de Gheorghe Pârja
Regretatul Ilie Șerbănescu spunea adesea, în
emisiuni televizate, că România a devenit o colonie. Venea și cu argumente care
parcă nu trebuiau fi spuse. Unii stăteau în cumpănă, inclusiv eu! Să creadă, să
nu creadă? Nu puțini se aruncau asupra lui, acuzându-l că nu vede cum trebuie
prezența României în Uniunea Europeană, că ar sluji alte interese. Eu îl
ascultam cu interes, fără să știu multe din ascunzișurile economice și politice
din care izvorau argumentele. Care pentru unii erau doar simple afirmații. Cum
într-o logică normală orice dilemă își cere limpezirea, am purces să caut
dovezi. Adică să convoc și părerile altora. Așa am aflat în Revista online de
idei, cultură și opinie, un text care nu ascultă de paznicii corectitudinii
politice, propovăduitori ai distrugerii noțiunilor de patrie, națiune ori
patriotism. Articolul este semnat de istoricul și bancherul polonez Matthew
Olex- Szczytowski, fost consilier al mai multor premieri.
Îmi fac datoria să-i fac cunoscute opiniile, poate
ne dumirim și noi pe ce lume trăim. Spune polonezul: „Într-o vreme a schismelor
care separă Vestul Uniunii Europene de noii membri din Est, ambele tabere au
propriile noțiuni de a păstra marele secret economic al UE, și anume faptul că
Vechea UE stăpânește noile țări membre ca pe niște feude.” Vine și teoria
așteptată: „Împotriva logicii și justiției, 340 de milioane de vest-europeni
bogați îi sug pe cei 103 milioane de estici săraci. Elitele din Europa Centrală
și de Est nu se revoltă pentru că nu suportă să recunoască realitatea, iar
mulți dintre membrii elitei din Est au fost cooptați de vestici sau au fost
intimidați. Însă resentimentele nu pot să nu răbufnească. «Nu suntem o colonie,
nu suntem membri de mâna a doua», a spus premierul Sloveniei.
În Vest, cei care știu asta nu deschid gura, ci
încurajează pe trâmbițașii lor din Est să spună că Vechea Europă menține Estul
pe linia de plutire. Îi vedeți pe polonezii, cehii și ungurii aceia
cicălitori?, se plâng mereu eurocrații. Se îndepărtează de liberalism, însă își
freacă mâinile și așteaptă să le dăm bani! Acest tip de gândire este strâmbă
din cel puțin două motive. Presupusa obrăznicie a Estului nici nu se compară cu
păcatele Vestului. Ceea ce rupe Europa în două nu este o falie culturală,
despre care se vorbește exagerat de mult, ci statutul de colonie a Europei
Centrale și de Est.” Orice analiză trebuie începută prin a vedea ce s-a
întâmplat cu cele 11 state care au aderat la Uniunea Europeană după 2004.
Europa Centrală și de Est era slăbită după căderea
comunismului și a trebuit să-și deschidă granițele prea repede. Capitalul din
Vest ar fi trebuit să compenseze pierderile. Însă așa cum s-a întâmplat des în
istorie, consecințele cele mai importante nu au fost bănuite. Odată ce au căzut
frontierele, s-a produs o hemoragie demografică și Vestul s-a îmbogățit cu
peste 10 milioane de angajați din aceste țări. Dintre aceștia, o treime aveau
studii superioare și ei sunt cei care au contribuit, în mare parte, la
creșterea economică a Vestului. La Bruxelles nu este voie să vorbești despre un
asemenea transfer de bogăție. Nimeni nu îndrăznește să se laude că a pus mâna
pe acești imigranți albi, creștini, bine pregătiți, extrem de ușor de integrat.
În Est, elitele tac de rușine că au fost complice la prăbușirea demografică cum
numai în vreme de război se poate întâmpla.
Croația a pierdut un sfert din populație, România,
Bulgaria și Țările Baltice au pierdut o cincime din populație în acest fel, iar
Polonia o zecime. Dezastrul social care s-a produs este înspăimântător. Această
stare de fapte a năruit orice speranță că Estul va putea ajunge din urmă
Vestul. O altă consecință neașteptată a fost remodelarea peisajului economic
din Est. Companiile bogate au năvălit și au cumpărat cele mai importante firme.
Auziți o altă socoteală a polonezului despre plecarea forței de muncă. Estul a
donat nu mai puțin de 400 de miliarde de euro, bani care au fost investiți în
educația acestor oameni. Asta depășește cu mult ceea ce Bruxelles-ul a oferit
acestor state. Polonia a cheltuit 160 de miliarde pentru a educa cei 2,6
milioane de cetățeni care au plecat, și a primit de la UE 138 de miliarde de
euro. Fondurile europene sunt cheltuite în special în proiecte de infrastructură,
unde companiile vestice primesc majoritatea contractelor.
Avocatul Marian Nazat, într-o recentă carte,
comentează aceste aspecte. Crede că liderii români nu au anvergura și spiritul
național al liderilor cehi, ori polonezi, pentru a scoate țara din această
stare consumeristă. Dragi cititori, aceste idei nu sunt împotriva Europei, ci
pentru corectarea Uniunii Europene. Prea mult timp a trecut de când vedem și
noi că Uniunea Europeană este formată din două Europe. Iar această stare de
fapt este îmbrăcată în sofisme și amăgiri. Tergiversarea noastră cu spațiul
Schengen oare nu-i o consecință a acestei rupturi? Eu cred că da.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu