Motto:
„O, blagoslovit, cucuruz-mălai,
Că în țară stai
Și morții nu ne dai,
Că doar abrudanii de tine auziră
Și toți călărește venire,
Ziua și noaptea te căutară
Și pe Someș te aflară,
Pre tine te cumpărară”,
„Versul mălaiului”, text descifrat pe o carte veche,
de către prof. dr. Aurel Socolan.
SEMNAL EDITORIAL –
ȘIȘEȘTI – MARAMUREȘ, ÎN VÂLTOAREA ISTORIEI
de GAVRIL BABICIU
„Comunicarea dintre oameni
îmbracă cele mai diversificate metode, iar mijloacele modern reclama adaptarea
la noua viteză de percepție. Principiul de bază în comunicare este: nu mult,
sub aspect cantitativ, ci mult, cu înțeles de substanțial, considerabil”,
(p. 5), notează, dr. Teodor Ardelean, în cuvântul de început denumit „Non
multa, sed multum”, al volumului
„Șișești – Maramureș, în vâltoarea istoriei”, apărut, în condiții de excepție,
la Editura Marist, Baia Mare, 2024, ISBN 978-606-8801-72-8, 484 p., și lansat
într-un cadru festiv, zilele acestea, la Căminul cultural din aceeași
localitate, în fața unui public foarte numeros, volum, girat, inclusiv de dr.
Teodor Ardelean și prof. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârle. Fără doat și poate,
trebuie remarcată prezența și implicarea primarului Ioan Mircea Tentiș, dar și
a Consiliului local.
Primarul comunei Șișești – Ioan
Mircea Tentiș, în cuvântul Domniei Sale, numit „Cunoscând trecutul putem
gândi la viitor!”, afirmă: „Bazați pe realitățile trecutului istoric,
șișeștenii, noi cei de azi, suntem chemați să ținem cont de tradițiile
strămoșilor și moșilor noștri și să ridicăm nivelul de viață al tuturor
locuitorilor acestei frumoase localități, Șișești-ul maramureșului. Multe și
frumoase sunt realizările comunei Șișești din ultimul deceniu și stăruim cu
hotărâre, ca pe baza experienței castigate, să ne angajăm, cu toții, pentru
modernizare, calitate și eficiență. Bunăstarea și armonia să guverneze
comunitatea șișeșteană în viitorul apropiat și mai îndepărtat”, (p. 7).
Găvrila Mitrului Babdici, din
Șișeștii Maramureșului – după cum se semnează, adică autorul în fapt – Gavril
Babiciu, sub semnul unei scrisori, adunat din emoție și bucurie, încurajând
această apariție aditorială pe care s-a muncit enorm de mult (ore, zile,
săptămâni, luni, poate chiar ani), afirmă: „Știu! Nimeni nu este profet în
satul lui. Când ești sincer și spui lucururilor pe nume, nu ești pe placul
tuturor. Opiniile pro/contra sunt firești. Am învățat, studiat și aplcat
normele în litera și spiritul Legii. Bunul simț și Buna mea credință a fost,
este, va fi întotdeauna, mai presus. Acum, sau mai târziu, cei ce iubesc adevărul,
se vor convinge de acestea! Am sădit pomi, am durat o casă, am familie, copii
și nepoți. Mai înainte de a fi fost creștin, prin botez, am fost roman, prin
naștere”, (p. 9).
Stucturat, în XII capitole,
distincte, volumul se înscrie în „Cartea de aur a Cetății”. Cum este firesc
într-un asemenea demers scriitoricesc, din întâiul capitol – Introducere,
aflăm date și informații extrem de prețioase, de captivante (pentru un
cercetător avizat, zic!, dar și pentru cititorul de rând), despre ceea ce a
însemnat comunitatea Șișești de-a lungul veacurilor de existență – date despre
evoluția acestui loc sacru sau sfânt, sursa bibliografică fiind una de maximă
apreciere, iar munca de cercetare se definește prin responsabilitate și
acribie, prin excelență. Oameni, fapte, trecut și present – cercetare,
studiere, imensitate în documentele din arivă ce au fost parcurse – toate în
spiritul unei munci responsabile, pentru că Gavril Babiciu nu a scris despre
El, ci și-a asumat onoarea, cu demnitatea unui militar profesionist, demn și cu
verticalitate, de a scrie despre toți și despre toate, în numele adevărului și
având conștiința faptului că se scrie pentru a ne defni, a avea propria
identitate. Gavril Babiciu – a scris despre tradițiile moșilor și srămoșilor
noștri, aceasta fiind o datorie de onoare, a noastră, a tuturor – păstrarea
comorilor din lada de zestre.
Volumul atrage atenția din multe
puncte de vedere. Nu sunt în măsură de „a da cu presupusul”, vorba românului.
Nu presupun, citesc și revăd istoria noastră – o istorie care ne definește. O
istorie pe care trebuie să o cunoaștem. O istorie pentru care s-a vărsat sânge.
O istorie pentru care s-a plans și s-a jelit. O istorie pentru care s-a făcut
jertfă. Gavril Babiciu, nu degeaba și-a numit volumul de față, „… în vâltoarea
istoriei” – o definiție, care, din punctul meu de vedere, spune foarte
multe – pornind de la substantivul „vâltoare”, dar și de la substantivul
propriu „Șișești”.
Capitolul al II-lea, cuprinde „Date
despre sau în legătură cu istoricul localității Șișești”, astfel: „Zona
Șișești, propice habitatului uman”, „Șișeștiul – localitate din statul condus
de Burebista”, „Șișeștiul – parte a statului dacia pe timpul lui Decebal”,
„Șișeștiul în timpul primului Țarat Bulgar”, „Șișeștiul la finele milșeniului I
e.n.”, sau „Șișești, localitate în Țara Chioarului din străvechiul Voievodat al
maramureșului”, „Dependența satului șișești de orașele regale Baia Mare și Baia
Sprie”, „Șilșeștiul pe timpul lui Mihai Viteazul” – sunt doar câteva
referințe consemnate, lăsându-vă, Domniilor Voastre, adică Cititorilor,
posibilitatea de a lectura fiecare detaliu. Și, vă spun că merită!
Indiscutabil, când vorbești despre Șișești – oameni, fapte, istorie,
sinceritate, putere și adevăr, te raportezi și la Părintele dr. Vasile Lucaciu
(1852-1922) – supranumit „Leul de la Șișești”, unul dintre cele mai cunoscute
și recunoscute personalitățiale națiunii noastre. Ce frumos ar fi, dacă, în
cadrul orelor, în clasă, preț de câteva
minute, s-ar vorbi despre istoria noastră, istoria locurilor noastre –
indiferent că am avea lecție de fizică, educația fizică, română sau biologie.
Alături de pr. dr. Vasile Lucaciu, stau la loc de cinste Gheorghe Avram, Vasila
Băban, Atanasia Demian, Constantin Dipșe sau pr. Demetriu Cionte, pr. Iuliu Șurani.
Capitolul al III-lea, se referă la
„Așezare(a) geografică, denumire(a), vatra și hotarul satului Șișești”.
Din acest capitol, aflăm date despre așezarea geografică, despre rețeaua de
drumuri, despre atestarea documentară, despre „Toponimia cuvintelor Fișești și
Șișești”, despre hotarul și vatra satului, despre ocupațiile șișeștenilor – a
se vedea, din acest punct de vedere – tâmplăria, cărbunăritul, construcția
caselor sau muncile la cuptoarele de var.
Capitolul al IV-lea, „Aspecte
legate de starea socială a șișeștenilor” și se referă la drepturile care au
fost restrânse mereu, impozite din cele mai grele, umilințele la care era
supusă populația românească, obligația de a lucra pe moșii și multe alte aspect
din viața locuitorilor.
Urmează capitolele V, „Vocația
de-a fi militar a șișeștenilor”, VI - „Învățământ, cultură și sport” și
capitolul VII - „Folclorul șișeștean”, de unde aflăm date și informații despre
horile din sat - „sufletul țăranului roman”, jocul satului și strigăturile lui.
Nici furca de tors sau caierul nu sunt uitate. Nunta – cu „t’emătorii și
t’emătoarele” (chemători și chemătoare) – cei care sunt trimiși prin sat,
pentru a chema/invita la nuntă. Umblatul la fete prin sat – este un obicei deja
uitat. Sâmbra – alt obicei impotant din viața tradițională, și-a pierdut din
semnificație dar și din spectacular. Portul șișeștean aparține Țării Chioarului
– cu elemente precum – cioareci, gubă, sfetăr, obd’iele, pindileu sau zadie,
clop sau cușmă – în funcție de anotimp. Chiar și despre „graiul șișeștenilor”,
avem date și particularități notabile, inclusiv despre „vorbirea îndărăpt”,
făcându-se rostire. Sărbătorile religioase au fost respectate și vor fi
respectate mereu, șișeșteanul fiind un foarte bun creștin și un credincios – om
al rugăciunii și al bisericii , prin definiție. Am să vă las Domniilor Voastre
să parcurgeți și acest interesant capitol. Cu siguranță vă va încânta.
În capitolul VIII, se face
referire despre „Șișeștiul – ieri și azi”, cu date despre evoluția organizării
administrative, obiectivele turistice adevărate perle – Muzeul memorial „Vasile
Lucaciu”, icoana „făcătoare de minuni”. Tot aici sunt aspecte legate de
dezvoltarea economică a comunei, dar și aspect privind migrarea șișeștenilor.
Capitolul al IX-lea se referă la
„Familia șișeșteană” – onomastica șișeștenilor, nume de familie frecvente
întâlnite în comunitate, cu o Anexă foto foarte bogată, iar capitolul X –
„Viața spiritual. Românii, popor și națiune creștină” – cu generalități despre
credință și rit, religie și știință, creștinism, organizarea bisericească,
greco-catolicismul, unitatea creștinismului sau biserica națională. Un
subcapitol aparte este „Viața spiritual a șișeștenilor în evoluția istorică” –
cu „ortodoxia în zona Șișești după anul 1918”, „religia șișeștenilor în
perioada 1940-1945”, „confesiunea greco-catolică, trecută în afara legii”,
„propovăduire, propagare, pșrozelitism și propaganda în religia creștină”. A nu se uita, în
evoluția comunității, din punct de vedere spiritual, disensiunile și
atitudinile comportamntale între creștinii șișeșteni.
Capitolul al XI-lea se referă la
„Satele comuni Șișești” - Bontăieni, Cetățele, Dănești, Negreia, Plopiș,
Șurdești. În fine, cel de-al XII-lea capitol - „Localități legate de istoria
Șișeștiului țși locuitorii lui” – Lucăceni, Dacia-Doba (SM), Traian, Tiream sau
Tăuții de Sus.
Bucuros că sunt contemporan cu
astfel de oameni-personalități ale culturii, ce fac cinste locului în care s-au
născut, demne exemple de viață. Familia Babiciu, prin excelență, se înscrie în
toate acestea – exemplu de urmat, explu de cinste și corectitudine, exemple în
plan literar, cultural. Râvna și sudoarea Domniilor Lor, nu se va opri aici.
Sunt convins că viitorul încă ne va surprinde cu alte și alte creații literare
sau proiecte interesante care vor genera emoție și lacrimi de bucurie.
Personal, aduc un mare și din
suflet MULȚUMESC – fam. Maria și Gavril Babiciu – pentru implicarea,
încurajarea, sprijinirea sub multiple aspecte, a activităților culturale
organizate în nume colectiv sau nume propriu. Amintesc, doar în acest an -
2024, implicarea sufletească de care am beneficiat, în organizare taberei
literare „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!”,
(ediția 2024). Încă un mare și din suflet MULȚUMSC, îl voi adresa primarului
Ioan Mircea TENTIȘ – tot așa, pentru implicarea, susținerea și primirea de care
am beneficiat, în anul 2022, tot în contextul taberei literare amintite –
(participanții în tabără, cu siguranță, nu vor uita detaliile!) – oameni, fapte,
istorie – respect, apreciere, emoție.
Unul dintre cei care a „gustat”
din roua emoțiilor lansării acestui volum - „Șișești – Maramureș, în vâltoarea
istoriei”, sunt și eu. Au fost câteva ore de profundă trăire sufletească. Cu
toții, ne-am încărcat bateriile de frumusețea evenimentului organizat, încât,
spun, cu asumare, vorbele mele sunt sărace la câtă bogăție literară a fost
atunci și acolo, mulțumind Bunului și Dreptului Dumnezeu că a învrednicit să
ajung în Șișeștiul lui Vasile Lucaciu, dar și în Șișeștiul lui Gavril Babiciu.
Onorat să ascult girul dat acestui
volum de cele două personalități maramureșene – prof. dr. Teodor Ardelean
(Director general Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Baia Mare și prof. univ.
dr. Gheorghe Mihai Bârle), eveniment moderat, cu excelență, de către primarul
Ioan Mircea Tentiș. Încântat de vocile excepționale ale celor care sunt în
Corul bărbătesc din Șișești – sunteți un mare bravo!
Felicitări, tuturor! Felicitări,
Șișești – vatră străbună!
Felicitări, șișeștenilor pentru
această frumoasă identitate primită odată cu apariția acestui volum! Ați fost,
sunteți și mereu veți fi de cinste.
Felicitări, Gavril Babiciu –
sănătate cât încape într-o cetate! Felicitări, familiei care vă susține,
încurajează, apreciază și vă cinstește – copiilor și nepoților! Doamne ajută!
Vasile Bele / UZPR
Chiuzbaia -15 septembrie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu