Ademeniri politice

                                                           de Gheorghe Pârja

Scriu mai rar despre vânzoleala din campania electorală, deoarece candidații, deși folosesc metode diverse pentru a atrage alegătorii, nu prea oferă idei profunde, curajoase, asumate și viabile. Adică să se vadă că trăiesc pe pământ. Și noi, drumeții chemați la urne, ce facem? Ascultăm ce spun pretendenții la putere, cădem pe gânduri, ori chiar ne atașăm de unele idei livrate pe scena electorală. Să-i vedem pe candidații la prezidențiale. Se învârt în cerc, ba sunt și mimetici. S-a dus unul la mănăstiri, repede i-au urmat calea și alții. Adică, domnul Ciolacu a sărutat icoanele la mănăstiri din Moldova, repede s-au dus la călugări și călugărițe domnul Geoană și doamna Lasconi. Doamna Elena, când sunteți în fața altarului, controlați-vă râsul nepotrivit. Că doamna Kamala Haris și-a revenit din această ademenire politică. Știm să râdem și noi, alegătorii, când avem de ce. Și, har Domnului, ne oferiți motive mănoase.

Noi, alegătorii, nu avem poftă de râs când suntem în fața unor decizii foarte importante pentru țară. Vouă vă arde de râs? Cred că dezinvoltura face parte din ademenirea politică. După ce și-a ținut electoratul cu sufletul la gură, domnul Ciolacu și-a anunțat candidatura pentru Cotroceni. Doamna zâmbitoare l-a provocat la o dezbatere cu public, anunțând și întrebările. Ce căuta la vânătoare cu teroristul Hayssam? Cum și când și-a isprăvit studiile? Care studii? Cum și pentru care fapte a obținut certificatul de revoluționar? Da, ne interesează și pe noi care este profilul unui candidat la președinția României. Dar nu cred că ademenirea doamnei, încă primăriță în Câmpulung, va fi onorată de candidatul pesedist.

Rolul opiniei publice în democrație este știut. Mai ales în timpul alegerilor, ea devine esențială în stabilirea ierarhiei grupărilor politice, a reprezentanților lor, care vor decide evoluția țării. De aceea politicienii sunt foarte atenți și sunt prezenți să-i vadă lumea. Recordul îl bate George Simion, care practică într-un stil agresiv ademenirea politică. Programul lui mi se pare pur electoral, nu are sorți de izbândă din rațiuni de cumpănire logică. De evaluare a realității. Apoi, președintele țării nu dă case, oricâtă influență politică ar avea. Este bine ca alegătorii să cântărească bine care este distanța dintre vorbe și împlinire. Nu mă simt bine când văd că oamenii sunt ademeniți cu promisiuni deșarte. După atâția ani de democrație românească, așa cum este, a vinde iluzii mi se pare o nedreptate, o umilire, o batjocură pe seama celor creduli.

Dar democrația este și o deliberare pe cont propriu. De aceea nu obișnuiesc să dau sfaturi, iar comentariile mi le asum. Că intră în datoria meseriei. În anii electorali evenimentele importante din societate devin, pentru grupările politice, pretexte pentru manipulări. Dar să nu ne agităm prea mult, că asemenea practici le vom întâlni și la alții. La noi parcă sunt mai exagerate. Sar în ochi ori ne strâng în spate. Pentru partidele aflate la putere, amăgirea alegătorilor se face prin omisiune, adică ocolesc bilanțul real al guvernării. Specialiștii, că avem, ne oferă un tablou al țării, cei ajunși în vârful piramidei ori tac, ori ne spun vorbe pe dos. Ori repetă obositor o temă până cade în patima confuziei. Cum a fost comentarea majorării pensiilor, adusă până în preajma alegerilor.

După ce noile calcule au ajuns la seniorii țării au început nemulțumirile. Mă gândesc că, în asemenea condiții, planul politic poate fi serios diminuat. Poate profita fragila opoziție aurită care și-a oferit serviciile pentru a-i ajuta. Aici mai merge! Acest an electoral suferă de proiecte viabile pentru țară. Cred că politicienii știu că nu prea au ce oferi alegătorilor în perspectiva noii legislaturi. Și atunci brodează iluzii pentru a ne ademeni. În acest context ademenirea este un păcat, poate de aceea se duc candidații pe la mănăstiri. Dar minciuna, în acest timp electoral, zboară la joasă înălțime, iar altarele nu-i dau iertare. Oare ce spun sfătuitorii, cei care stau în spatele oamenilor politici? Sunt personajele din umbră care scriu discursuri. Unele supărător de sforăitoare. Ei nu dau seama electoratului despre eșecul candidaților. Dar nici despre izbânda lor. Ei sunt adevărații autori ai ademenirilor politice. Cu acordul tainic al candidaților. Că așa-i făcută democrația noastră electorală.

Eu cred că înțelepciunea supremă și interesul național îi cer acum României să adune putere nu pentru a câștiga războaie interne, ci pentru a le evita. Și despre aceste aspecte esențiale dorim proiecte de la candidați. Este posibil ca salvatorul națiunii române să fie chiar națiunea culturală română. Dar asta dorim să auzim de la ei. Cerem prea mult?