de Nelu Danci
Sub raza lunii eu cobor,
Cuprins de dragoste și dor.
Cu gândul la tinerețe ,
Cum umblam fără tristețe.
Pe Măgurice în sus și în jos,
Unde locul, era mai frumos.
Ascultam glas de păsărele,
Și cântecu mândrii mele .
Că știa mândruța bine ,
Ce-mi plăcea să-mi cânte mie.
Și la sursur de izvor ,
Mândra mă așteta cu dor.
Iar eu îi cântam din frunză,
De și cucu se amuză ,
De cum cântam de duios,
Stând cu mândra, în iarbă jos.
Și uite așa am îmbătrânit ,
Iarba amu-i de cosit ,
Coasa a ruginit amu și ea
Nu-i cine o manevra ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu