Cică nicăieri, conducătorii nu sunt mai buni decât oamenii pe care îi reprezintă. Am vrea noi să fie, dar nu sunt. Așa să fie? Stai și te uiți la candidații la președinția României și te crucești. Așa slabă calitate umană n-a mai fost. Au fost personaje stranii, au mai fost dubioși, infatuați, bețivi, corupți etc. Acum însă, nu e vorba de slăbiciuni sau de defecte. Ci de calitatea umană în general.
Te uiți în jur. De dragul citirii acestui text cu …
mici capcane, nu dăm nume, Dvs descoperiți urgent cine-ce. Un candidat ce se
vrea modernist bate din gură duminică la TV și face un talmeș-balmeș, balmoș îi
zice la noi în Maramureș… cu religie, zodii, astrologie. E sub semnul crucii
persoana, zi de zi. Vorbește aiurea, se căznește să lase impresia că e gata să
abordeze fiecare/orice subiect, dar dă cu bota-n baltă la fiecare. Pe linie.
Altul a avut o cădere subită în urma unui scandal. În loc să replice și să
tacă, a insistat și s-a încrâncenat și i-a tremurat barba și s-a frustrat. În
direct. Pe bani mulți. A pierdut electoral clar, la fel ca cel de mai sus.
Primul dădea înainte cu Crucea, să câștige noi votanți, pierzându-și propriii
fani. Ăsta unu’ a reamintit că e pierzătorul de serviciu. Apoi, ceilalți. Unul
e atât de stingher, încât se emoționează vizibil de câte ori e întrebat ceva,
orice. Își revine și explică iute cum e el speranța împotriva stângii, a
socialismului, dar se vede pe el că parcă e ținut acolo ostatic, în
candidatură. Celălalt, căruia instituțiile par a-i face cale deschisă spre
tron, e infatuat deja. Populist, dar cade iar în capcana foștilor săi colegi,
care priveau de sus. Îi mai țineți minte pe Năstase? Pe Ponta? Apropo, ultimul
revine pe liste, va fi iar parlamentar. Siguri pe ei, ironici cu presa,
infatuați. Care presă n-a avut decât să le arate îngâmfarea, alegătorii au
făcut restul. Apoi, extremele. Un candidat a fost tras pe linie moartă,
generând un scandal major. Adevărul este că faci așa ceva cu argumente, cu
dovezi. Faptul că e antieuropean, că frecventează Ambasada Rusiei sunt de
condamnat, dar nu legal. Nu constituțional. Celălalt candidat de gen tace. Se
preface că nu face campanie, dar pare a fi rămas fără muniție. Sigur, i s-a
deschis cale liberă, când cu suspendarea candidaturii fostei colege. Apoi,
independenții. Mă rog…
Chiar așa. Dacă tot vor să ne fie președinți, ai
noștri, ai poporului, de ce nu e firesc să-și facă publice sursele de finanțare
a campaniilor electorale? Cine le dă banii? Pentru că presa a fost iar
perversă: a anunțat sec cam câte sute de mii de euro plătesc candidații pe
policitățile televizate, pe interviurile fluviu în care moderatorii nu-i iau
tare, ci au întrebări pre-scrise pe hârtie. Apoi a dat declarațiile de avere
ale candidaților. Pervers… Unii n-au avut în viața lor banii pe care îi dau
acum pe publicitate. Vorba comediantului Carlin, politicienii ar trebui să
poarte jachete cu numele sponsorilor, ca piloții de Formula 1. Ca să știm
cine/ce! O caricatură românească drăguță care circulă acum în zona online arată
un copil ce întreabă tăticul: „Tati, clasa zero este clasa politică??” Cu
groază, cu rușine, cam da. Dar să nu-l uităm pe cel ce stă acum în jilț. Bine,
mai mult în avioane de lux, da’ orișicum. O glumiță de Cațavencu (da, mai
există!) arată o fetiță de liceu ce-și face selfie cu președintele. În bula
aferentă, fata zice: „Stați un pic, dle președinte, să vă prind în selfie!
Aplic la o universitate străină și m-au rugat să le trimit motivele pentru care
îmi părăsesc țara…” Q.E.D.
Autor:
Alexandru RUJA
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu