aștept că va mai veni o dată
când amurgul
vieții mele va apune
în chip de
înger cu aripa frântă” (astrul
suferinței adânci)
În acest fel
poeta Mariana Kiss într-un răgaz de liniște scrie poezia sufletului său.
Se spune că
iubirea este cea mai puternică forță din Univers, de aceea iubirea părinților,a
omului din apropiere sunt completări ale „eului ”poetei.
-„fără voi
bărbaților/ ce am fi noi femeile/ niște biete umbre/ pe pământ/ fără iubirea
voastră/ am fi deșeuri seci/ bătute de vânturi sălbatice/ n-am avea sprijin/
n-am avea alinare/ n-am avea împlinire (fără voi)
Iubirea
mamei ca și iubirea într-un cuplu idealstrăbate majoritatea poeziilor, multe
fiind nostalgice după timpuri apuse.
„mama este
sânul vieții
Este
luciditatea adolescenței
Este
cumpătul maturității
Este creația
divină” (mama creația divină)
Într-un alt
portal, într-un univers paralel al gândurilor luminoase apare un zâmbet de
lumină spre iubire, „iubește femeia
ce ți se închină/ măsoară-i dorința în zâmbet de lumină; deși clipe nebune
îi dau târcoale „o, clipe nebune, din care labirinturi ale amintirilor/ să vă
adun?; mergând mereu pe căineumblate „Cronos m-a ademenit/ pe căi
neumblate/ mi-a furat/ zâmbetul dimineții/ mă privesc / în cristalul amiezii/
văd cum se apropie vertiginos amurgul/ pe caii lui de foc”...
-regretul
iubirii pierdute: „ninge cu flori de salcâm/ peste doi menestreli/ pierduți
printre manuscrise/ la marginea nopții”
-privire
spre trecut: „eu nu te mai găsesc printre curcubeie/ nu mi-ai lăsat a
eternității cheie”
-„sunt
versuri/ care fac ochii cerului/ să plângă/ sunt versuri/ care fac diminețile/
să zâmbească (versuri)
Trecând prin experiența poeziei
inspirată de muza creatoare, prin nostalgia amintirilor, prin așteptarea și
bucuria fericirii, poeta Mariana Kiss
aduce un nou suflu personalizat în lirica feminină.
Prof.
OLIMPIA MUREȘAN, U. Z .P. R. , Ulmeni, M M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu